Lui Horia Bernea

Publicat în Dilema Veche nr. 836 din 27 februarie - 4 martie 2020
Lui Horia Bernea jpeg

În februarie 2000, Muzeul Ţăranului Român aniversa, printr-o sumă de evenimente, zece ani de la înfiinţare. În februarie 1990, ministrul Culturii, Andrei Pleşu, îl numise pe Horia Bernea director, iar în cei zece ani artistul crease, avînd alături alţi pasionaţi în frunte cu Irina Nicolau, o instituţie, un stil, o nouă muzeologie recunoscută printr-un premiu european. La sfîrşitul anului aniversar, Horia Bernea murea la Paris. Lăsa în urmă o instituţie, un stil, o nouă muzeologie. Şi cîţiva oameni formaţi (şi fermecaţi) de modul lui de lucru. Acest text îi este dedicat.

* * *

Cultura europeană a moştenit de la filozofia veche ideea că frumuseţea e strălucirea adevărului, chiar a Adevărului. O anumită frumuseţe, desigur, nu cea superficială, fabricată, „înşelătoare“. Ci una simplă, care ţi se impune, exaltantă. Ceea ce precumpănea, în această temă, era că, pentru realităţile spirituale, ultime, singura cale de a se manifesta sensibil este frumuseţea. Potrivit lui Platon şi lui Plotin, ea e radiaţia imediat sesizabilă, captivantă a nevăzutelor, a greu accesibilelor realităţi de „Acolo“, de „dincolo de vîrful bolţii“. Ea, frumuseţea, deschide poarta contemplativităţii, ea trezeşte ochiul interior către Idee, către transcendent. A asocia divinul cu tema frumuseţii însemna a te raporta la El din unghi noetic, a pune pe întîiul loc dorinţa de a-L cunoaşte, îndrăgostirea de adevărul Lui.

Cum văd religiile relaţia între frumuseţe şi transcendent? Apoi: are omul de astăzi, au religiile în modernitatea tîrzie atenţie faţă de frumuseţe, faţă de vectorul ei către inteligibile şi către Dumnezeu însuşi? 

Biblia începe cu desfăşurarea ordinii lumii şi, implicit, cu o revărsare de frumuseţe. În Pildele lui Solomon (8, 22-31), Înţelepciunea apare drept „moment“ prim al „Facerii“. E proiectul ei intelectual („Domnul m-a zidit la începutul lucrărilor Lui“). Şi tot ea gustă, cea dintîi, încîntarea stîrnită de opera divină. Prin înţelepciune, Dumnezeu iniţiază gestul creator şi îl oglindeşte totodată într-o admiraţie menită să se comunice în inimile oamenilor. Atunci, în început, spune Înţelepciunea, „eu eram… alături de El, desfătîndu-mă fără încetare în faţa Lui; dezmierdîndu-mă pe rotundul pămîntului Lui şi găsindu-mi plăcerea printre fiii oamenilor“. În Iov, lucrurile se complică. Spectacolul firii are o frumuseţe mirabilă, dar totodată covîrşitoare. E expresia unei transcendenţe care îşi revarsă asupra eroului puterea unită cu splendoarea, amîndouă zdrobitoare. Istoria sfîntă se desfăşoară, şi ea, sub conducerea acestei Prezenţe divine care, de nevăzut şi de nefigurat, acţionează prin rigoare şi minune. 

Din punct de vedere creştin, Dumnezeu face un pas decisiv către sensibil. Fiul lui Dumnezeu, Logosul divin, îşi dă chip uman, păstrîndu-şi statura transcendentă. Cum poate fi figurat acest chip paradoxal? În primele secole creştine, reticenţa de a figura divinul incircumscriptibil era destul de răspîndită. Dar se invoca şi dreptul de a picta chipul Celui care a luat trup. Or, acceptînd „portretul Lui iconic“, trebuia el să fie admirabil? Unii autori făceau deosebirea între spiritual şi trupesc prin estetică. Păstrau frumuseţea pentru aspectul divin al lui Christos, pe cînd figura lui umană trebuia să fie una umilă, „fără chip şi fără înfăţişare“, de „om al durerilor“ (Isaia, 53, 2-3). Alţii concepeau figura umană a lui Dumnezeu ca străbătută de strălucirea slavei Lui. Găseau prefigurarea acestei transparenţe în Psalmul 44, 3: „Împodobit eşti cu frumuseţea mai mult decît fiii oamenilor; revărsatu-s-a har pe buzele tale“. Pînă la urmă, cam de prin secolul al IX-lea, icoana „normalizată“ a lui Christos l-a figurat cu o severă, hieratică frumuseţe (cf. Gilbert Dagron, Décrire et peindre. Essai sur le portrait iconique, 2007). Dar răstignirile, cele din vremurile de nelinişte, de războaie şi de ciumă, l-au înfăţişat rănit, sîngerînd de toate relele lumii, desfigurat. Cît îi priveşte pe rugători, cei isihaşti şi alţii s-au concentrat pe icoana Schimbării la Faţă, unde chipul uman al lui Christos e cuprins de lumina ultimă şi aproape înghiţit de ea, împreună cu vederea noastră.

Islamul proclamă că „ale lui Dumnezeu sînt cele mai frumoase nume“ (Coranul, 7, 180). De asemenea, că „Dumnezeu este frumos şi iubeşte frumuseţea“. Dar, sub interdicţia severă de a da divinului un chip, cultura musulmană a suspectat/refuzat tema unei frumuseţi „personale“, pîndite, se presupune, de riscul antropomorfismului. Însă misticii au intonat extatic dorinţa şi presimţirea ei. Rabia (secolul al VIII-lea): „Dacă te iubesc din frică de infern, arde-mă în infern şi dacă te iubesc în speranţa paradisului, nu-mi face parte de paradis; dar dacă te iubesc doar pentru Tine însuţi, nu mă lipsi de frumuseţea Ta veşnică“.

Într-un fel sau altul, orice tradiţie spirituală – cînd invocă ori figurează Supremul – îi asociază frumuseţea. Pentru căutătorii lui Dumnezeu, calea strălucirii se îmbină desigur cu calea rigorii, a uscăciunii, a crizelor. Dar, de-a lungul şi la capătul amîndurora, îi atrage frumuseţea de dincolo de trăsături a Celui dorit. Dorinţa acelei realităţi, pentru care frumuseţea este radiaţie, este vector, ea îi mînă.

De partea lui, „veacul“ nu încurajează discursul frumuseţii. Secolul XX a trecut lumea prin oroarea celor două războaie şi a celor două totalitarisme. Secolul actual ne-a pus în faţă ororile fanatismului religios. Ele nu prea dau materie pentru admiraţie. Iar dacă generozitatea inspirată de credinţă, asistenţa celor vulnerabili, caritatea rămîn vii, ele stau mai degrabă de partea milei, nu a splendorii. Dumnezeu are astăzi mai degrabă chip de suferinţă, de sacrificiu, de prezenţă care îndură, alături de om, crizele veacului. Pe urmă, s-ar putea ca ştiinţele omului şi mai ales ştiinţele sociale să contribuie şi ele la dezinteresul faţă de „estetica divinului“. Căci tind, în genere, să situeze tematica religioasă în incinta socio-culturalului, o studiază sub categoriile puterii, ale identităţii, ale ideologiei. 

Cît despre reflexivitatea religioasă, ea are de analizat/denunţat reducţiile pe care timpul nostru le aplică divinului. Şi există destui gînditori care au luciditatea şi curajul de a lua asupra lor „funcţia critică“ a unei credinţe vii, despre care vorbea Părintele Scrima. Însă temele dominante privesc, astăzi, libertatea transcendentă căreia îi răspunde libertatea umană, creativitatea credinţei confruntată cu datele modernităţii tîrzii, atotprezenţa lui Dumnezeu şi exigenţa de a o recunoaşte, înţelege, asuma. În vremea noastră, angajarea faţă de transcendent nu alege în primul rînd linia frumuseţii. Nu ea ne este familiară.

Iată de ce, cînd Horia Bernea a făcut eseul muzeal despre Cruce, el a propus parcă o noutate. Sau o redescoperire. În ansamblul lui, de o unitară vibraţie, eseul acesta e un discurs de frumuseţe. Mai mult: un discurs vizual al frumuseţii semnificative. Departe de a fi fermecător doar în sens plastic, el solicită înţelegerea şi chiar văzul spiritual; e încărcat de sugestii, simboluri, sensuri ale întîlnirii între divin şi uman. Acolo, frumuseţea recuperează ceva din calitatea ei de vector.

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase.

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.