„Maniheism“

Publicat în Dilema Veche nr. 786 din 14-20 martie 2019
„Maniheism“ jpeg

Cînd dăm de o gîndire care împarte, scurt, lucrurile în alb şi negru, spunem că e „maniheistă“. Cînd dăm de o concepţie care distribuie, atotştiutoare, oamenii în „buni“ şi „răi“, tratîndu-i în consecinţă, o numim la fel. Termenul e peiorativ. Indică simplismul, nerealist, al judecăţii, în măsura în care ea mai poate fi numită judecată. Cînd o persoană, un grup, o ideologie rostuiesc aşa de perfect lumea în două tabere, fiecare dintre ele omogenă, gîndirea aţipeşte în aşternuturile siguranţei. Nu mai e solicitată, nu se mai oboseşte. Persoana sau grupul în cauză pot trece la un comportament de justiţiar, pot da drumul pulsiunilor de putere, pot să-şi drapeze în cauză absolută pornirile cele mai brutale: suspiciunea, resentimentul, ura, violenţa. „Celălalt“, fiind răul, trebuie să dispară: prin marginalizare, excluziune, la limită anihilare. După aceea, totul va fi bine…

Slavă actualităţii, nu ducem lipsă de „maniheisme“. Populismele, meştere în materie, prosperă. În Franţa, grădină a democraţiei liberale, „vestele galbene“ dau cel mai uluitor exemplu. Nu afişează doar „Macron, demisia!“, ci emit valuri de violenţă grasă care merg pînă la „Macron, HARA KIRI“ şi la o efigie a preşedintelui decapitată (cf. Le -Point, 22.12.2018). „Sionist împuţit!… ai să mori, o să mergi în iad!… cară-te!… Noi sîntem poporul!… Franţa e a noastră!“, i-au aruncat lui Alain Finkielkraut – în miezul Parisului, în cartierul Montparnasse – unii dintre manifestanţii galbeni. Izbucnirea antisemită a stîrnit imediat, în Franţa, o vastă reacţie de condamnare şi respingere (politicieni, intelectuali, media, opinie publică). Fenomenul „vestelor galbene“, dincolo de revendicări socio-economice îndreptăţite, pune în faţa ochilor francezi scenariul maniheist al urii. Arată ce barbarie poate aduce el cu sine.

Dar „maniheismul“ are mulţi adepţi. Fundamentalismele religioase, ideologiile totalitare, naţionalismele brute dau, din belşug, exemple. În ţesătura încîlcită a imediatului, în diversitatea confuză a lumii, toate pretind că pot tranşa cu o clarviziune transcendentă, cu un discernămînt de-a dreptul divin, cu sentinţe absolute. Autorul/adeptul scenariului maniheist se proclamă, dacă nu Dumnezeu însuşi, măcar reprezentantul lui autorizat, portavocea Lui. (În cazul totalitarismelor atee, înlocuitorul Lui.)

„Occidentul e Satana“, clamează radicalismele musulmane, ostaşe ale unui „război sfînt“. Pentru mişcarea evreiască Gush Emunim, „marea ţară a Israelului“, făgăduită evreilor în Biblie, e destinată să devină „pămîntul Mîntuirii“. În 1995, Iţhak Rabin va fi asasinat fiindcă, retrocedînd teritorii palestinienilor, a contrariat acest „absolut mesianic“ (vezi Alain Dieckhoff, „Les visages du fondamentalisme juif en Israël“, Cahiers d’études sur la Méditerranée orientale, nr. 28, 1999). În România interbelică, Mişcarea lui Zelea Codreanu se intitula Legiunea Arhanghelul Mihail. Nici mai mult, nici mai puţin.

Nu mai e nevoie aşadar de un tărîm de sus, de unde principiile, arhetipurile, îngerii să orienteze conştiinţele, să le susţină libertatea. Nu mai e nevoie de un Acolo spre care să tindem. Nu. Realităţile ultime stau la îndemîna inginerilor sociali şi a fundamentaliştilor. Ei construiesc „cerul pe pămînt“: un cer nu numai plicticos prin finitudine, ci respingător prin ura şi violenţa cu care e impus.

Termenul „maniheism“ indică astăzi simplismul brutal, care împarte lumea în „buni“ şi „răi“, în „drepţi“ şi „carenţi/vinovaţi“. Asta fiindu-i accepţiunea, are termenul vreo afinitate cu sursa lui? Se potriveşte el cu trăsăturile religiei propovăduite de Mani în secolul al III lea, ale acelui mesaj care, din Persia, s a întins la răsărit pînă în China şi la apus pînă în Africa lui Augustin, adept, iar apoi critic acerb al maniheismului? E drept că Mani, în mitul lui spiritual, pune două principii – Tatăl Măreţiei şi Prinţul întunericului – la începuturile devenirii universale, iar cele două principii se află în tensiune de-a lungul aventurii lumii. E drept că dualismul lui Mani este unul exacerbat, cvasi-sistematic. Totuşi, el nu postulează un Bine agresiv, care să-şi atace şi să-şi năruie vrăjmaşul. Nici nu propune un dualism orizontal, în care cei doi termeni sînt simetrici, „gemeni“, de acelaşi tip. Nicidecum.

În preambulul creaţiei, cele două principii, cu cele două „tărîmuri“ ale lor, se află într-o verticală vecinătate, dar şi în separaţie: primul se ridică spre „nord“ şi înălţimi, al doilea se întinde „la sud“, „împlîntat ca un cot“ la graniţa celuilalt. În tumultul orb, neistovit care dă natura regatului său, Prinţul întunericului ajunge să la un moment dat la limita celeilale lumi. Atras de Lumină, o atacă pentru a şi-o supune. Însă Tatăl Măreţiei nu are pe cine să trimită împotriva agresorului, căci fiii lui „sînt zămisliţi numai pentru pace“. Cel creat pentru a înfrunta pericolul, „Omul Primordial“, coboară spre agresor, este învins şi făcut captiv. Aşa apare amestecul. Iată unul dintre episoadele care prefigurează destinul lumii şi al umanului, spune Simone Pétrement într-o foarte frumoasă carte, Eseu asupra dualismului la Platon, la gnostici şi la maniheeni (1947), excelent tradusă de Ioana Munteanu şi Daria Octavia Murgu, publicată la Editura Symposion (1996): „printr-un dezastru al spiritului şi o înfrîngere a binelui în faţa răului“. Tot destinul ulterior al lumii – care se joacă pe o scenă verticală – constă în actele prin care Tatăl Măreţiei extrage umanul şi fărîmele de lumină din puterea întunericului, pînă cînd, la încheierea operei, cele două tărîmuri vor reveni la separaţie. Acestei universale alchimii i se dedicau, înăuntrul lor, adepţii maniheeni – care păzeau riguros lecţia non-violenţei primordiale, care păstrau totodată conştiinţa că separaţia e eschatologică, iar lumea/condiţia umană e amestec.

Simone Pétrement, cunoscută pentru studiul dualismelor din Antichitatea tîrzie, în special al gnosticismului (Le Dieu séparé, Cerf, 1984), revine de cîteva ori la accepţiunea deformată, improprie în care e folosit în mod curent astăzi termenul „maniheism“. În primul rînd, spune ea, Mani şi maniheenii, avînd conştiinţa condiţiei umane ca „amestec“, plasau efortul separaţiei în interioritatea umană, nu îl obiectivau în segregaţii exterioare. „Dualismul maniheean e în primul rînd distincţie în om, nu între oameni“. Pe urmă, e un dualism vertical, nu orizontal. Nu e tensiune între doi termeni de acelaşi grad, de aceeaşi natură; e raport între niveluri de calitate diferită, nesimetrice, e afirmare a unei transcendenţe, încordare către ea. Fie el platonician, maniheean sau creştin, dualismul spiritual e vertical. Apocalipsa nu vorbeşte, şi ea, despre o finală separaţie: Prinţul întunericului încarcerat în abis, umanul repatriat în lumina Ierusalimului de sus? Orientarea către separare, efortul decantării interioare revin umanului, deplina separaţie însă îl depăşeşte, revine Polului divin la încheierea lumii. Aşa spune şi parabola grîului şi a neghinei (Matei, 13, 24-30), expresiv comentată de Andrei Pleşu în „Despre problema răului“ (Despre inimă şi alte eseuri, Humanitas, 2017).

Merită, cred, să păstrăm în minte sensul originar al termenului „maniheism“, adresa lui către interioritate, răbdarea lui luminoasă. 

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.