La 4-5 februarie 2019 (și după opt secole de la întâlnirea sfîntului Francisc de Asissi cu sultanul Egiptului, Al-Kamil), Papa Francisc a devenit primul pelerin apostolic petrin în Peninsula Arabică. El a vizitat pastoral catolicii din Emiratele Arabe Unite, unde trăiesc peste o sută de naționalități diferite. Totodată, s-a rugat împreună cu imamul de Al-Ahzar, Ahmad Al-Teyyeb, cu care a cosemnat un document despre Fraternitatea umană pentru pacea mondială și conviețuire. Inedită a fost prezența fizică a Papei în matricea islamului. Altminteri, Sfîntul Scaun a inclus de mult în diplomația sa (și în rîndul instituțiilor pontificale) dialogul ecumenic și pe cel interreligios. Acest din urmă dialog e gîndit ca instrument de stabilire a celui mai mic numitor comun între cele mai recente monoteisme, prin alăturarea vocilor moderate din creștinism și islam. E sortit să arate unei lumi anxioase și complicate bazele avraamice ale unei minime armonii interreligioase. El își propune să federeze autoritățile religioase și personalitățile pacifiste din cele două lumi învecinate și adesea conflictuale. Să vadă, metaforic spus, partea plină a paharului. Ca și în cazul lui Ioan Paul al II-lea, care – acum 20 de ani – a reușit să facă prima breșă în aria ortodoxă postcomunistă la București, capitală a unui stat de cultură, limbă și tradiție latină, Papa Francisc a ales EAU pentru că acolo (ca și în Qatar) s-a dezvoltat o societate arabo-musulmană cosmopolită, modernă, orientată spre viitor, tradiționalist-moderată (în comparație cu alte state din zonă). În EAU, petrodolarii sînt investiți în arhitectură futuristă, dezvoltare durabilă, ecologie, investiții în străinătate, educație superioară și găsirea de soluții pentru economia post-hidrocarburi. E de văzut în acest pachet de opțiuni strategice și reflexul educației pe care elita locală a primit-o în universitățile de top din anglosferă.

Călătoria pontificală a durat o zi și jumătate și a produs emoție pozitivă. Am parcurs documentul semnat de cei doi lideri religioși, care va circula referențial în mediile academice, de presă și chiar în cele strict teologice din spațiul catolic și cel musulman. Deși pare expresia celui mai elementar bun-simț, textul a fost îndelung negociat bilateral. Bunul-simț al fraternității pan-umane a devenit o formă de curaj într-o lume agitată de terorism, extremism și radicalizare ideologică. De altfel, aceasta e ideea de bază convenită/reiterată la Abu Dhabi: Dumnezeu, Creatorul universului și al omului, e divinitatea păcii, a conviețuirii decente, a faptelor de caritate și al oricăror gesturi menite să prezerve integritatea singulară a creației Sale. Acest adevăr le impune tuturor credincioșilor o conduită fraternă, deschiderea spre dialog, conlucrarea pentru binele comun, compasiunea față de săraci, migranți și cei afectați de războaie, protejarea familiei ca loc al unei educații oneste, abținerea de la politizarea faptului religios și respectul mutual, într-o stare de spirit care exclude și condamnă violența de orice fel. Fanatismul și fundamentalismul desfigurează spiritul genuin al revelației monoteiste, tot așa cum materialismul, naționalismul și individualismul periclitează viitorul comunității umane.

Este pomenitul limbaj doar pretextul unor bune intenții idealiste, stropite cu apa de trandafiri a ceea ce numim wishful thinking? Cinicii de serviciu, realiștii disperării și cei care alimentează (conștient sau nu) teza că o ciocnire a civilizațiilor e inevitabilă sau chiar iminentă vor spune desigur că da. Dincolo de această barieră sceptică, sînt însă convins că declarația va produce ecouri profetice și roade observabile în timp, date fiind autoritatea morală a semnatarilor și difuzarea globală de care va beneficia. Buna înțelegere între toți oamenii – credincioși sau nu, din Orient și Occident, din nord și sud – în căutarea păcii universale? Greu de obținut ca atare, dar și imposibil de înlocuit printr-un scop mai înalt. Să recitim, creștinește, Fericirile

 

Teodor Baconschi este diplomat și doctor în antropologie religioasă.