Maria Skobțova sau fidelitatea în jertfă

Publicat în Dilema Veche nr. 888 din 15 - 21 aprilie 2021
Maria Skobțova sau fidelitatea în jertfă jpeg

O constantă a stilului credinței în lumea ortodoxă face din trecutul fondator un orizont de nedepășit. E aici o fidelitate plină de sens față de exemplaritatea vieții și a gîndirii celor care au devenit încă din vremea lor chipuri ale tradiției. Cînd prezentul lor e spiritualmente mai actual decît prezentul de după ei, avem o formă perenă și eficace a sacralității originilor, dar și o tendință – paradoxală pentru o religie a cărei vocație istorică e constitutivă – de a nu mai acorda timpului capacitatea de a fi creator, de a participa înnoitor la marele corp al tradiției. E ca și cum fidelitatea s-ar traduce printr-o imitație sau reluare manieristă a modelelor, neîncrezătoare față de orice ar părea că iese din canon. În tensiune cu această forță inerțială a modelului – valid, dar nu exclusiv –, s-a conturat profilul uneia dintre cele mai nonconformiste figuri ale spiritualității ortodoxe, maica Maria Skobțova sau, după numele său de sfîntă, Maria din Paris (1891-1945).

Într-o meditație despre sensul și formele monahismului, ea nota cu acuitate profetică în lumea în care mijeau negurile războiului: „Am putea spune că noutatea se definește prin faptul că, fie că vrea, fie că nu, monahul contemporan nu se mai regăsește în spatele zidurilor solide ale unei mănăstiri, în tradiții precise și încremenite, ci pe toate căile lumii, fără posibilitatea de lua drept reper vechile tradiții. Și vai celui care nu acceptă aceste căi și răscruci ale lumii: acela nu va putea nici să mențină vechiul, nici să creeze noul. (...) Pentru monah nu mai există actualmente decît o singură mănăstire: lumea întreagă”. Cea care scria aceste rînduri fusese o poetă rusă, de convingeri revoluționare, căsătorită de două ori, cu trei copii, care își trăia exilul la Paris, unde își redescoperea credința „în mijlocul vagabonzilor și săracilor”, îmbrăcînd în 1932 haina călugărească.

Viața Mariei Skobțova face să pălească cele mai palpitante și neverosimile aventuri, iar, pentru ochiul credinței, devine o parabolă a imprevizibilității lui Dumnezeu. Cine și-ar fi imaginat că pasiunea literară și revoluționară, aproape anarhică, a poetei din Sankt-Petersburgul „epocii de argint” va prinde chipul dăruirii totale pînă la moartea în lagărul din Ravensbrück? Cine va fi crezut că primul său soț, el însuși figură a saloanelor petersburgheze și militant menșevic, avea să emigreze la Roma în criza postrevoluționară, să se convertească la catolicism și să devină preot la Colegiul Russicum? Cum se poate asimila faptul că tocmai cel care trebuia să o condamne în 1919 ca președinte al tribunalului militar alege să o scape și se va căsători cu ea, plecînd apoi împreună în exil pînă la Paris? Fiul lor, Iuri, avea să urmeze modelul de iubire sacrificială al mamei și să moară în alt lagăr, plătind pentru ajutorul pe care îl oferea evreilor în Parisul aflat sub ocupație. În 2004, Patriarhia ecumenică le va înscrie cu venerație numele amîndurora, mamă și fiu, în actul solemn de canonizare.

La tunderea în monahism, primind o haină prea largă ce aparținuse unui călugăr caterisit, Maria Skobțova devine o nouă Marie după modelul Mariei Egipteanca, chipul prin excelență al ridicării din abisul păcatelor la înălțimea convorbirii cu Dumnezeu. Numai că, spre deosebire de modelul ascezei în deșert, fidelitatea maicii Maria se va manifesta ca jertfă a inimii și a trupului în „deșertul lumii”: „Fiecare trebuie să aleagă între confortul și dulceața unui loc de viață la adăpost de vînturi și furtuni, și spațiul fără limite al veșniciei în care totul e nedefinit și mișcător, afară de un singur lucru: Crucea”. Crucea pe care Maria Egipteanca nu a putut să o îmbrățișeze decît luptîndu-se în pustie cu sălbăticia patimilor; crucea pe care Maria Skobțova o trăiește ca mamă, printre nefericiți, săraci, bolnavi, prigoniți și, în cele din urmă, printre femeile din lagăr, unde reușește să brodeze un fular, dedicat debarcării în Normandia și inspirat de faimoasa tapiserie din Bayeux. E o viață de o intensitate care îți taie respirația, în care providența ia forma luptei corp la corp cu îngerul. Dar maica Maria nu voia „să fie o amintire”: „Pentru toți voi fi o chemare”!

Iubirea nebună de aproapele. Viața și învățăturile maicii Maria Skobțova, trad. de Maria-Cornelia și diac. Ioan I. Ică jr., Deisis, Sibiu, 2008.

Bogdan Tătaru-Cazaban este cercetător în istoria religiilor. A publicat recent (împreună cu Daniela Dumbravă): André Scrima: expérience spirituelle et langage théologique, Roma, 2019.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.