Părintele Scrima în România

Publicat în Dilema Veche nr. 588 din 21-27 mai 2015
Ce ştii să faci? jpeg

S-au împlinit 15 ani de la trecerea din această viaţă a Părintelui Andrei Scrima. L-am evocat, la librăria Humanitas de lîngă Cişmigiu, împreună cu Anca Manolescu şi Horia-Roman Patapievici. Apoi, joia trecută, la Facultatea de Teologie, invitat, cu generozitate, de Părintele Profesor Gheorghe Holbea. Înaintea intervenţiei mele, a fost proiectat un film realizat de dl Radu Găină despre episodul libanez din biografia intelectuală şi duhovnicească a Părintelui Scrima. Cei din sală au putut constata cît de bogată, de influentă, de prestigioasă a putut fi prezenţa teologului român la Universitatea Franceză din Beirut. Unul dintre foştii săi colegi, musulman, profesor la aceeaşi universitate, şi-a exprimat convingerea că foarte curînd, în România, se va înfiinţa un Institut „Andrei Scrima“, sau măcar o catedră universitară care să-i poarte numele. Ca în multe alte cazuri, ecoul valorii cîte unui român important trebuie să ne vină din afară. E nevoie de un musulman ca să ajungem să preţuim un mare teolog ortodox. Cineva din public, un preot, m-a întrebat de ce, totuşi, Andrei Scrima nu s-a integrat, după rînduială, în viaţa Bisericii noastre, dat fiind că şi-a petrecut ultimii nouă ani de viaţă la Bucureşti. O altă întrebare exprima nedumerirea întrebătorului faţă de „portul“ părintelui: nu umbla pe stradă în strai monahal.

La prima întrebare, răspunsul mi-a fost la îndemînă: Andrei Scrima a păstrat legătura, pînă la sfîrşit, cu vechile lui cunoştinţe dintre preoţii şi teologii autohtoni: Părintele Sofian Boghiu, Părintele Ilie Cleopa, Părintele Grigorie Băbuş, Părintele Bartolomeu Anania ş.a. A fost într-o caldă relaţie cu Părintele Patriarh Teoctist, care, din proprie iniţiativă, l-a slujit şi la înmormîntare. E drept, n-a depăşit sfera dialogului privat, iar despre modul său de a fi „îmbisericit“, despre viaţa sa de rugăciune, despre „statutul“ său instituţional nu-mi îngădui să fac comentarii. Părintele Scrima era, într-adevăr, un personaj neconvenţional, potenţial smintitor pentru cei care văd credinţa ca strictă „ortopraxie“, ca „execuţie“ rituală impersonală, ca discurs previzibil. Spunea mereu că monahismul nu e o „meserie“, că el angajează „persoana“ în aşa fel încît nu i se pot impune reguli pe care nu şi le-a impus, mai întîi, el însuşi, sub supravegherea inanalizabilă a harului. Pentru Andrei Scrima nu exista primejdie mai mare decît „sedentarismul“ spiritual, instalarea suficientă şi somnolentă într-un rol gata făcut.

Monahul trebuie să rămînă mereu singur, mereu „străin“, mereu „pe cale“. Restul riscă să devină simplă birocraţie lumească. L-aş fi putut întreba, la rîndul meu, pe cel care întrebase, dacă avea vreo informaţie despre straiele purtate în pustie de Sfîntul Antonie cel Mare. Nu fac comparaţii deplasate, dar ţin să semnalez tradiţionalul nostru ataşament pentru „formele fără fond“. Şi tot tradiţionala noastră suspiciune faţă de cel care e altfel, care nu se integrează molcom, fără chip, fără palpitul vieţii adevărate în „anonimatul“ obştesc. Nu cred că Dumnezeu ne vrea standardizaţi, fără profil propriu, fără unicitatea constitutivă a „persoanei“. Dacă aşa ne-ar fi vrut, nu ne-ar fi înzestrat, de la început, cu libertate, cu toate riscurile pe care acest dar le presupune.

Aş fi putut şi eu să pun o întrebare, apropo de relativa distanţă dintre „forurile“ religioase locale şi Andrei Scrima, ştiau cine e. Ştiau că trăieşte la Bucureşti. Cum de nu s-a gîndit nimeni, vreme de nouă ani, să-l invite pe „fratele“ din imediata vecinătate la un dialog, la o serie de prelegeri sau măcar la un sfat „de taină“? Trebuia el să facă primul pas? Să inoportuneze printr-un apel care ar fi fost deîndată calificat drept arogant şi neavenit? (Am auzit adesea, în cercuri bisericeşti, o sumedenie de bombăneli, care mai de care mai suprarealiste: Andrei Scrima s-a dat cu catolicii, e francmason, e chiar ateu, e vinovat de arestarea celor de la „Rugul Aprins“, e „luciferic“ etc.) Fapt e că Părintele Scrima nu semăna cu „modelul“ consacrat al credinciosului de pe la noi, fie el laic, sau „instituţionalizat“. Şi, de vreme ce nu semăna, era suspect.

Andrei Scrima a rămas, din păcate, greu asimilabil în atmosfera bisericii româneşti. Nu atît el însuşi, în datele lui specifice, constituia o problemă, cît un anumit tip uman, aflat, cred, la ora actuală, pe cale de dispariţie. Acelaşi tip uman pe care l-au ilustrat, în anii ’50, toţi participanţii la întîlnirile de la Antim ale „Rugului Aprins“ şi, în primul rînd, Sandu Tudor, Alexandru Mironescu, Sofian Boghiu, Benedict Ghiuş, Vasile Voiculescu etc. Era vorba de oameni foarte cultivaţi, foarte credincioşi şi foarte împliniţi omeneşte: adevăraţi „domni“, familiarizaţi, deopotrivă, cu „modul de întrebuinţare“ a lumii, ca şi cu iradierea ei transcendentă, cu ne-lumescul ei… Vom relua, poate, această temă, cu alt prilej.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.