O contradicție: polis-ul din care politețea a dispărut

Publicat în Dilema Veche nr. 911 din 23 – 29 septembrie 2021
Theodor Pallady jpeg

Nu-ți trebuie subtilitatea cinică a lui Machiavelli – sau resursele de „intelligence” ale vreunui redutabil serviciu secret – pentru a înțelege că mizele politicii vor fi mereu aceleași: puterea și banii, asortate cu efemerul și convulsivul acces la plăcere (de la cea gastronomică pînă la cea erotică). Puterea atrage bani și cere fonduri (pentru campanii electorale, comunicare socială, staff-ul partidelor etc). Ea ilustrează prin definiție o stare secundă, respectiv ieșirea din cenușiul condiției anonime, pe care cei mai mulți o asumă fără crîcnire. Puterea este intensificarea artificial extatică a dorinței de nemurire. Pentru orice observator realist, ea nu e dorită ca atare, cît ca pașaport spre posteritate, prin depășirea imediatului, cu toate constrîngerile sale fizice, etice & legale. Ai spune că – indiferent de epocă și de regimul politic aparte în care se manifestă – puterea ar fi miza celor care aspiră spre un statut superior: campioni ai excesului (de muncă, de intrigă, de ambiție), oameni care vor mai mult, pentru ei și pentru comunitate, spirite neliniștite, neconsolate cu fatala resemnare a majorității.

Te-ai aștepta să vezi că din „elita” politică fac parte cei meniți să conducă, de vreme ce au fost mereu primii, la cele mai bune școli, în profesiunea lor inițială ori în experiența prealabilă a unor forme nepolitice de autoritate. Ai crede că „maleficii” oameni politici dețin măreția sumbră a unor diavoli, grandoarea dostoievskiană a unor torturați sufletește și ardoarea lividă a unor vocații tenebroase. E cu atît mai surprinzător să constați că, de fapt, sfera politicii atrage mai curînd personaje cu însușiri deloc eroice: experți umezi ai furișatului, campioni ai oportunismului libidinos, trădători amnezici, semidocți incapabili să se analizeze, să priceapă cadrul mare în care evoluează sau să dezvolte planuri coerente de acțiune. Caraghioși înfumurați, dar infantili, vechili cu rînjete viclene, samsari triviali, înțoliți cu eleganța ridicolă a fantelui de bîlci, netoți utili și nepoți inutili, șerpi fără dinți, tolomaci somnolenți, cu ceasul mereu întîrziat, sau isterici dizgrațioși, la un pas de apoplexie.

Ar fi nedrept să învinovățim democrația pentru toate aceste figuri ale „cetății” care n-au ieșit din codrii primordiali ai vieții necivilizate. Avem, în schimb, de ce să punem pe seama noii revoluții tehnologice desacralizarea puterii: în fine, o vedem, pentru că ea nu mai poate funcționa decît la vedere, exhibîndu-și populist neputința morală și puținătatea mentală. De-a lungul timpului au existat monarhi sociopați sau slabi de cap, lideri de o ticăloasă eficiență, charismatici periculoși, demagogi fără scrupule, dar cei pe care i-au păcălit, abuzat sau dus cu vorba nu le vedeau portretul întreg, sub toate luminile zilei și toate anotimpurile: le zăreau, fascinați sau înfricoșați (ceea ce adesea e totuna) numai aura, epifania distantă, ca un fulger care brăzdează cerul întunecat. În era social media, aluzia din culise devine fanfară comunală, secretul se exhibă ca selfie, proiectul se dizolvă în propagandă rudimentară.

Partea lucidă a publicului a renunțat la pretenția ca, prin alegeri, să fie selectați cei mai buni, pentru că pînă și în decadență există o parte necariată, o zonă vitală, un sector intact. Ar vrea însă – și degeaba – să participe la psihodrama democratică fără să înghită la nesfîrșit o avalanșă de grosolănie, fără să asiste obligatoriu la o păruială grotescă, unde curtoazia, replica abilă și finețea ironiei n-au ce căuta. Proasta creștere provoacă descreșterea. Impolitețea generalizată înrăiește pînă și îngerul răbdării. Lipsa totală de clasă declasează tot ce atinge, de la viața statului pînă la argumentele stimei de sine.

Cu gravitatea lui profesorală, Constantin Noica ne-a atribuit o ontologie a prepoziției întru. Această particulă spune că ești pe cale, că tinzi fără să fi atins ținta, că ești condamnat la o situație tranzitorie, neterminată. A fi întru înseamnă a nu fi nici pe dinafară, nici pe dinăuntru. Întruchipăm magnific arta veleității, adică maioresciana formă fără fond, moștenită din pompoșenia otomană, tranzacționismul fanariot, dezlînarea balcanică, liberalismul caragialesc și dedublarea comunistă. Sîntem tot ce putem simula că sîntem, dar întrucîtva.

Teodor Baconschi este diplomat și doctor în antropologie religioasă.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.