Un "supranatural" concret, practicat

Publicat în Dilema Veche nr. 127 din 29 Iun 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

S-a vorbit destul despre defectul de memorie al Constituţiei Europene constînd în reticenţa ei de a recunoaşte limpede contribuţia (totuşi mai mult decît incontestabilă) a creştinismului sau a iudeo-creştinismului la construcţia "vechii Europe". Dar, se recunoaşte totuşi acolo, cu respect, dreptul comunităţilor religioase de a participa, asemenea altor entităţi non-guvernamentale, la responsabilităţile civice şi la formarea atitudinilor civice. Mai mult decît atît: încep să apară dialoguri, cu influenţă în opinia publică, între intelectuali partizani decişi ai raţionalismului şi ai secularizării, pe de o parte, şi intelectuali ai Bisericii, pe de altă parte, asupra unui loc cuvenit religiei în modelarea noii mentalităţi europene. Dialogul între filozoful Jürgen Habermas şi pe atunci cardinalul Joseph Ratzinger (la Academia catolică a Bavariei, 19 ianuarie 2004) era salutat de revista Esprit ca o probă de maturitate şi de realism în ce priveşte reflecţia germană, spre deosebire de "vidul francez", unde trenează pledoarii inutile pentru o laicitate intransigentă, dar cam secătuită în valoarea ei cvasi "religioasă". Mai recent Franţa cunoaşte totuşi şi ea asemenea dezbateri. Interpretările lumii, dar mai ales autointerpretarea omului ca cetăţean şi fiinţă etică nu mai sînt considerate ca decurgînd exclusiv din principiile secularismului, înţeles ca religie publică, şi din procesarea, la nivelul imaginarului colectiv, a informaţiilor ştiinţifice. Ceea ce Jürgen Habermas numeşte "societate post-seculară" este o societate care, în chiar numele democraţiei şi al gîndirii liberale, se vrea liberă de orice totalitarism intelectual, inclusiv de cel al secularizării. Nu monopol al interpretării pentru religie, ca în societăţile premoderne. Nu monopol al interpretării pentru ştiinţă şi secularism, ca în societăţile timpuriu moderne. Ci, spune J. Habermas: "societăţile post-seculare impun recunoaşterea faptului că Ťmodernizarea conştiinţei publice» înglobează şi transformă în mod reflexiv... atît mentalităţile religioase, cît şi mentalităţile profane. Ambele părţi devin astfel capabile - cu condiţia de a considera ansamblul secularizării societăţii ca pe un proces de învăţare complementară - să ia în serios, din raţiuni cognitive, contribuţia celeilalte asupra unor teme controversate din spaţiul public". (J. Habermas, J. Ratzinger, "Les fondements prépolitiques de l'État démocratique", Esprit, iunie 2004, p. 16.) Nu mai este vorba în acest caz ca diferitele grupuri religioase să încerce doar să îşi susţină, fiecare, "agendele" în spaţiul public şi în faţa Statului. E vorba despre o responsabilitate comună în construirea-gestionarea proiectului de societate în ansamblu, în care ambele tipuri de parteneri acceptă alteritatea celuilalt ca alteritate îmbogăţitoare. În chiar numele democraţiei şi al liberalismului, atît actorii seculari, cît şi cei religioşi se autolimitează, lasă loc liber pentru celălalt într-un spaţiu al reflexiei reciproc modelatoare. Simone Weil cita un pasaj din Tucidide asupra forţei brute care, prin însăşi natura ei, se întinde peste tot unde poate stăpîni, asemenea gazului care umple tot spaţiul disponibil. A fi capabil să laşi un vid - spunea ea - e o atitudine care ţine întrucîtva de supranatural, e deja semnul discret al supranaturalului. Conform acestei interpretări, autolimitarea şi reflexia reciproc modelatoare ar însemna, din partea ambelor tipuri de actori, un fel de transcendenţă practicată, ar ţine de acea "fărîmă de supranatural" fără de care - spunea Simone Weil - nici o societate umană nu poate trăi. La colocviul asupra "Rolului religiei în noua construcţie europeană", profesorul Rik Torfs (Facultatea catolică Leuven) spunea acolo că trebuie să fii puternic - dar în alt fel puternic decît agresiv puternic - pentru a-l accepta realmente, "pragmatic", colegial, în cunoştinţă de cauză, pe celălalt. Aş îndrăzni să spun că modernitatea nu ar intra astfel într-o etapă de crepuscul, marcat prin particula "post", ci, dimpotrivă, într-o etapă de maturitate. Excesele adolescenţei - fie ele de tipul euforiei (evoluţionism, credinţa necondiţionată în progres şi utopii sociale) ori al disperării (nihilisme şi relativisme de tot felul) - şi-ar potoli flama şi, în proiect cel puţin, s-ar întrevedea astfel pentru societatea europeană un viitor mai echilibrat. Aş mai adăuga că, în măsura în care religiile se manifestă dialogal în spaţiul public, în măsura în care se arată capabile să gîndească colegial chiar diversitatea credinţelor, ele îşi demonstrează gustul pentru democraţie, pentru o concepţie realmente liberală, pluralistă. Dînd dovadă de "ospitalitate" faţă de celelalte religii, fiecare dintre ele îşi măreşte credibilitatea, eficacitatea, prestigiul în construirea unui spaţiu al "laicităţii ospitaliere". Pe deasupra, actorii religioşi sînt, în principiu, cei mai competenţi în a face faţă crizelor şi tensiunilor religios-identitare, violenţei fundamentaliste. Dacă religiile s-ar manifesta solidar în aceste chestiuni, dacă ar propune o reflecţie comună, ele ar putea avea un impact crescut asupra opiniei publice, cu importante consecinţe practice. România nu are decît o modestă experienţă a diversităţii (inclusiv religioase). Dar intrarea în Uniunea Europeană ne va plasa în interiorul unei societăţi mult mai accentuat plurale. Ca atare, (re)gîndirea de către reprezentanţii Ortodoxiei a raportului cu "celălalt" (şi cu celelalte religii) devine, vrînd-nevrînd, necesară. Spaţiul public nu este, în România, unul inospitalier faţă de religie. Lăsînd la o parte anumiţi intelectuali pentru care europeanismul înseamnă secularizare pură şi dură, majoritatea românilor nu privesc aducerea în spaţiul public a chestiunilor religioase ca pe ceva excentric. Însă haina pe care o îmbracă prea adesea aceste chestiuni este conservatorismul (în gîndire şi exprimare), iar atuul lor este cuplarea cu identitatea naţională. În afara unor notabile excepţii, Biserica Ortodoxă nu are încă priceperea de a participa la spaţiul public; nu acceptă încă intrarea într-o societate a dezbaterii, a autointerogaţiei critice, a comunicării. Alături de alţii, Teodor Baconsky a spus-o adesea, organizînd chiar un colocviu NEC-Boltzmann pe această temă în 2002. Biserica Ortodoxă preferă să mizeze în continuare pe asocierea cu categoria neamului şi pe sprijinul Statului. Urmînd politicii acestuia, Biserica şi-a dat oficial girul proiectului de aderare europeană, iar nu vocilor naţionaliste. Dar dialogul cu alte religii nu a fost decît rareori tematizat, iar prezenţa subiectului în conştiinţa publică e slabă. Dincolo de nivelul declaraţiilor de principiu, Biserica s-a dovedit puţin înclinată să se deschidă şi să deschidă conştiinţa publică spre celălalt religios, ori pur şi simplu spre semenul diferit. Într-un dialog cu André Scrima din 1993 (publicat în 1998 în Dilema, iar apoi în volumul André Scrima, Teme ecumenice, Editura Humanitas, 2004), Andrei Pleşu punea această temă în centrul discuţiei. Dar nu legitimitatea dialogului colegial cu celelalte religii şi cu actorii seculari era acolo subiectul, ci obligaţia şi fertilitatea ei. A. Scrima era un om al căii spirituale, pentru care tradiţia creştin-răsăriteană conduce către Universalul viu. Chiar fidelitatea faţă de această cale cerea, pentru el, "trăire creatoare a credinţei", capacitatea de a descoperi divinul acolo unde el nu e declarat, acolo unde el este discret, ascuns sau prezent sub o formă cu care nu sîntem familiari, "imprevizibil". A depista prezenţa Universalului viu în celelalte religii ori în valorile spirituale ale modernităţii, dar mai ales în fiece fiinţă umană însemna, pentru el, "a oferi ospitalitate lui Dumnezeu liber de orice închidere". A restrînge creştinismul la o confesiune, determinată istoric, şi a avea certitudinea suficientă a superiorităţii proprii însemna a aplatiza şi a provincializa "centralitatea christică", izvor al unei "totalităţi deschise". Mai cu seamă i se părea urgent ca, în România, conştiinţa creştină să iasă de sub ceea ce el numea "categoria atotînvăluitoare a naţionalului". Foarte legitimă în sine, această categorie devine reductivă atunci cînd îşi anexează ori îşi subsumează religia. A. Scrima vorbea în acest sens despre necesitatea ca în Biserică Ortodoxă să apară ceva echivalent unei "societăţi civile", alcătuită mai cu seamă din intelectuali, "care să regîndească într-o perspectivă exigentă, gravă, o perspectivă a modernităţii - în acelaşi timp realist asumate şi deschise spiritului - întrebările mereu esenţiale". Sarcina pentru această "societate civilă" în curs de constituire este nu atît pledoaria pentru o "laicitate deschisă", cît pentru o Biserică deschisă: dispusă şi capabilă să participe la o societate a dezbaterii, să onoreze creator Universalul viu care o animă de-a lungul unei strălucite tradiţii. Dar greşesc! Pledoaria pentru o laicitate ospitalieră este foarte necesară şi în România. Ea este de adresat nu numai celor pentru care europeanismul înseamnă a respinge sau a ignora valorile culturale şi comunitare ale religiei. E de adresat şi unor tineri precum cei care se intitulează "generaţia catehontică". Arogîndu-şi misiunea "salvării" României prin credinţă, ei gîndesc conform unui model monolitic şi paternalist de societate; în plus, transformă o esenţială categorie religioasă personală într-una socială colectivă. Să sperăm că în spaţiul nostru public nu discursul de acest tip, radical şi deseori violent, va prevala, că acest spaţiu se va construi ca unul al laicităţii ospitaliere, unde actorii se autolimitează şi lasă loc liber celuilalt. (extrase din comunicarea "Dialogul religiilor pentru o laicitate ospitalieră", la colocviul internaţional "Rolul religiei în noua construcţie europeană" (19-20 iunie 2006), organizat de Goethe Institut, Bukarest, în colaborare cu Institutul Cultural Român, Institutul Polonez din Bucureşti, Pactul de stabilitate pentru Europa de Sud-Est şi New Europe College, Bucureşti)

Sanatatea ficatului  Cum identifici semnele unui ficat bolnav jpg
Sănătatea ficatului: Cum identifici semnele unui ficat bolnav
Ficatul este un organ vital în corpul omului, fiind implicat în sute de procese, printre care: digerarea alimentelor, eliminarea deșeurilor din organism și producerea unor factori de coagulare care facilitează circulația sângelui.
Rolul esential al adjuvantilor in optimizarea pesticidelor jpg
Rolul esențial al adjuvanților în optimizarea pesticidelor
Condițiile de mediu, intemperiile, buruienile, precum și bolile și dăunătorii plantelor reprezintă tot atâtea provocări pentru fermierii moderni.
IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.

Adevarul.ro

image
De ce suntem penultimii în UE la salarii și primii la creșterea prețurilor. Expert: „Inflația e mama tuturor taxelor”
România este pentru a treia lună consecutiv țara cu cea mai mare inflație, conform statisticilor Eurostat, iar ca și cum nu ar fi de ajuns, doar bulgarii câștigă mai puțin. Analistul economic Adrian Negrescu explică, pentru „Adevărul”, cum s-a ajuns aici și de ce statul nu are soluții.
image
La ce riscuri de sănătate se expun cei care lucrează noaptea. Boala cumplită care îi paște
Persoanele care lucrează în ture de noapte prezintă un risc mai mare de demență și alte boli, spune un important expert în somn, a cărui afirmație se bazează pe rezultatele unor studii științifice.
image
Banii viitorului: Ce s-ar întâmpla dacă am renunța la cash și am folosi bani virtuali
Într-o lume tot mai digitalizată, ideea de a renunța la tranzacțiile cu bani cash și de a folosi exclusiv bani virtuali devine din ce în ce mai atrăgătoare, punctează specialiștii.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.