Rezistenţe faţă de dictatura islamistă

Publicat în Dilema Veche nr. 915 din 21 – 27 octombrie 2021
Rezistenţe faţă de dictatura islamistă jpeg

Fundamentalist, politic represiv, visînd să distrugă ordinea democratică a Europei, terorist în numele lui Dumnezeu: iată chipul cel mai izbitor prin care islamul se face astăzi cunoscut. Iranul prins în pumnul ayatollahilor, talibanii recucerind fulgerător Afganistanul, Al-Qaeda şi „Statul Islamic” cu atentatele şi ororile lor, ei dau vizibilitate religiei şi lumii musulmane; ei vorbesc în numele acestei religii. În mod nelegitim, ei absorb într-o imagine-bloc tot ce e islam. Există, printre musulmani, voci care susţin reflecţia şi interpretarea creatoare a islamului, există opoziţie faţă de integrismul devenit ideologie de luptă; dar aceste voci – fie că se aud în Occident sau în ţările musulmane – nu au puterea deocamdată să influenţeze masiv conştiinţa publică, grosul societăţilor, atmosfera socială.

Totuşi, islamul extremist nu a izbutit să radă varietatea musulmană, să nimicească alte forme de islam. E de ajuns să parcurgi ştirile cele mai recente din Le Monde, de pildă, ca să găseşti cîteva exemple.

Libia, rămasă după dictatura lui Gaddafi în voia miliţiilor integriste, a prins de curînd o pojghiţă de democratizare. Or, de cum atmosfera a devenit mai respirabilă, comunităţile sufite încep să-şi reconstruiască lăcaşele de cult, să se reafirme public. Sufismul, variat ca linii de dezvoltare, e modul contemplativ de înţelegere şi trăire a islamului, deosebit faţă de islamul legalist sau chiar în tensiune cu el. E curentul celor care tind spre prietenia lui Dumnezeu, spre întîlnirea unitivă cu El. Mistici, doctrinari, poeţi au exprimat de-a lungul vremii acest elan care întoarce realul către Unu.  

O comunitate sufită se formează ca linie sau „lanţ” (silsilah) mistic, cu rădăcina în experienţa şi învăţătura fondatoare ale unui maestru, el însuşi inspirat, în cunoaşterea ultimă, de către Profet. Adesea mormîntul fondatorului constituie centrul spaţiului de reculegere, de studiu, de cult şi rugăciune (zauia). E prezenţa lui spirituală, care continuă să-i asiste şi să-i călăuzească pe adepţi. Plin de sevă concretă şi de culoare cînd formulează mireasma drumului spiritual, sufismul a avut influenţă şi în straturile populare, le-a atras prin libertatea cu care practică credinţa, le-a stîrnit ataşamentul faţă de figurile lui de vîrf, percepute ca protectori pentru cei mulţi, ca autorităţi spirituale în faţa celor puternici. Aşa fiind, islamul rigorist, instrumentat politic a resimţit adesea grupările sufite drept periculoase pentru sine. Le-a condamnat drept „eretice” aducînd, între altele, argumentul că practică un „cult al sfinţilor”, inacceptabil pentru un islam legalist care vînează „asociaţionismul”, adică orice pretinsă veneraţie adresată altcuiva decît lui Allah.

Le Monde (26.08.2021) relatează situaţia unui important centru sufit din Libia, Al-Asmariya. Abia tolerate, sub strictă supraveghere, de regimul Gaddafi, centrele sufite au suferit, în haosul de după căderea dictaturii, atacurile grupărilor integriste. Distrugeri parţiale sau complete ale unor asemenea sanctuare au avut loc, de altfel, şi în Irak, Egipt, Pakistan. În august 2012, un grup armat a aruncat în aer o parte din aşezămîntul Al-Asmariya, mormîntul fondatorului a fost profanat, o mulţime de cărţi au fost distruse. „După revoltele din 2011, curente ideologice aţipite, hrănite din străinătate, au profitat de vidul de securitate pentru a slăbi aşezămintele de tip zauia”, declară unul dintre responsabilii locului.

Totuşi, treptat, comunitatea Al-Asmariya şi-a făcut din nou simţită prezenţa: întîi discret, prin redeschiderea sanctuarului în 2018, astăzi prin celebrări publice. Se renovează mormîntul fondatorului, se reclădesc zidurile aşezămîntului. Cît despre cărţile bibliotecii, „nu avem nici mijloacele, nici competenţa pentru restaurarea lor. Avem nevoie de ajutorul UNESCO şi al instituţiilor europene”, spune acelaşi responsabil.

Un alt articol din Le Monde (10.10.2021) se referă la lupta împotriva talibanilor, dusă şi acum în valea Panjshir, fief al comandantului Ahmad Shah Massoud. Opus atît sovieticilor, cît şi integriştilor islamici, cu faima de a-şi fi păstrat teritoriul de necucerit, el a fost asasinat de Al-Qaeda pe 9 septembrie 2001. E urmat acum la comandă de fiul său. Cu ceva timp în urmă, talibanii anunţau că au preluat controlul întregii ţări. Purtătorul de cuvînt al „Frontului naţional de rezistenţă afgană”, intervievat de Le Monde, îi infirmă. Doar drumul principal de acces în vale e cucerit, pe cînd mii de luptători panjshiri continuă să atace efectivele talibane. Frontul de rezistenţă din Panjshir se simte reprezentantul unei mult mai largi lupte pentru democraţie (invocînd recentele demonstraţii de la Kabul) într-o mişcare „de rezistenţă civilă şi de rezistenţă armată”.

Frontul consideră că lupta lui exprimă atitudinea întregului popor afgan, că are susţinere naţională – care nu se manifestă totuşi în această ţară, complicată etnic şi religios. Mai mult, purtătorul de cuvînt prezintă lupta Frontului drept planetară şi totodată singuratică: „Noi nu ducem un război civil, ci un război global împotriva terorismului, chiar dacă Occidentul ne-a abandonat. Ducem războiul singuri, părăsiţi de aliaţii noştri”. Rezistenţa, eroică în teren, îşi adaugă o aură cvasi-mitică, de efort universal salvator şi totodată izolat. Nu mentalitatea dominantă în poporul afgan, nu stilul de putere politică al locului sînt luate în calcul pentru a explica rapida victorie a talibanilor; nu asupra lor e de lucru. Poporul e socotit omogen doritor de democraţie şi sensibil la drepturile omului. Imputarea se adresează aliatului străin, celui din afară. În Libia, responsabilul sufit punea şi el resurgenţa integrismului violent în seama unor intervenţii din străinătate.

Rezistenţa unor grupuri musulmane faţă de islamismul extremist e admirabilă. Ea cere curaj aparte, hotărîre ultimă, se face cu riscul vieţii. Dar nu ar fi ea, oare, mai eficace dacă dificultăţile/cauzele nu ar fi delegate mai ales străinului, iar propria societate nu ar fi socotită doar victima eroică a unei „crize de import”?

Iată, în sfîrşit, o tribună (Le Monde, 5.09.2021) a sociologului Réda Benkirane, elveţian de origine marocană: „Tot ceea ce se petrece de o jumătate de secol contribuie la o secularizare violentă a islamului... Religia musulmană a devenit un instrument de legitimare a puterii, pentru a produce iluzia transcendenţei ei”. După ce aminteşte că, în anii ’60 ai secolului trecut, majoritatea ţărilor din lumea musulmană aveau un regim socio-politic laic, el explică astfel ascensiunea islamismului opus democraţiei, laicităţii şi pluralismului: „În a doua jumătate a secolului XX, instrumentarea religiei în scopuri politice s-a datorat statelor seculare occidentale şi petro-monarhiilor arabe”. Sociologul, obişnuit cu analiza critică, pune diagnosticul pertinent al secularizării asupra islamului politic extremist. Dar adoptă şi el modelul „crizei de import”. Or, în acest caz, nu „subiectul” crizei se află în prima linie a atenţiei. Nu el are să se pună în chestiune. Nu el trebuie să facă, în primul rînd, efortul unei schimbări de mentalitate şi de comportament social.

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase.

Foto: wikimedia commons

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.