Unde ne sînt bogumilii?

Gabriel JARNEA
Publicat în Dilema Veche nr. 315 din 25 februarie - 3 martie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Cultura politică modernă îşi are rădăcinile în regiunile în care oamenii au avut curajul să gîndească altfel decît li se impunea, cu preţul de a fi excomunicaţi din Biserică şi declaraţi eretici. Nu este întîmplător că în nordul Italiei, în secolele al XI-lea şi al XII-lea, acolo unde ereziile dualiste (chatare) au avut cel mai mare impact social şi politic, s-a dezvoltat şi o cultură politică (Liga lombardă) bazată pe participare comunitară, şi nu pe dominaţia militară, între oraşele lombarde. S-ar putea spune, cu cît oraşele europene au aflat mai timpuriu spiritul ereziilor, în general, spiritul contestatar, cu atît mai timpuriu ele au descoperit o cultură politică progresistă, inovatoare, în sensul civilităţii moderne. Nu acesta este şi cazul ereziei bogumile, cea mai inovatoare erezie petrecută în vecinătatea ţinuturilor valahe şi al cărei potenţial de modernitate nu a fost deloc observat de politologii moderni.

O construcţie intelectuală complexă

În conştiinţa creştinismului occidental, bogumilismul a fost considerat, încă din secolul al XVI-lea, drept o mişcare eretică radical-dualistă. Ea a apărut în Bulgaria la începutul secolului al X-lea, s-a extins în Peninsula Balcanică şi în Imperiul Bizantin, dominînd în secolele al XIV-lea şi al XV-lea creştinismul sîrb şi bosniac, pentru ca, ulterior, să se retragă în „bazinul imaginar“ al ereziei creştine europene, latent influente, dar niciodată cu efecte normative semnificative. Pentru vecinii noştri bulgari, bogumilismul reprezintă una dintre contribuţiile lor originale la spiritualitatea creştinismului medieval balcanic. Pentru români, în schimb, de vreme ce izvoarele istorice nu pomenesc nimic despre bogumili pe malul stîng al Dunării, bogumilismul este doar prilejul confruntării repetate cu o întrebare dificilă despre unde erau şi ce făceau românii de la nordul Dunării, în veacurile al X-lea şi al XI-lea, în vremea în care bulgarii dezbăteau ideile bogumile şi îşi lămureau raporturile politice şi spirituale cu Bizanţul şi Roma. Unii istorici ai religiilor (Charles Schmidt), deşi au susţinut teza dualismului radical al bogumilismului, au sesizat şi lipsa unei legături cauzale a acestuia cu ereziile apusene dualiste (chatarii) din nordul Italiei şi sudul Franţei în secolele al XI-lea şi al XII-lea. Merită să zăbovim puţin asupra cîtorva idei bogumile şi a relevanţei lor pentru teologia politică a Europei moderne.

Înainte de a fi fost o erezie, bogumilismul a fost o construcţie intelectuală complexă care, ulterior, a cîştigat adepţi din clerul simplu şi ţărănimea bulgară, superficial creştinată în secolul al IX-lea. Imaginea bogumilismului drept o erezie radical dualistă se datorează, în special, „Tratatului contra bogumililor“, o predică apologetică a Preotului Cosma, scrisă în jurul anului 972. În acest tratat găsim critica cea mai simplist formulată şi dogmatic-apologetică împotriva bogumililor. A fost de-a lungul timpului şi textul cel mai des invocat pentru combaterea acestei erezii. Alte izvoare mult mai nuanţate în judecăţi, cum ar fi „Panoplia dogmatică“ al lui Eutimie Zigabenos, „Dialogus de daemonum operatione“ de Mihail Psellos ş.a., accentuează mai degrabă viziunea unui dualism moderat bogumil. Ioan Petru Culianu consideră bogumilismul o „mitologie pseudo-dualistă“, în timp ce Jordan A. Ilic nu vede în el decît ecoul amplificat al unor erezii mai vechi orientale, radical dualiste, a paulicianismului şi maniheismului. Ereziologii moderni, ca şi istoricii religiilor au pînă astăzi păreri împărţite: este bogumilismul o erezie radical dualistă sau moderat dualistă?

Pornind de la teza fundamentală bogumilă – diavolul, Satanael, este creatorul lumii – combătută în Tratatul lui Cosma Preotul, unii istorici şi ereziologi au invocat observaţii sociologice (opoziţia bogat-sărac, aristocrat-ţăran, fundamentală în Ţaratul bulgar în veacul al IX-lea), explicînd astfel aşa-numitul dualism radical bogumil ca o ideologie anti-aristocrată, anti-elitistă, în general. Rămîne de explicat însă prin ce metabolism ideologic dualismul social, specific nu doar bulgarilor în secolul al IX-lea, s-a transformat într-o construcţie teologică şi cosmologică, considerată radicală de ereziologi, dar care, după cum susţine I. P. Culianu, are mai degrabă nuanţele unui dualism moderat, ce trădează complexitatea intelectuală din spatele disputei teologice.

Deşi Cosma Preotul, în tratatul său, are un vocabular violent împotriva bogumililor, nu îndeamnă la violenţe fizice şi prigoană. Abia în secolul al XII-lea au loc prigoane antibogumile în Constantinopol, motiv pentru care adepţii sectei se refugiază treptat în Bosnia şi Serbia.

Nu avem nici un indiciu istoric că bogumilismul ar fi avut adepţi şi ar fi lăsat urme şi la nordul Dunării, în teritoriile româneşti de azi. Dar ideile acestora, prin consecinţele lor etice, au o importanţă aparte în construcţia modernităţii europene, de care cultura politică românească nu a profitat suficient.

Spre gîndirea politică seculară

Bogumilismul a fost prima erezie care, în tradiţie gnostică, a afirmat o construcţie pluristratificată şi diversă a Binelui, în care şi Răul este cooptat, integrat, inovator, deşi limitat. Condamnată din punct de vedere dogmatic, această idee, prin consecinţele ei, deschidea uşa dialogului în cultura politică. A fost prima erezie conciliatoare care valorifica Răul printr-o concepţie cosmologică şi antropologică ingenioasă, în economia Binelui. Răul, deşi localizat de bogumili în lumea imanentă, a materiei, dar şi a viziunilor radical moniste ale Vechiului Testament, îşi are rolul său constructiv, atunci cînd nu uităm că universul este întemeiat pe unitatea ontologică a divinului. Fără a susţine un dualism ontologic divin radical, bogumilismul recunoaşte totuşi dualismul moderat cosmologic cu implicaţii etice asupra lumii imanente. Afirmînd rolul lui Satanael, al diavolului, de creator al lumii şi al omului, bogumilismul a deschis calea spre gîndirea politică seculară, a unui relativism bazat nu pe egalitatea ontologică (de altfel pesimist reflectată în Orient) a Binelui şi a Răului, ci pe conştiinţa faptului că Răul are menirea să evidenţieze strălucirea Binelui în lumea imanentă. Mitul antropogonic bogumil, povestit de călugărul Eutimie Zigabenos, vorbeşte nu despre egalitatea lui Satanael şi a lui Dumnezeu în creaţia omului, ci despre limitele pe care Satanael nu şi le poate depăşi, deşi poate fura aproape totul din cele şapte ceruri ale lui Dumnezeu, în încercarea lui de a crea primul om. Chiar şi Satanael, epuizînd tehnicile de creaţie de care dispune, îi cere, în cele din urmă, ajutorul lui Dumnezeu-Tatăl, deoarece el nu poate nici crea, nici stăpîni sufletul uman. Sufletul se datorează deci direct bunătăţii lui Dumnezeu şi rămîne un tabu pentru Satanael. Este evident optimismul bogumil care recunoaşte ambivalenţa Răului şi a Binelui în lumea noastră, dar afirmă esenţa dumnezeiască a sufletului uman.

Bogumilismul este, ca şi alte erezii, o metodă de secularizare şi dezvrăjire (Entzauberung) a lumii magice, a tabuului, a sacramentelor. Prin aceasta şi-a atras de fapt cea mai aspră critică, de vreme ce nu consideră euharistia decît o bucată de hrană obişnuită, crucea – un simplu lemn, iar liturghia – simplă construcţie intelectuală umană, fără nimic divin în ea. Acest proces de imanentizare a semnificaţiilor spirituale ale gesticii sacrale deschidea, pentru prima dată în vecinătatea ţinuturilor valahe, în veacul al X-lea, orizonturi noi spre o cultură predispusă secularizării şi relativismului, premisă necesară naşterii unei culturi a dialogului. Dualismul moderat bogumil făcea posibilă ideea că lumea imanentă, cea materială, deşi aparţine diavolului, are nuanţe, este ambivalentă, amfibolică, e o lume a intervalului şi, deci, a spiritului dilematic. Prin urmare, bogumilismul recunoaşte, pentru prima dată în istoria creştinismului, că omul are o natură nu duală, ci ambivalentă, comună cu divinul, dar şi cu Satanael, chiar dacă sufletul este creaţia exclusiv divină. Confuzia şi ambivalenţa imediatului exprimă starea normalităţii conştiinţei, care în felul acesta poate descoperi toleranţa ca valoare supremă a supravieţuirii spirituale în condiţii de dezacord cu semenul. Bogumilismul nu a ajuns niciodată să fie o doctrină sistematică teologică sau politică, dar ideile sale despre discordia cosmică ce se transformă în concordie în momentul esenţial al universului, de creaţie a sufletului uman, trimit spre potenţialul consensual şi latenţele culturii seculare camuflate în această erezie.

Concordie şi îngăduinţă

Modelul de concordie cosmică utopică al bogumililor a fost Predica de pe Muntele fericirilor din Evanghelia după Matei, cap. V, prezent pînă azi în creştinismul popular sud-est european. El nu se concentrează în jurul conceptului de dreptate socială, ca în fondul utopic occidental, ci în jurul ideii de concordie, îngăduinţă şi adaptare cordială la nedreptate.

Privită din acest unghi, cultura politică românescă este departe de a valorifica latenţele moderne ale ereziei bogumile, care implicit îndeamnă spre moderaţie în condiţiile în care Binele şi Răul conlucrează nu doar cosmic, ci chiar în creaţia omului. Conform tezei bogumile, doar sufletul omului nu poate fi creat în parteneriat Dumnezeu-Diavol, restul reprezintă o sumă de conflicte şi conlucrări, de discordii şi concordii, în care Răul îşi descoperă limitele şi cere ajutorul divin. Constatăm doar că, deocamdată, politica noastră este mai degrabă în faza ei maniheistă, o erezie radical dualistă din secolul al IV-lea, ce afirmă antagonismul ireconciliabil între Bine şi Rău, Lumină-Întuneric. Pornind de la ideile bogumile, putem construi o cultură politică modernă, în care, în plan politic, facem abstracţie, tranzitoriu, de monismul etic, absolut, subiectiv şi admitem simultaneitatea cordială a binelui şi a răului, în dialogul corectiv ca substitut al violenţei.

Prin urmare, aş propune să începem modernizarea politicii româneşti actuale redescoperind moderaţia eretic-bogumilă de acum 1000 de ani, să schimbăm, pentru o vreme, certitudinile războinic-maniheiste de pe malurile Dîmboviţei cu moderaţia conciliantă a ereziei bogumile de odinioară, de pe malul drept al Dunării.

Gabriel Jarnea este referent la ICR Berlin.

pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.