Dreptul suveran de a fi criminal şi iresponsabil

Publicat în Dilema Veche nr. 387 din 14 - 20 iulie 2011
De unde vine gazul cînd nu mai vine de la ruși – și cu cine îl împărțim? jpeg

Săptămîna trecută două procese, în două ţări diferite, pe două teme diferite, dar punînd în discuţie acelaşi subiect: suveranitatea naţională. Ce mai înseamnă ea? 

Un tribunal din Olanda a decis că statul olandez este responsabil pentru că nu i-a protejat pe civilii din Bosnia, la Srebenica. Povestea este aşa. Soldaţii olandezi erau sub mandat ONU în Bosnia, încercînd să-i împiedice pe băştinaşi să-şi scoată ochii. Băştinaşii sîrbi au ajuns mai puternici decît băştinaşii musulmani, i-au înconjurat la Srebenica şi au început masacrarea bărbaţilor şi violarea femeilor. O vreme s-au încurcat de soldaţii olandezi, dar aceştia aveau ordin să nu fie provocatori, să nu cumva să se enerveze băştinaşii. Povestea e complicată şi plină de amănunte umilitoare pentru nişte bărbaţi totuşi în uniformă. De pildă, comandantul a cerut sprijin aerian, apoi a fost răzgîndit de ministrul Apărării de la Haga, care îşi pusese în cap ca nici un soldat olandez să nu moară în Bosnia. Aşa că oamenii în uniformă ba s-au predat pe ei, ba au predat armele. Oricum, au predat civilii musulmani pe care ar fi trebuit să-i apere.  

Olanda a rămas cumva bîntuită de episodul respectiv, ajungîndu-se chiar ca un guvern să demisioneze în 2002 după un raport critic faţă de cum s-au comportat oficialii atunci. Părea că s-a încheiat, dar acum rudele unora dintre victime au chemat în judecată Olanda şi ONU. Rudele cer despăgubiri, dar nu banii sînt importanţi pentru acest articol, cît principiul invocat: obligaţia legală a ONU şi a unui stat, care îşi asumă un rol internaţional într-o zonă, de a preveni un masacru. Şi nu mai vorbim de obligaţii morale, de dezbateri teoretice sau d-alde astea. Nu, e vorba de obligativitatea legală a unui stat de a proteja civilii unui alt stat, pe un teritoriu străin. Judecătorii au decis în favoarea reclamanţilor, şi Olanda va plăti.

Important e precedentul. Astfel, obligaţia de a proteja devine, din principiu moral, obligaţie legală pentru care un stat poate fi chemat în judecată de către indivizi. Desigur, asta în sine nu va împiedica crime viitoare, dar schimbă cu totul logica poziţionării. Obligaţia de a proteja este principiul care a început să prevaleze faţă de ideea de suveranitate. „Neamestecul în treburili interne“, cum ar zice fostul nostru dictator, pe care din păcate nu l-au fugărit puterile străine la vremea lui. Obligaţia de a proteja a căpătat o aplicare spectaculoasă în Libia, printr-o conjunctură bizară în care Franţa s-a trezit lider moral al lumii libere. Interesant e că Sarkozy a devenit un asemenea campion al ideii obligaţiei de a proteja, după ce l-a bătut la cap Bernard-Henri Lévy. Vedetă intelectuală a Franţei, omul ar trece de un „intelectual al lui Sarkozy“, dacă ar trăi într-o ţară în care presa prezintă simptome de ameţeală cînd vine vorba de dezbateri de idei, dar ştie mereu cine omul cui este.  

Desigur, apar o mulţime de întrebări suplimentare. De ce Libia, şi nu Siria? Dictatorul de acolo nu face declaraţii spectaculoase despre cum îşi va măcelări inamicii, dar trimite şi el tancurile peste demonstranţi. Şi de ce nu...? Mă rog, fiecare avem o listă de dictatori nesuferiţi pe care i-am vrea fugăriţi de avioane sofisticate şi armate democratice. Dar e nedrept să reproşezi celor care totuşi încearcă să mişte ceva că nu ne scapă de toţi băieţii răi ai planetei. Deocamdată să notăm precedentul Libia şi acum precedentul Olanda – două puncte mici care schimbă modul în care ne raportăm la suveranitate, un drept care poate fi retras dacă abuzezi de el. 

Şi ajung astfel la al doilea caz de suveranitate, mai puţin sîngeroasă: suveranitatea pe bani. Vorbim aici despre banii pe care Europa – citeşte Germania – îi dă, din nou, pentru a salva Grecia. Evident, în Grecia e mare jale că nu mai sînt suverani. Vezi bine, cînd au intrat în datorii pînă peste urechi nu s-a pus problema suveranităţii. Suveranitatea nu e la bine şi la rău, e doar la rău. Evident, ideea în sine de suveranitate nu are nici un sens în dezbaterea respectivă, e un butoi gol în care bat unii pe post de tobă. Şi mai haios este unul dintre mesajele noii stîngi, un fel de mişcare din asta de revoluţie caviar care condamnă măsurile de austeritate din Europa şi vrea întoarcerea la popor. Adică prea decid politicienii măsuri de austeritate peste capul şi împotriva popoarelor, asistăm la un derapaj antidemocratic, huo! Deci, e nedrept pentru popoare. Desigur, prezumţia e că popoarele astea – grec, spaniol, portughez, român – au ajuns în astfel de probleme financiare fără nici un fel de vină. Popoarele astea au fost forţate de o cabală politico-financiară să primească pomeni de la stat. Pur şi simplu, popoarele au încercat să reziste, s-au zbătut, au zis: nu, refuzăm să ieşim de tineri la pensie, refuzăm să muncim puţin, refuzăm ca statul nostru să se împrumute prea mult. În tot acest timp, popoarelor li se băgat pe gît de către politicieni, într-un mod nedemocratic, o politică de largheţe bugetară, pensii devreme şi deficite mari. În tot acest timp, popoarele astea au refuzat să voteze populişti care le-au promis pomeni de la buget. Deci, asta fiind problema, soluţia noii stîngi e simplă: jos cabala austerităţii, popoarele să decidă. Că ele sînt suverane. Şi nu au nici o vină, niciodată. 

Să trecem la Germania. Cînd scriu acest articol, Curtea Constituţională a Germaniei judecă un caz interesant. Nişte cetăţeni au atacat decizia de a da bani grecilor. Ce are Curtea Constituţională a Germaniei cu Grecia? Cam ce are Tribunalul olandez cu Srebenica – aceeaşi logică a suveranităţilor împărţite şi complicate, într-o lume tot mai inderdependentă. Argumentul contestatarilor germani este acesta: Constituţia noastră spune că parlamentul german trebuie să controleze orice cheltuială a banului public de către guvern. Dar dacă guvernul german dă bani Greciei, atunci parlamentul german nu poate controla cheltuirea acestor bani. Că doar nu se va apuca Bundestag-ul să cheme la raport miniştrii greci, nu? Sau se va apuca?  

Curtea Constituţională germană e o instituţie foarte interesantă. Am citit lunga decizie pe care a dat-o pe faţă cînd a fost contestată legitimitatea Tratatului de la Lisabona. Curtea a decis pe scurt că tratatul e constituţional. Pe lung, decizia spune că e constituţional, dar în anumite condiţii, foarte drastice. Practic, guvernul german trebuie să ia acceptul parlamentului lor faţă de multe decizii care ţin de UE. Haios este că parlamentul în sine nu prea avea chef de toate astea, dar l-a obligat Curtea să fie mai activ, că doar el este depozitarul suveranităţii naţionale. Aşa că nu m-aş mira, văzînd activismul de groază al judecătorilor constituţionali nemţi, să primim o decizie de genul: acordul de împrumut în sine este constituţional, dar cu anumite condiţii. Care condiţii? De pildă, să controleze parlamentul german unde şi cum ajung banii. Nu ar fi tare? Hai că ar fi. Într-o lume a datoriilor tot mai nesustenabile, suveranitatea aparţine celui care plăteşte. Aşa ţăran cum era el, fostul nostru dictator a intuit direcţia: dacă vrei să fii chiar suveran, îţi înfometezi poporul şi plăteşti toată datoria. Desigur, fostul nostru dictator a aflat prea tîrziu că există şi unele riscuri.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
„Tobol”, arma secretă a lui Putin care bruiază semnalul GPS . Unde este plasată?
O arma secretă a Rusiei ar bruia sistemul GPS de navigație prin satelit al avioanelor și navelor comerciale, în regiunile din Marea Baltică, Marea Neagră și estul Mării Mediterane, potrivit The Sun.
image
Marea Britanie este „pe picior de război”. Ce anunț a făcut premierul Rishi Sunak din Polonia | VIDEO
Aflat într-o vizită oficială în Polonia, premierul britanic Rishi Sunak a declarat marţi că va creşte bugetul pentru apărare până la 2,5% din PIB. Sunak a subliniat că Marea Britanie „nu se află în pragul războiului”, ci „pe picior de război”.
image
Republica Moldova, urmǎtoarea țintǎ a Rusiei. Cine sunt trimișii lui Putin ANALIZǍ
Federaţia Rusă devine tot mai prezentǎ în Republica Moldova, în contextul în care Ilan Şor, omul Kremlinului, a anunţat înființarea platformei Victoria, menitǎ sǎ adune opoziția pro-rusǎ

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.