Secvenţe indirecte

Publicat în Dilema Veche nr. 415 din 26 ianuarie - 1 februarie 2012
Victime, procurori şi idioţi morali jpeg

● Mă întorc seara tîrziu acasă, după încă o zi lungă la birou, prin Gara de Nord. Într-un colţ al gării, un televizor dat foarte tare, pe Realitatea TV, care transmite direct din Piaţa Universităţii, cu intervenţii ale demonstranţilor. Oameni strînşi la mese se uită cu interes. Gara e aproape pustie, colţul cu televizorul – plin de oameni. Beau vin fiert ieftin şi discută. Ceferişti, călători, poliţişti, aurolaci beau vin, fumează ilegal scrumînd în cutii de bere tăiate la jumătate şi discută politică. Îmi iau un vin, e cu adevărat oribil. Stau în picioare – „la varice“ se zicea pe vremuri –, la o masă cu un poliţist şi un homeless. Discutăm politică. Gata, s-a terminat cu ăştia, zice poliţistul. Îhî, confirmă celălalt şi îmi cere o ţigară. Tatulici dezbate cu invitaţii situaţia din ţară. Se dă legătura în piaţă – demisia, demisia strigă omul străzii de lîngă mine, parcă trezit din somn. Taci, bă, să auzim, i se spune de la masa vecină. Aşa frenezie politică nu am văzut de mult, ăsta e cel mai bun lucru din aceste zile: politica s-a întors la popor. Poate că nu ne place ce zice poporul, poate înjură prea mult, dar politica s-a întors. Plec cu regret, omul străzii se uită cu jind la vinul meu, paharul doar pe jumătate băut. I-l donez. Parcă ne leagă ceva acum – politica. A doua zi, tot seara, acelaşi traseu. Mă gîndesc, în autobuz, că ar mai merge un vin. Ajuns la colţ, dezamăgire: locul e gol, absolut nimeni, televizorul este dat pe un canal de muzică. Cineva de la magazinul cu vin e idiot. Mi se pare un rateu crunt al sistemului capitalist, piaţa liberă a eşuat, locul e gol.

● Nu înţeleg de unde atîta şoc legat de proteste. Nişte oameni manifestează paşnic împotriva a ceva. E foarte bine. Că eşti de acord cu ei sau nu tot e bine. Oamenii care manifestează violent au fost apoi fugăriţi de forţele de ordine. A doua zi, jandarmii au învăţat lecţia şi s-au băgat de la început printre manifestanţi, ca să prevină. Se vede că au fost şcoliţi cu ultimele metode din Vest. Revin la manifestaţiile paşnice: care e şocul? Cît am stat la Londra, se manifesta săptămînal pentru diverse chestii. Şi nu sute, ci zeci de mii de oameni. Anti-război din Irak, astea erau cele mai mari. Anti-ministrul cutărică. Asta e normalitate. Şi ar trebui să fie şi pentru noi. De-asta nu înţeleg şocul.

● Tratăm manifestaţia politică de parcă ar fi o boală venerică: sîntem şocaţi că ni se întîmplă şi nouă şi prima grijă e să aflăm vinovatul. Ambele tabere au dus căutări isterice pentru a găsi vinovaţii. Pentru putere şi televiziunile ei era important să demonstreze cum a orchestrat opoziţia manifestaţiile. Sau că era vorba numai de huligani din galeriile de fotbal. Pentru televiziunile anti-Băsescu era important să demonstreze cum puterea i-a plătit pe cei violenţi pentru a-i compromite pe cei paşnici. O teorie complicată în care jandarmii şi ăia de le aruncau pietre în cap lucrau în tandem, ca să iasă imagini violente pentru televizor. Imagini violente transmise obsesiv de aceleaşi televiziuni care căutau să demonstreze că de fapt sînt parte dintr-o manipulare teribilă. Ce-ar fi însă dacă explicaţia ar fi mai simplă. Şi partidele din opoziţie au dreptul de a manifesta, şi suporterii de fotbal, iar cei violenţi erau violenţi de capul lor. Iar cei paşnici au pur şi simplu nemulţumiri exprimate public şi în grup. Vai, ce explicaţie simplistă! Nu se poate aşa ceva, lasă că ştim noi mai bine. Cînd pleci de la premisa că manifestarea politică în stradă este o anomalie, o absurditate venerică, atunci paranoia nu mai are limite.

● Nu înţeleg nici îmbulzeala spre a avea opinii. Fiecare ştie care este de fapt „realitatea“ şi se grăbeşte să ţi-o explice. Se comit gafe incredibile, oamenii se autocompromit cu sîrg. Ar trebui făcută o regulă – textele scrise pe subiecte fierbinţi trebuie lăsate o noapte la macerat şi dacă şi a doua zi dimineaţa mai eşti mulţumit de el, atunci îl publici. Aşa mi-a spus Magdalena Boiangiu odată, cînd am venit cu un text nervos la redacţie, unde foloseam multe cuvinte aiurea: ia mai citeşte-l tu mîine dimineaţă! A fost cea mai binevenită cenzură care mi s-a aplicat vreodată. Remus Cernea, care îşi îndeamnă cititorii de pe VoxPublica să comenteze civilizat, zice că aşa cum nu se negociază cu teroriştii, nu se poate negocia nici cu dictatorul Băsescu. Serios? Cu teroriştii? Daniel Barbu îşi dă jos haina academică şi face teorii conspiraţioniste cu jandarmii şi violenţii care se bat de faţadă. Cred că multă lume a scris în aceste zile texte de care se vor ruşina mai încolo. Asta este prezumţia mea optimistă că mai există ruşine.

● Teodor Baconschi scrie pe blogul fundaţiei sale şi promovează un text în care vorbeşte despre mahala. Textul este circulat mai ales pe la ONG-uri, aflate în baza de date. După două zile, primeşte sarcină de la partid să deschidă un dialog structurat cu ONG-urile. Surpriză! Mulţi oameni se simţiseră jigniţi şi refuză orice dialog. Mari şi lungi discuţii între ONG-işti, cei mai mulţi au decis să semneze un comunicat care şi el foloseşte cuvinte dure şi refuză dialogul. Ardem punţile cu o voioşie nemaipomenită. Baconschi a explicat ulterior că s-a referit doar la cei violenţi. Dar de unde nevoia iniţială de a sări cu etichete, de a avea o opinie nesolicitată? Ca să nu mai zic de senatorul Urban, care a vorbit despre „viermi“. Sau un alt pedelist – despre „ciumpalaci“. Astea au devenit repede cuvinte de mîndrie, cum era „golan“ pe vremuri. Puterea nu învaţă niciodată că invectivele devin renume.

● Aşa am aflat şi eu că mulţi dintre colegii din ONG-uri fuseseră în piaţă. Oameni pe care îi respect, ştiu ce fac, ştiu ce gîndesc şi, chiar dacă nu sînt de acord cu ei de multe ori, ştiu că reprezintă o Românie mai bună. Partea asta a pieţei nu am prea văzut-o la televizor şi în ziare.

● Doctorul Arafat s-a întors la minister. Nu îmi iese din cap dialogul de la televizor cu Traian Băsescu. Mă rog, un fel de dialog. Secvenţa în care preşedintele îl întreabă cu ce contribuie el la dezbatere. Arafat dă să răspundă. Şi preşedintele i-o taie scurt. Acum vorbesc eu, dvs. vorbiţi după aia. Asta e o tehnică pe care o ştiu din cartier: ia, zi, bă, tu eşti şmecher? Zi, mă! Dai să răspunzi. Bă, tu vorbeşti cînd vorbesc eu, mă?! A, deci eşti şmecher! Îl întrebi pe om ceva şi apoi te dai jignit că vrea să răspundă. De la asta s-a trecut la un telefon al lui Băsescu ca să-l întoarcă la minister. Pentru psihologia lui Băsescu, asta arată frică, derută. M-a întrebat odată un expert dacă România îşi va schimba poziţia pe o anumită chestiune europeană, o chestiune pe care preşedintele însuşi exprimase un punct de vedere răspicat. I-am răspuns că nu există nici o şansă cît e Băsescu preşedinte. A părut foarte uimit de răspunsul categoric. Dar e ilogic, îmi zice. Da, este. Dar eu nu ştiu nici un caz în care Băsescu să-şi fi schimbat o opinie deja exprimată public. Pur şi simplu omul manifestă o încăpăţînare obsesivă. Totul e orgoliu la el, cred că e principalul său defect. Deci, cele două găluşti înghiţite acum – retragerea Legii sănătăţii şi rechemarea lui Arafat – trebuie să fi durut. Asta nu i-a împiedicat pe mulţi dintre cei care îl adulau pe medic să-l considere trădător. Omul a făcut exact ce a spus: motivul pentru care a demisionat nu mai exista. Cum spuneam şi săptămîna trecută: el avea argumentre strict pragmatice de critică a legii. Sorin Ioniţă mi-a reamintit un episod ciudat văzut retrospectiv: cînd au fost desfiinţate unele spitale, Arafat a fost singurul oficial care a ieşit public să apere decizia aia, a dovedit curaj, deşi nu îl privea direct, nu ţinea de urgenţă, dar omu’ se simţea obligat, credea în soluţia respectivă.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.