Religie fără cultură?

Publicat în Dilema Veche nr. 911 din 23 – 29 septembrie 2021
Religie fără cultură? jpeg

Cîndva, spre sfîrşitul secolului IV, Arsenie, eruditul profesor al fiilor împăratului Teodosie, se rupe discret de lumea culturii laice, ca şi de strălucirile curţii imperiale. Dispare în deşertul egiptean, se dedică traiului monahal. Potrivit Patericului, colecţie de spuse ale Părinţilor pustiei, el ar fi declarat cu privire la maestrul său de asceză, un felah frust din regiune: „Învăţătura latinească şi grecească o cunosc, dar alfabetul acestui ţăran simplu încă nu-l cunosc”. Anecdota a fost inclusă în „bagajul” de consideraţii pe care creştinii le invocau pentru a exprima superioritatea absolută a noii Învăţături faţă de vechea paideia, faţă de cultura greco-romană. Ba chiar lipsa de valoare a celei din urmă.

La acea vreme, „bagajul” atîrna deja greu. Cu două secole şi ceva înainte, Iustin, unul dintre primii apologeţi creştini, îşi înfăţişase, în Dialogul cu evreul Trifon, convertirea drept împlinire a căutării filozofice. Potrivit unui model clasic, drumul îl purtase pe la reprezentanţi ai marilor curente din epocă: stoic, peripatetic, pitagoreic, platonic (în dialog cu ultimul simţind că „spiritul meu creştea din zi în zi”). Dar maestrul stoic era mărginit, peripateticianul lacom de cîştig, pitagoricianul îi ceruse să deprindă prea multe ştiinţe auxiliare. Iniţierea creştină apăruse ca un salt, ca o revelaţie personală, dăruită lui de Logosul divin. Iustin, numit Martirul şi Filozoful, tratează încă filozofia veche cu o anumită deferenţă, drept căutare legitimă, chiar dacă e failibilă, chiar dacă e depăşită abrupt de doctrina christică. Trifon i se adresează tocmai datorită veşmîntului său de filozof, iar cei doi convin că, asemenea credinţei fiecăruia, „filozofia nu are alt scop decît cunoaşterea lui Dumnezeu”.

Anecdota egipteană pare să spună ceva mai frust, mai disjunctiv. Asta dacă e interpretată – şi a fost interpretată – ideologic, drept partiţie socio-culturală ierarhizată. În această lectură, ea pretinde că mai priceput, mai „performant” în credinţă e insul necontaminat de paideia, faţă de care omul cultivat e inferior. Că lipsitul de educaţie poate da lecţii studiosului. Că neştiutorul de carte e mai bine aşezat, din principiu, faţă de intelectual. Primul l-ar surclasa pe cel din urmă tocmai prin „neşlefuirea” sa. Pe scurt, în credinţă, formaţia culturală încurcă.

E un loc comun, tenace pînă în ziua de astăzi: adevărata credinţă stă de partea „omului simplu”, a piosului nerătăcit de întrebări, cercetare critică, reflecţie. În spectacolul mediatic, pe posturile TV, aşa apare abundent credinţa: mase în procesiune, ochi plecaţi, convingeri imobile. Şi cîteodată stupefiante. Ca aceea a bărbatului care declara că icoanele nu poartă mască, aşa că nici el nu vede de ce şi-ar pune una. (Făcea parte dintre adepţii ÎPS Teodosie de la Constanţa, ierarhul aprig opozant faţă de vaccinare.) Nu am nici urmă de intenţie să susţin – potrivit unei partiţii cu semn schimbat – că omul simplu n-ar fi capabil de adeziune religioasă puternică, eficace, deplină. Nu despre asta e vorba. Ci despre ponciful care pretinde excelenţa de principiu, în religie, a omului necultivat. Iată o imagine ideologizată a credinţei, preluată de redactorii posturilor TV, exaltată de populiştii creştini, utilizată de unii „progresişti” pentru a combate Biserica.

În Alexandria secolului IV, vecină cu pustia egipteană, cine se delecta cu anecdote precum cea amintită? Cine le mediatiza? Erau tocmai unii ideologi creştini care urmăreau să „cucerească” spaţiul mental şi poziţiile de putere în cetate, dinamitînd codurile de civilitate ale paideiei antice, pentru a le înlocui cu unele exprimate în limbaj creştin. Peter Brown, căruia îi aparţine lectura fenomenului (Putere şi persuasiune în Antichitatea tîrzie, 1992), nu şovăie să numească o atare manevră – bazată pe celebrarea, în credinţă, a lipsei de cultură – „populism creştin”. (La o altă scară, sinistră, la fel procedează astăzi extremiştii islamişti care interzic reflecţia, cercetarea datelor credinţei, strivindu-i pe credincioşi sub stereotipuri barbare.)

Evenimentul christic legitimează el o credinţă fără inteligenţă? Cere el o tabula rasa culturală? Se revelează Christos într-o lume fără cultură, fără tradiţie, fără pregătire şi disciplină spirituală? Dimpotrivă. El vine în spaţiul unei tradiţii religioase, cea ebraică; se foloseşte de codurile, cultura, experienţa ei pentru a-şi comunica propriul mesaj vertical, pentru a chema persoana la întîlnirea cu Duhul însuşi. Da, în raport cu această întîlnire unitivă, cultura – fie ea necreştină ori creştină – e secundă. Dar nu ineficace. În tradiţiile spirituale, fie ele religioase sau filozofice, uniunea mistică cere într-adevăr persoanei depăşirea culturii şi chiar a intelectului, „sacrificarea” lui. În intensitatea ei cea mai de sus, lumina divină se pune asupra unui receptacul „nud”, în care nimic nu-i mai limitează radiaţia. Un receptacul „nud”, dar nu nepregătit, nu neinteligent.

De altfel, pustia lui Arsenie nu era un spaţiu de spiritualitate frustă, omogen necultivată. În singurătăţile ei se aflau trasee de tot felul: simplităţi ardente, încercări teribile, contemplaţie intelectuală (Antoine Guillaumont e autorul unui volum intitulat Un philosophe au désert, Évagre le Pontique), fiecare dintre ele conduse cu creativitate şi îndrăzneală spirituală. Synesios, un creştin neoplatonician contemporan cu Arsenie, dar unul citadin, silit să devină în cele din urmă episcop al Cyrenei, spunea: „E adevărat că unii ajung astfel [fără educaţie şi studiu] la ţintă; dar nu par să fi urmat efectiv un drum... Înseamnă să atingi ţinta fără să fi alergat, să străbaţi fără nici un efort de înţelegere dincolo de limitele înţelegerii”.

Au existat, în Antichitatea tîrzie, Părinţi şi autori creştini pentru care paideia antică era de nepărăsit. Ea oferea credinciosului cultivare a sufletului, rafinare a minţii, înălţime a ideilor, toate benefice pentru întîlnirea cu Christos şi cu înţelepciunea lui infinită. Unul dintre cei mai îndrăzneţi a fost Clement Alexandrinul. El avansa ideea că filozofia veche ar fi un fel de „Testament al elenilor”. Ca să pregătească întreg universul pentru revelaţia Fiului său, Dumnezeu oferise două Legi: una adresată evreilor, cealaltă lumii elene (Stromate I, V, 28). Cît despre Origen (Omilii la Exod, XI, 6), el socotea că, asimilată de creştini, înţelepciunea greacă putuse lumina sensul spiritual al Legii ebraice.

Oricum, paideia antică şi, în genere, instruirea, studiul, cercetarea savantă, reflexivitatea disciplinată, distincţia intelectuală au rămas valori de netăgăduit în lumea creştină. (Fără ele, această lume nu ar fi putut produce teologie, artă, civilizaţie.) Dar, alături de ele, a persistat clişeul potrivit căruia „sărăcia cu duhul” e cununa duhului necultivat. Iar acest clişeu s-a întors cumva, măcar în spaţiul est-european, împotriva creştinismului. Deprecierea culturii a condus, printre alte cauze, la anemierea actuală a culturii creştine, la lipsa ei actuală de expresivitate, la prea uşoara ei uitare.

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase.

Foto: wikimedia commons

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.