Un fenomen al tradiţiei

Publicat în Dilema Veche nr. 642 din 9-15 iunie 2016
Un fenomen al tradiţiei jpeg

A fost o vreme cînd creştinismul răsăritean îmi stîrnea nedumerirea. Citeam expuneri despre o tradiţie de excepţională calitate contemplativă şi intelectuală, în care liturgicul – cu limbajul lui foarte rafinat – oferă o cale teologală, o teologie în act, în care arta sacră e cifrul somptuos al unei lumi transfigurate. Însă aceste trăsături – de Duh şi de aur – erau de găsit mai ales în cărţi şi în muzee. Cînd era să practici tradiţia, cînd mergeai la realitatea din teren, în biserici, lucrurile arătau puţin alt­fel: sacrul răsăritean era de multe ori camuflat sub straturi de arhaicitate şi folclor, sub sentimentalisme pioase şi zdravene utilizări identitare. Tradiţia părea că devenise un strălucit, mult lăudat trecut. Care trecea greu către noi, cei de astăzi. Dar am întîlnit apoi şi locuri de unde ea avea vigoare expresivă: de pildă, predicile Părintelui Galeriu, la biserica Silvestru, de asemenea riguroasa graţie liturgică de la biserica Stavropoleos, vegheată de părintele Iustin Marchiş şi de comunitatea sa. Existau, desigur, multe alte asemenea nuclee.

În 1993, cînd l-am întîlnit, părintele Scrima a fost, în primul rînd, pentru mine, un fenomen al tradiţiei. O „arătare“ a vitalităţii, a prospeţimii ei. A fost argumentul – întrupat într-o persoană – că statura (contemplativă, intelectuală, liturgică) a creştinismului răsăritean poate fi accesibilă în timpul de faţă, potrivit mijloacelor, culturii, aşteptărilor, înţelegerii omului de astăzi.

Am asistat „pe viu“ la un mod eficace de a interoga tradiţia, de a te înscrie în ea, de a trăi în familiaritatea adevărului ei transtemporal. Monah şi profesor de ştiinţe religioase, Andrei Scrima (1925-2000) era cineva în care cunoaşterea spirituală şi cunoaşterea intelectuală se îmbinau în mod firesc, fertil. Avea şi îndrăzneala căutării şi luciditatea ei. Era la fel de sensibil la exigenţele şi la bucuria Duhului.

În 1996 a apărut, la Humanitas, Timpul Rugului Aprins. Maestrul spiritual în tradiţia răsăriteană. Acolo părintele Scrima reconstruieşte hermeneutic experienţa grupului de la Antim, mediul în care se formase în anii ’40-’50 ai secolului trecut. Avem astfel mărturia unui episod aparte în modernitatea românească: un cerc de studiu şi prietenie spirituală care se angajează, existenţial şi intelectual, pe linia foarte veche a tradiţiei contemplative răsăritene. Dar care aduce pe această linie şi referinţele, şi disciplina, şi întrebările, şi creativitatea formaţiei moderne.

În prefaţa volumului, Andrei Pleşu îi face părintelui un fermecător de ascuţit portret. Indică, de asemenea, noutatea demersului său: inventivitatea limbajului, îmbinarea hermeneuticii teologice cu vibraţia culturii înalte, deschiderea spre celelalte religii datorată fidelităţii fără greş faţă de ortodoxie, pe scurt „sentimentul proaspăt al originarului, reaşezarea liberă în spaţiul tradiţiei“.

Un exemplu: cînd vorbeşte despre tema binecuvîntării, părintele Scrima aminteşte înţelesurile termenului în limbile europene şi în limbile monoteismelor (greaca, latina, ebraica, araba). Vorbeşte apoi despre semnificaţia cosmologică a binecuvîntării în religiile abrahamice şi în gîndirea Indiei (e cuvîntul lui Dumnezeu care confirmă şi deschide posibilităţile lumii: „gramatică a consimţămîntului divin la manifestare, liberă de acum în structurile şi ritmurile sale“). Urcă apoi la tema unirii între Logosul întrupat şi cruce, care reorientează lumea spre destinul ei transfigurat. Încheie cu menţiunea lui Christos în cheia de boltă a bisericii, cel ce susţine şi atrage la sine totul: nu „Atotputernic“, ci „Atotţiitor“, Omnitenens, nu Omnipotens. Adaugă, pentru acest sens, un poem al lui Rilke: „…Şi totuşi, e întotdeauna cineva / A cărui suavă mînă / Universalei căderi stavilă pune“.

Care e beneficiul unui asemenea demers? E întîi faptul că ni se propun marile dimensiuni ale temei, structura ei de sens, amploarea ei. E apoi bucuria intelectuală a asocierilor expresive, care fac să „scapere“ înţelesurile. Bucuria de a asista la desfăşurarea acestor înţelesuri prin jocul referinţelor încrucişate, al unor depărtări sondate pînă în zona convergenţei lor. Şi nu e doar o bucurie intelectuală, ci una propriu-zis spirituală: tema îşi arată calibrul metafizic, îţi propune să intri în spaţiul ei de sens, să înaintezi reflexiv în acest spaţiu. În sfîrşit, axa interpretării nu lasă îndoială că ea e făcută din interiorul tradiţiei ortodoxe, că autorul e cineva angajat integral în dinamica acestei tradiţii. Şi, aşa fiind, arată că această tradiţie are capacitatea de a recunoaşte manifestările Spiritului dincolo de graniţe confesionale ori culturale, că e în stare de ceea ce aş numi o „universalitate de comprehensiune“. În reuniunile Antimului se întîmpla ca unul sau altul dintre prieteni să citeze un poet mistic persan ori un pasaj din Upanişade, ceea ce stîrnea reticenţe din partea călugărilor mai tradiţionalişti. Părintele Benedict Ghiuş, stareţul Antimului, a replicat: „Cînd cineva vorbeşte aşa despre Dumnezeu, cum pot să nu-l ascult?“ Cum poţi pune limite – limite umane, oricît de respectabile – manifestării de sine a divinului?

Mai e ceva. Există variante „păstrătoare“ şi există variante „creatoare“ de trăire a tradiţiei. Primele sînt atente la a menţine forma/formele tradiţiei în cauză. Fidelitatea înseamnă pentru ele neschimbare, repetiţie a unui dat, înăuntrul căruia sensul poate rămîne subînţeles, protejat, trăit, dar poate rămîne şi necercetat, închis, redus la interpretări diminuante. Variantele „creatoare“ socotesc că Cel care a depus în acele forme sensul îi cere omului cercetarea, interogaţia, interpretarea care să urce înţelesurile către sursa lor. Variantele creatoare iau seama la noutatea mesajului pe care îl poartă tradiţia, la actualitatea lui inalterabilă, care se oferă spre cercetare fiecărei persoane, fiecărei vremi. Producînd crize, reamenajări mentale, „istorie accelerată“, modernitatea a tulburat calmele albii ale păstrării. Şi astfel ea obligă aproape tradiţiile spirituale să se concentreze pe creativitate, pe fidelitatea faţă de substanţa lor de adîncime. „De acum înainte“, spunea undeva părintele Scrima, „trebuie să treci prin cunoaştere ca să poţi păstra conţinutul credinţei. Nu mă refer, desigur, la ortopraxie, ci la credinţă în conţinutul ei de sens şi de viaţă mereu amplificat.“

Grupul de la Antim avea această atitudine. Format acolo, Părintele Scrima a mers pe calea ortodoxiei cu bucuria fidelităţii creatoare. Iată de ce el poate avea calitatea unui „fenomen al tradiţiei“.

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase. Cea mai recentă carte publicată e Modelul Antim, modelul Păltiniş. Cercuri de studiu şi prietenie spirituală, Humanitas, 2015.

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.
image
Wall Street-ul Bucureștiului interbelic
În perioada interbelică, pe Wall Street-ul local, existau nu mai puțin de 80 de bănci, dintre care 50 erau cu dotări la standarde moderne, desfășurându-și activitățile în adevărate opere arhitectonice, care rivalizau cu City-urile marilor capitale europene.