Singurătăţi care ies în pieţe

Publicat în Dilema Veche nr. 780 din 31 ianuarie – 6 februarie 2019
Singurătăţi care ies în pieţe jpeg

În fenomenul „vestelor galbene“, episcopatul francez a văzut mai ales o revoltă împotriva lipsei de dialog. Necomunicare între categorii sociale fragile şi guvernanţi, dar şi fracturi în sînul societăţii, aglomerare de „insule“ care se ignoră, nu se iau în seamă, nu se înţeleg. „Societatea noastră crapă din neputinţa de a ne asculta unii pe alţii, de a vorbi, de a fi ascultaţi“, declara Monseniorul Olivier Ribadeau-Dumas, purtătorul de cuvînt al Conferinţei episcopilor Franţei (Le Figaro, 25.12.2018). Biserica, spunea el, îşi propune să contribuie, prin credincioşii şi parohiile ei, la a crea spaţii de întîlnire, atmosfera unor schimburi, locuri de refacere a ţesutului social.

E drept că ceea ce izbeşte la „vestele galbene“ sînt amărăciunea insurgentă împotriva unui stat socotit nu îndeajuns de asistenţial, populismul (de care beneficiază Frontul Naţional), violenţele (în faţa lor un mare număr de francezi susţin legi anti-casseurs, fără a reduce deloc fenomenul la erupţiile de sălbăticie spectaculoasă). În spaţiul public, se discută, se fac analize, se avansează explicaţii de diferite calităţi şi genuri. Guvernanţii renunţă la anumite taxe, propun măsuri, asigură fonduri. Nu s-ar spune că „vestele galbene“ nu sînt ascultate. Însă protestatarii cer nu atît să fie ascultaţi, cît ca guvernanţii să asculte de ei, să facă politica dictată de „popor“ (adică de grupurile insurgente?). Dificultăţile socio materiale care au putut stîrni protestul sînt reale; discursul, pretenţiile, temperatura protestului riscă să pună în cauză principiile democraţiei reprezentative.

Dincolo de toate astea, fenomenul face să erupă (din nou) o problemă veche a societăţilor occidentale tîrziu moderne. Problema singurătăţilor. Nu e vorba numai despre grupuri defavorizate, care au sentimentul că sînt lăsate în seama nimănui. E vorba despre indivizi, despre un număr din ce în ce mai mare de oameni înghiţiţi de izolare, inutilitate, uitare, oameni care par să nu mai conteze pentru nimeni. Evident că cei mai loviţi sînt cei modeşti, nevoiaşi, provinciali: bătrîni (tot mai mulţi dat fiind că speranţa de viaţă a crescut semnificativ în Occident), pensionari, văduvi, şomeri, marginali.

Printre „vestele galbene“ care şi-au petrecut noaptea de Crăciun în pieţele oraşelor se aflau o mulţime de asemenea oameni. Însetaţi de convivialitate, de solidaritate caldă, fericiţi să facă sărbătoarea împreună, unii dintre ei evocau vechile locuri de întîlnire din micile comunităţi, alţii socoteau că mişcarea lor reface o comunitate ideală care depăşeşte individualismul rece al societăţii de astăzi.

Într-adevăr, destructurarea mentalităţii şi a comunităţilor tradiţionale a scos foarte adesea omul actual din textura protectoare a vechilor solidarităţi, din reţeaua vieţii laolaltă transmisă din generaţie în generaţie. Se adaugă, mai nou, delocalizarea culturilor şi a religiilor, mondializarea, migraţia. Toate acestea pe lîngă autonomia cu care modernitatea l-a obişnuit pe individ, pe care cîteodată i-a impus o. Condiţiile socio-culturale ale modernităţii tîrzii produc destulă singurătate în planul concret al existenţelor. În Franţa, lupta împotriva ei a devenit, de altfel, un obiectiv bine stabilit. În 2011, programul „toţi împotriva singurătăţii“ a fost declarat „mare cauză naţională“ (cf. George Minois, Histoire de la solutude et des solitaires, 2013).

Dar ce înseamnă în fond să fii singur? De la experienţa comună la reflecţiile filozofilor, singurătatea înseamnă să nu mai fii privit de ceilalţi, de nimeni. Nu mai există cineva care să-ţi recunoască calitatea de persoană, care să-ţi ofere propria ta imagine, de persoană, reflectată în ochiul celuilalt. Cei din jur te privesc ca pe un lucru sau ca pe un nimic. Nu te mai văd. Te trec cu vederea. A-l privi pe un nenorocit ca pe o persoană, spunea Simone -Weil, echivalează cu un sacrament. Îi recunoşti, îi redăruieşti identitatea oglindită în ochiul, în comportamentul tău. La fel, Nikolai Berdiaev socotea că „eul aspiră să fie auzit, să fie privit… nu într-o oglindă, ci într-un alt eu, într-un tu, printr un act de comuniune“.

În spaţiul credinţei, această comuniune prin privire e amplificată dincolo de eul indivizilor. Rădăcina persoanei umane este, pentru credinţă, chipul divin imprimat în inima profundă. Mai adînc decît individul, ea vede în fiecare om un Chip unic, care transpare în specificitatea ireductibilă a persoanei. Către el încearcă privirea să străbată atunci cînd îl priveşte pe celălalt, pe fiecare om. Pentru remediul singurătăţii, religia aduce / ar putea aduce aşadar nu numai o caldă convivialitate umană, ci şi conştiinţa demnităţii transcendente a umanului: atenţia faţă de acel unic Chip care se ascunde în fiecare şi dă condiţia ultimă de convergenţă a persoanelor. 

* * *

În lumea tîrziu modernă, singurătatea a ajuns să fie considerată un rău, un duşman de combătut, o degradare, o anomalie. E doar îndurată, sufocantă, strivitoare. De temut, de evitat, de vindecat. Nu îşi pierde oare ea astfel o dimensiune, o aripă? Deşi puţine, n-au dispărut cu totul vocile care amintesc cealaltă faţă a singurătăţii: cea necesară, asumată, activă, fertilă. Singurătatea drept condiţie a vieţii interioare, a concentrării libere de agitaţia efemerului, a întîlnirii cu propria unicitate. În fond, a te rupe din plasa convenţiilor şi a portretului tău de suprafaţă, a te căuta pe tine însuţi, a încerca să te guvernezi, toate presupun singurătatea, reculegerea. Singurătatea „rea“ nu îşi atinge extremitatea atunci cînd eşti privat de privirea celorlalţi. Şi-o atinge atunci cînd te descoperi inconsistent, lipsit de eul propriu, cînd nu mai poţi da vieţii tale rost, sens, orizont de respiraţie.

Spiritual vorbind, tema singurătăţii-reculegere e imensă. E condiţia întîlnirii nu numai cu propria unicitate, ci şi cu Interlocutorul divin. Doar adunat din multiplicitate, doar coerent, unificat lăuntric poţi face faţă Partenerului transcendent. Raportul sufletului cu Dumnezeu e un „raport de singurătate“: un „singur faţă în faţă cu cel Singur“, potrivit expresiei lui Plotin.

Singurătatea-problemă, cea pe care societăţile occidentale îşi propun să o combată, e o singurătate definită în raport cu ceilalţi. E izolare. Credinţa are ceva important de spus, de făcut pentru a remedia lipsa de dialog, de comuniune, de fraternitate. Dar ea ar putea atrage atenţia şi asupra celeilalte aripi a singurătăţii, cea care nu prea e luată în seamă în spaţiul public dat fiind că individul e tratat preponderent ca „animal social“. Acea singurătate în care poţi coborî în tine însuţi şi poţi privi către un Altul. 

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase. Cea mai recentă carte publicată e Modelul Antim, modelul Păltiniş. Cercuri de studiu şi prietenie spirituală, Humanitas, 2015.

Foto: wikimedia commons

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.