Revenire la Cehov

Publicat în Dilema Veche nr. 564 din 4-10 decembrie 2014
Revenire la Cehov jpeg

La Tel Aviv, pe o terasă, vorbeam cu un prieten, Andrei Strihan, care îmi povestea un spectacol, văzut recent, care pornea de la un text inedit al cărui protagonist trăieşte înconjurat de personaje venite din teatrul lui Cehov. Idee ce m-a sedus căci, oare, nu-mi servesc ele, şi mie, de parteneri, de umbre în care mă recunosc cu iluziile şi decepţiile proprii? De cîte ori nu m-am confundat cu unchiul Sorin din

, cel care a devenit, fără să vrea, „consilier de stat“, şi nu scriitor, cum îşi dorea, sau l-am înfruntat pe mediocrul profesor Serebriakov din

, de a cărui vanitate m-am ferit ca de piaza-rea. Cum să nu-i devin dublu ridicol şi să sfîrşesc, aşa cum îl ironizează Vania, un universitar care „vorbeşte despre lucruri ce nu îi interesează pe oamenii de rînd şi pe care colegii săi le ştiu de mult“? Pe tînărul Kostia l-am iubit, dar, din

, pînă la urmă în scepticismul lui Trigorin m-am regăsit. Cu el, ca aliat, am îmbătrînit. De cîte ori nu m-am mişcat ca un fluture derutat în constelaţia Cehov... Proiectul israelian mi-a apărut ca un posibil gest autobiografic pe care l-am schiţat şi eu în cartea

Dacă Shakespeare poate fi „contemporanul“ nostru, doar Cehov e „aproapele“ nostru, al meu, al prietenilor mei! Trăiesc, trăim în intimitatea lui. 

Revenit la Paris, decid într-o seară să văd

– în ciuda atîtor amintiri şi mai ales a unui recent spectacol rus văzut la Sibiu –, doar pe jumătate din dorinţa de a nu rata un

Regia o semnează Claire Lasne, care a făcut „voiajul“ în Cehov şi i-a revelat ceva din lirismul pe care-l distila subtil pentru a evita „abuzul de lacrimi“ propriu eroilor ruşi. La el, emoţia – o ştim – se produce „printre lacrimi“. Surîsul e o pudoare a emoţiei. Aici pe platou, nu apar decît cele trei surori, figuri fragile care se înlănţuie afectuos sau se separă prin mişcări ciclice, singurătăţi reunite graţie aceleiaşi nostalgii: nostalgia paradisului pierdut, Moscova. Doar pe ecran intervin celelalte personaje ale piesei ce angajează un dialog fantasmatic cu cele „trei parce“ – aluzie mitică a lui Cehov –, a căror singurătate e astfel temporar diminuată. Ecranul nu furnizează echivalentul unui decor abstract, ca în atîtea video-uri actuale, ci dimpotrivă, permite un dialog între cele trei surori, fizic prezente, şi ronda partenerilor ce se constituie în proiecţii afective, proiecţii imateriale ce trasează circumferinţa unui cerc al absenţei. 

Olga, Maşa şi Irina dialoghează cu aceste personaje „imateriale“ ce par făcute din „materia viselor“– pentru a-l parafraza pe Prospero din

. Ele nu sînt nici ireale, nici onirice, ele au consistenţa unei lumi a emoţiilor, a unei implicări afective dincolo de realitatea concretă. O afectivitate generală se constituie în climat comun, în ambianţa ambiguă de împlinire şi dezamăgire. Surorile trăiesc printre personajele vieţii lor cotidiene ce apar şi dispar pe ecranul memoriei, ecran luminos ce restituie figuri şi peisaje, aşa cum eu trăiesc printre personajele cehoviene care se animă la ceas de seară, ceas de însingurare. 

Iată un spectacol nu sentimental, nici cinic, ci profund melancolic. Melancolia unei împliniri imaginare, al cărei caracter iluzoriu îl atestă relaţia între prezenţa surorilor şi evanescenţa partenerilor. Două lumi care au comunicat ca într-un vis! 

a devenit azi textul cehovian de referinţă pe scena europeană. Îl regăsim constant, ca un motiv al discursului despre artă, reactualizat intens de tinerele generaţii. Cum să refuzăm, cum să ne afirmăm? La Paris, un regizor important, Yann-Joël Collin, montează această revoltă ca un strigăt împărtăşit între scenă şi sală, căci actorii circulă printre noi, vin, pleacă, se urcă pe platou şi nu încetează să ni se adreseze direct. Ei ne implică în destinele lor şi ne împiedică să adoptăm acea pudică rezervă cehoviană care, în epocă, suscita admiraţia lumii literare ruse. Aici totul e prea imediat, prea strigat, prea crispat... se iese, e evident, din „tradiţia“ stanislavskian de mult contestată, dar se iese pe o cale străină, nepotrivită. Ea combină dramaticul şi comicul, cu o intensitate abuzivă, şi, eu, din afară, privesc această lume ca aparţinînd unei alte familii teatrale, unui alt univers scenic! Cu o excepţie. Celebra piesă a lui Kostia, viziune a catastrofelor ecologice ulterioare, Nina o joacă la început grotesc, oribil, derizoriu. Cînd revine însă, doi ani mai tîrziu, şi şi-o reaminteşte, tonul s-a modificat, pentru ca, de astă dată, să murmure vechiul monolog ca o elegie subtilă, fără crispări şi strigăte, o melopee a înfrîngerii. Nina a suferit şi jocul i s-a transformat, actriţa confruntată cu eşecul vieţii se împlineşte pe scenă. Acesta-i preţul de plătit! Şi acum îi aud încă murmurul vocii ca o rugăciune profană, contrast poetic al dezgreabilei performanţe iniţiale. 

Revenind acasă în noapte, am răsfoit un ziar de unde aflam că soclul culturii generale a Franţei, soclul la care atît de des am făcut apel, mai ales vara, în vacanţă,

a dat faliment. Încă o „livadă“ ghilotinată, încă o înfrîngere. Wikipedia actuală e echivalentul soluţiei practice propuse de Lopahin... sacrificiul livezii pe soclul profitului. Moartea simbolică pentru o salvare economică. Mă uit la volumele

mele, cu lacrimi în ochi, ca Liubov la „livada“ sa. Şi de aceea nu doar înţeleg, dar iubesc ideea lui Gabor Tompa de a utiliza ca decor, pentru o viitoare punere în scenă, imaginea străvechii biblioteci Strahov de la Praga, unde cărţile legate în piele albă par să se constituie într-o armată fantomatică a cărei dispariţie a avut deja loc. Sîntem înconjuraţi de „livezi“ ce se prăbuşesc... o pagină din cartea istoriei se întoarce, şi noi – eu, prietenii mei – o însoţim cu regret şi resemnare. 

În aceste zile cehoviene îmi lipsea

... pînă cînd, hazard fericit, a sunat telefonul şi la capăt de fir vorbea Horaţiu Mălăele. Liberi amîndoi, ne-am revăzut şi privindu-l îmi aminteam de celebrul său rol de la Bulandra. Trei ore cu Vania,

I-am povestit cum Cehov, în celebrele sale călătorii, la Genova sau la Nisa, nu voia să vadă decît cimitire şi spectacole de circ. Astfel se încheia revenirea la Cehov! 

Iluzie infirmată căci o ultimă întîlnire a intervenit graţie unui spectacol simplu, la persona întîi,

pornind de la nuvelele cehoviene. Rînduri simple, mărturii pudice care astfel reunite mi-au amintit ce mi-a povestit odată Virgil Ierunca despre o întîlnire cu Cioran, care, în secret, i-a şoptit: „Să nu spui la nimeni, dar mie îmi place teribil viaţa.“ 

Livada de vişini, teatrul nostru

pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.