Timpul la breaking news

Publicat în Dilema Veche nr. 778 din 17-23 ianuarie 2019
Timpul la breaking news jpeg

De curînd, un canal de televiziune afişa: „Breaking news: iarnă în toată regula“. O fi o glumă? Să fie, în ianuarie, anunţul iernii o ştire care să ne surprindă, să ne cutremure, să „spargă“ cursul timpului cu un neaşteptat eveniment? „Vestea“ ar putea sluji, dimpotrivă, drept figură de limbaj pentru banalitatea timpului comun, pentru curgerea lui previzibilă.

N-a trecut nici o lună de cînd ne uram „An Nou fericit!“ cu toţii şi către toţi, doream ca „noul an să aducă împliniri, bucurie, speranţă, pace“ şi multe lucruri de acelaşi gen. Ce înţelegeam prin asta? Pe ce ne bizuiam? Ştiam doar că n-o să ne meargă mai bine: iarna o să se întărească după sărbători, trenul vieţii de fiecare zi o s-o ia din loc în vechiul stil, atmosfera politică n-o să se însorească. Dragnea-PSD or să-şi continue manevrele de autoprotecţionism bişniţar (îşi fac legi şi ne pun biruri, ne vorbesc „filozofie“ despre „statul paralel“). UE o să se afle mai departe în criză, şi nu doar fiindcă are la preşedinţie România, reprezentată de un PSD ţîfnos neeuropean, ci fiind ameninţată de prosperitatea populismului, de avansul extremismelor. Cît vezi cu ochii, e tare înnorat…

Cu toate astea, scriem şi răspundem la mesaje de „An Nou fericit!“. Ne facem urări la fiecare început de an. E doar o convenţie politicoasă? Expresia unei gîndiri automat deziderative? În fond, la ce timp se referă urările noastre? E clar că nu ne referim la timpul comun, cotidian ori istoric, care curge în legea lui. Oricît l-am sorcovi, nu pare să asculte de urările noastre.

Atunci ce fel de început, ce fel de timp vizăm? Credincioşi ai religiei şi credincioşi ai secularului, toţi invocăm acest „An Nou“, toţi îl dorim fast. Să însemne asta că individul religios, ca şi cel nereligios, creditează – fie şi indirect, aluziv – un altfel de timp, de calitate diferită decît cea a timpului „orizontal“? Cum arată acest altul? Ce fel de realitate are? 

* * *

Discipolul se adresează unui maestru Zen: „Anul vechi a trecut şi a sosit anul nou. Există ori nu există ceva care să nu aibă nici o legătură cu aceste două feluri de an?“ „Da.“ „Adică ce?“ „La începutul anului, lumea întreagă pare înnoită, toate lucrurile spun An Bun“ (cf. D.T. Suzuki, The Zen Doctrine of Non-Mind, 1949).

Se ştie că în culturile vechi existau ritualuri de regenerare a timpului. A timpului cosmic şi a timpului uman. Ciclul vechi, epuizat, trebuia înlocuit de un ciclu tînăr. Sărbătoarea invoca Zeul şi actul lui restaurator care să infuzeze lumii puterea de a se roti din nou. La începutul fiecărui an, în Babilon, recitarea poemului Enuma eliş şi ritua-lul celor douăsprezece zile ale lunii nisan repuneau toate lucrurile în ordine, lumea se năştea din nou, proaspătă, restaurată. O colindă citată de Andrei Oişteanu (Ordine şi Haos, 2004) situează în noaptea de Crăciun „preînnoirea pămîntului“. La un asemenea moment trimite al doilea răspuns al maestrului Zen. La un moment benefic, revigorant, care asigură perpetuarea timpului, repetitivitatea lui, ceea ce permite cosmosului şi omului să dureze înveliţi în timp. Religioşi sau nereligioşi, toţi păstrăm dorinţa acestei perpetuităţi, toţi ne urăm ca plasa temporală – timp cosmic, istoric, uman – să ne poarte în continuare mai departe.

Primul răspuns al maestrului nu se mai leagă însă de continuitate: de continuitatea timpului şi de continuitatea mentalului. Dimpotrivă, vizează ruptura, ieşirea din ţesătura lor. Alternativei formulate de discipol, el îi răspunde „da“. Întreabă-te, îndeamnă maestrul, rămîi în cuprinsul întrebării: există ori nu există ceva care să nu se lege nici de trecut, nici de viitor, de cele două aspecte ale timpului? Persistă în această „poartă“ a mentalului care să te deschidă către transraţional.

Tradiţiile spirituale, filozofiile în majoritatea lor, experienţa directă arată că timpul-succesiune e compact, nu admite rupturi, e de o nesecabilă continuitate. Încotro vrea să îndemne atunci primul răspuns? Probabil spre un prezent care n-are a face cu timpul curgător, spre un „timp din afara timpului“, de ordinul fulgerului, al instantaneităţii, al clipei totalizatoare. Într-o astfel de clipă se reflectă „timpul lui Dumnezeu“, prezentul Lui fără schimbare. E acel punct în care „toţi timpii de-orişicînd sunt timp prezent“, potrivit traducerii lui Coşbuc la Paradisul lui Dante (XVII, 17-18). Se ştie ce cochetă afirmaţie a făcut lui Woody Allen despre eternitate. „Viaţa veşnică ar putea deveni uşor plicticoasă… mai ales spre sfîrşitul ei“. Ne închipuim în genere veşnicia după modelul perpetuităţii, al timpului nostru expandat la infinit. Ceea ce poate părea, într-adevăr, teribil de plicticos. Tradiţiile spirituale ne spun însă că ceea ce experienţa noastră poate sesiza din veşnicie e de tipul clipei fără durată, e de tipul fulgerului transformator. Oricare dintre noi am resimţit asemenea clipe rare care se reped de nicăieri asupra noastră.

Eroul spiritual, ne spun texte ale diferitelor tradiţii, foloseşte „poarta clipei“, se raportează activ la ea. „Iese din timp“ prin această poartă strîmtă, insesizabilă, dintre trecut şi viitor. Un prestigios interpret al simbolismului tradiţional, A.K. Coomaraswamy, trimite în privinţa temei (Time and Eternity, 1947) la mitul symplegadelor, stîncile care se bat în capete, printre care Iason, pe corabia Argo, izbuteşte totuşi să străbată. „Poarta strîmtă“ şi „calea îngustă“ spre Împărăţie, despre care vorbeşte Christos (Matei 5, 14-15; Luca 13, 24), cuprind, şi ele, printre înţelesuri, ideea pătrunderii dincolo de continuitatea timpului muritor. Potrivit unui simbolism universal pentru care Coomaraswamy citează Chandogya Upanişad, spuse ale lui Buddha, date din sufism şi autori creştini, eroul spiritual este „om al clipei“. Pretutindeni, deschiderea înţelegerii verticale, a ochiului contemplativ e descrisă ca petrecîndu-se abrupt, fulgerător, într-o clipă non-temporală. 

* * *

Mai avem acces la o astfel de temă altfel decît livresc? Mai avem vreo legătură cu ea? Fie şi sub o formă „camuflată“, ceva se păstrează. Chiar atmosfera laicizată în care trăim conservă memoria unei „porţi“ care, la conjuncţia anului vechi cu cel nou, ne articulează cu dincolo de timp. Toţi continuăm să petrecem sărbători întinse de la Naşterea la Botezul Domnului, de la Întrupare la Epifanie. Fie că le împlinim religios, fie că le luăm drept sărbătoare de familie ori vacanţă, perioada cu pricina rămîne un altfel de timp decît cel curent. Ceea ce se numeşte Ianua Coeli, „poarta cerului“, poarta solstiţială a anului, continuă să-şi lase urma, în diferite chipuri, în obiceiurile noastre.

Ianua Coeli marchează o „deschidere a cerurilor“. E calea pe care energiile divine reinfuzează timpului şi cosmosului putere. Dar e totodată poarta prin care timpul omului e deschis/atras spre Prezentul divin. În analiza pe care o dedică Epifaniei în tradiţia liturgică răsăriteană, P. André Scrima (Biserica liturgică, Humanitas, 2005) arată cum imnografia sărbătorilor desfăşoară somptuos cele două înţelesuri, cele două sensuri ale „porţii“.

Tema „porţii“ continuă să modeleze ritmul anului nostru, continuă să ne interpeleze cu sensurile ei. 

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase. Cea mai recentă carte publicată e Modelul Antim, modelul Păltiniş. Cercuri de studiu şi prietenie spirituală, Humanitas, 2015.

Foto: Adorația păstorilor de Gerard van Honthorst, wikimedia commons

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.