Măreția jertfei

Publicat în Dilema Veche nr. 890 din 29 aprilie - 5 mai 2021
Măreția jertfei jpeg

O anumită linie de gîndire teologică tinde să sublinieze unicitatea jertfei lui Iisus Hristos pe crucea de pe Golgota. Regăsim sub diferite forme – în texte liturgice, în meditații spirituale, în manualele din școlile teologice, pînă la filmografia secolului XX prin celebrul The Passion of Christ al lui Mel Gibson – o enumerare detaliată a seriei de chinuri, suferințe și batjocuri la care a fost supus Iisus pînă cînd și-a dat ultima suflare. Această contabilitate a suferinței tinde să singularizeze într-un fel cantitativ jertfa lui Hristos pe cruce. O minimă cultură istorică poate etala rapid o serie de cruzimi maniacale perpetuate de umanitate oarecum similar celei a lui Hristos. De la uciderea pruncilor prin tăiere în bucăți cu sabia la Bethleem, raportată chiar în Evanghelii, unde cruzimea este atît față de prunc, cît și față de mamă, la tortura în sistemele judiciare antice, medievale și moderne, folosită și în țări europene încă cu o generație în urmă, și pînă la Holocaustul sau Gulagul desfășurate tot în spațiul cultural al Europei, găsim imediat acea bestialitate ieșită din minți care nu-și mai poate inhiba sau nici măcar potoli setea de violență.

Într-un bilanț atît de sumbru al umanității în materie de violență, cu sublinierea că de data aceasta chiar putem vorbi de un progres în rafinarea și intensificarea formelor de violență, este greu să susții unicitatea execuției lui Iisus din Nazaret. De altfel, dacă am rămîne la acest aspect dolorist al crucii, moartea lui Hristos ar trece neobservată ca atîtea alte execuții în Imperiul Roman. Deznodămîntul Învierii nu schimbă în sine semnificația suferinței. De ce ar trebui să fim mulțumiți cu o înviere cu statut de reparație? Este exact ceea ce i s-a reproșat creștinismului din era revoluțiilor sociale încoace, că justifică o suferință cvasi-permanentă în existența terestră numai cu promisiunea unei despăgubiri postume.

Trebuie să fie cu totul altceva în moartea lui Iisus Hristos. În primul rînd, anticiparea nu numai a ideii abstracte de moarte, ci a parcursului pe care Îl va străbate pînă la ea. Moartea se acompaniază cu frica și nu de puține ori anticiparea morții o grăbește, fie pe cale naturală sau prin autoprovocare. Eutanasia bolnavilor declarați incurabili este un caz de anticipare care devine cauza morții. De curînd presa a relatat cazul unei femei condamnate la moarte în Iran, unde supliciul a constat în a o forța să asiste la alte execuții pînă cînd inima ei a cedat de frică. Această moarte prematură cauzată de așteptarea morții este prezentată în cazul Sfintei Alexandrina, care asistase la supliciul Sfîntului Gheorghe, ca o milostivire divină. Ea învinsese frica de moarte convertindu-se la vederea supliciului lui Gheorghe, deci acceptînd același supliciu drept consecință a convertirii ei.

În cazul lui Iisus, scenariul este prezentat ca fiind cunoscut în întregime și asumat în sine ca fiind expiator. Evangheliile sugerează că au existat, ca în cazul lui Socrate, opțiuni de a evita condamnarea și execuția. Într-o interpretare istoricizantă, Iuda și alte figuri de farisei și cărturari care apar în Evanghelii încearcă o alianță obiectivă între Iisus și arhierei. Condiția era tocmai să renunțe la statutul de jertfă și să preia rolul de conducător militar. Tema „să moară un om pentru popor” era vehiculată de ambele părți, dar cu sensuri opuse. Pentru arhierei, un mesia pacifist și inutil politic era de dat pe mîna romanilor ca să cumpere bunăvoința acestora. Pentru Hristos, miza este tocmai de a da în vileag absurdul acestui mecanism, de a-i face în cele din urmă pînă și pe călăi să se îndoiască de buna întemeiere a deciziei și a execuției. Și, gest după gest, judecarea și execuția se desfășoară conform unui ritual expiator. Prin fiecare tăcere și prin puținele cuvinte pe care le spune, Hristos dezvăluie inocența victimei, neîntemeierea acuzațiilor, dar și caracterul ei inexorabil. Numai prin această jertfă, acceptată și asumată, poate fi abolit mecanismul social care produce victime inocente pentru liniștea întregului corp social. Numai prin dezvăluirea absurdului care face ca o ființă inocentă să fie ținută responsabilă de un rău pe care nu avea cum să-l facă poate începe reconstrucția spirituală a umanității. Tocmai fiindcă Iisus nu este singura victimă inocentă a istoriei, era nevoie ca mecanismul victimar să fie dat în vileag și condamnat. Iar această dezvăluire nu se putea face decît printr-o victimă perfect conștientă de scenariul în care joacă, printr-o desfășurare care să zdruncine încrederea în sine a călăilor. Hristos le răspunde atît arhiereilor, cît și lui Pilat: sînt de acord să mă las omorît de voi în chinuri, dacă veți înțelege (voi și restul omenirii de după voi) cît de absurd este ceea ce faceți. Adică atît nedrept în raport cu victima, cît și inutil în plan social. În cele din urmă, această recunoaștere a erorii este exprimată de Pilat din Pont, care spălîndu-se pe mîini își recunoaște vina. Iuda își curmă tragic sentimentul sufocant al vinovăției, dar pînă și arhiereii dau dovadă de ezitare, atunci cînd se dezic de Iuda, iar suma restituită de acesta nu este pusă în vistieria templului ca fiind preț de sînge, sau atunci cînd cer pază la mormînt de frica Învierii. Măreția jertfei constă tocmai în faptul că ea este oferită tocmai pentru cei care se fac răspunzători de eroarea judiciară.

Un singur detaliu necesită discuție din această perspectivă, rugăciunea din grădina Ghetsimani. A cerut cu adevărat Hristos Tatălui Său ceresc să-l elibereze de această imolare? În Evangheliile sinoptice (Matei, Marcu, Luca), Iisus se roagă înaintea arestării să nu-i fie dat a trăi chinul și moartea pe care le anticipa. Marcu redă cel mai detaliat scena: „Şi le-a zis lor: «Întristat este sufletul Meu pînă la moarte. Rămîneţi aici şi privegheaţi. Şi mergînd puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pămînt şi Se ruga, ca, de este cu putinţă, să treacă de la El ceasul (acesta). Şi zicea: Avva Părinte, toate sînt Ţie cu putinţă. Depărtează paharul acesta de la Mine. Dar nu ce voiesc Eu, ci ceea ce voieşti Tu»” (Mc 14, 34-35). Exegeza tradițională vede aici o confruntare între voința omenească și cea divină. Evanghelistul Ioan (18, 11) relatează însă scena ca un răspuns către Petru care se ridică în apărarea lui Iisus: „Deci a zis Iisus lui Petru: Pune sabia în teacă. Nu voi bea, oare, paharul pe care Mi l-a dat Tatăl?”.

În esență, ideea este aceeași: jertfa expiatorie face parte din misiunea Logosului. Rămîne totuși întrebarea de ce subliniază sinopticele slăbiciunea umană. Dacă punem scena însă în contextul unui ritual de jertfă, atunci dedublarea lui Iisus capătă o valență în plus. Nu e numai uman versus divin, ci este și marele preot jertfitor față de jertfă. După cum se tîlcuiește în Epistola către Evrei, după rînduiala lui Melchisedec, Iisus este și marele preot, și jertfa. Rugăciunea din grădina Ghetsimani este rugăciunea de pregătire a marelui preot, dar și de pregătire a jertfei, în termeni liturgici creștini este proscomidia. Rațional trebuie să fie respinsă jertfa aceasta, întrucît este absurdă și inacceptabilă, pentru ca ea să fie acceptată în plan divin de dragul umanității. Ceea ce este respins în cazul lui Avraam și Isaac, fiindcă deși intim legați prin legătura de dragoste și sînge, ei sînt diferiți, unul e jertfitorul și altul jertfa, este acceptat în cazul lui Iisus, fiindcă este El Însuși jertfitorul, prin controlul pe care Îl are asupra întregului scenariu, și El Însuși jertfa. Iisus Hristos realizează în grădina Ghetsimani transferul de voință de la jertfitor la jertfă, iar jertfirea devine ea însăși Înviere, căci „mai mare dragoste decît aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi“ (Ioan 15, 13).

Petre Guran este dr. în istorie bizantină al École des Hautes Etudes en Sciences Sociales, cercetător la Institutul de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române.

Foto: Iisus pe cruce la Școala de la Bunești

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.