Luciditatea nu e interzisă

Publicat în Dilema Veche nr. 852 din 6 - 12 august 2020
Luciditatea nu e interzisă jpeg

„Se zice îndreptăţit că a deveni frumos şi bun înseamnă pentru Suflet să se asemene Zeului.” Asta spune Plotin, neoplatonicianul, în secolul al III-lea. Nu tot asta afirmă, pentru adepţii ei, credinţa religioasă? În credinţă, ca şi în filozofia veche, omul practică virtuţile pentru a creşte în asemănarea cu divinul. În credinţă, ca şi în filozofia veche, omul se raportează la un Suprem spre care fiinţa tinde, a cărui intimitate o doreşte. În amîndouă, el se străduieşte să obţină transformarea interioară care, crescînd în afinitatea cu Acela, îl va conduce, speră, la uniune cu El. În amîndouă, traseul lăuntric e esenţial. Atunci ce deosebeşte credinţa religioasă de filozofia veche? Nu mă refer la deosebirea de doctrine, care e evidentă. Mă refer la „calea asemănării”. Calea filozofică şi calea religioasă nu au nici o înrudire?

Se spune că ceea ce face specificul căii filozofice e accentul pe cunoaştere, e luciditatea. E înaintarea raţională pe verticala realului şi pe verticala interioară. Cînd se referă la ceea ce e propriu „exerciţiilor spirituale” filozofice, Pierre Hadot vorbeşte despre înţelegere, despre pătrundere raţională a ceea ce fiinţa devine de-a lungul traseului ei interior. Efortul filozofic, spune Pierre Hadot, cuprinde, inseparabile, un mod de viaţă şi un discurs care reflectează asupra acelui mod de viaţă, care îl argumentează, îl judecă, îl mobilizează. Aşadar conştienţă, claritate a gîndirii care sesizează ce stare a atins fiinţa, ce o desparte de Ţintă, ce direcţie e de urmat către Acolo. La Platon şi la Plotin, accentul pe cunoaştere e chiar mai precis. Sufletul se purifică, se exersează în virtuţi, urcă pe scara frumuseţilor tocmai pentru a face contact cu zona inteligibilului cristalin. Asta e menirea lui. „Abia atunci cînd tinde spre Intelect Sufletul este cu adevărat Suflet”, spune Plotin.

Datorăm lui Andrei Cornea traducerea scrierilor lui Plotin, în trei volume apărute la Humanitas între 2003 şi 2009. Nu doar traducerea, în aceeaşi măsură riguroasă şi poetică, ci şi note consistente, şi largi studii introductive unde o hermeneutică personală îmbină soliditatea analizei şi simpatia (nu spun adeziunea) înţelegerii. Andrei Cornea insistă, ca şi Pierre Hadot, asupra distanţei între filozofia veche, în speţă cea a lui Plotin, şi filozofia modernilor. Cea modernă e teorie, e discurs care nu influenţează existenţa personală. Prima e teorie care se racordează unei theoria, unei contemplaţii a realităţilor superioare şi cere un mod de viaţă adecvat.

Revin la compararea căii interioare a credinţei cu cea a filozofiei vechi: e prima neglijentă faţă de luciditatea pe care o cere cea de a doua? E calea credinţei lipsită de grija pentru limpezime spirituală? Este ea indiferentă faţă de cunoaştere? Nu chiar…

A scruta starea sufletului (fie că e vorba despre cel propriu sau cel al ucenicilor) e una dintre calităţile de căpătîi ale părintelui spiritual. El trebuie să fie un dioratikos, o persoană dotată cu acel „văz perspicace” care poate sesiza realităţi aflate pe niveluri subtile de existenţă. Dar oricine se dedică credinţei e solicitat să crească în limpezimea minţii. Figura de început a monahismului, egipteanul Antonie cel Mare (secolele III-IV) recomanda chiar ucenicilor să-şi investigheze starea interioară cu ajutorul scrisului. Potrivit lui, scriitura dădea distanţa reflexivă necesară unei necomplezente, obiective observări de sine. Era „ca un ochi al celuilalt”. „Fiecare din noi să ne însemnăm şi să scriem faptele şi mişcările sufletului, ca şi cînd am avea să le vestim unii altora.” Nu s-ar spune că le recomanda o credinţă lipsită de atenţie interioară, de grijă analitică.

Mai exigentă încă e „veghea spiritului”, „trezia” – atît faţă de starea proprie, cît şi faţă de realităţile de pe toate nivelurile lumii. Ea domină, ca scop şi metode de înaintare, în curentele contemplative creştine. O desemnează grecescul nepsis în Răsărit, latinul sobrietas, în Apus. Asistat/inspirat de Logosul divin, spiritul ţinteşte spre o luciditate mai adîncă decît cea psihică, spre o stare proprie centrului fiinţei, inimii unite cu intelectul. „Trezia” înseamnă percepţie a sinelui eliberat de risipire, percepţie a realităţilor de pe care s-a luat păienjenişul iluziei. Toate fiind adunate în lumina unificatoare a Principiului. La limită, „trezia” se deschide spre cunoaşterea lui Dumnezeu în de-necuprinsul lui. E tema majoră în Filocalie, acea culegere de texte ale experienţei contemplative, care înşiră spirituali din secolul al IV-lea pînă în secolul al XVIII-lea. Şi pe care iniţiatorii au numit-o – în consonanţă cu filozofia veche – tocmai Filocalie, „iubirea de frumuseţe” ultimă.

Nu pretind, desigur, că filozofia veche şi credinţa ar avea căi cvasi-identice. Fiecare îşi are propriul demers, propriile metode, propriul discurs. Dar convergenţa către aceeaşi ţintă e evidentă. E evident, iarăşi, că ambele înseamnă mod de viaţă, transformare interioară. Şi că, pe deasupra, amîndouă speră la creşterea în luciditate pînă la acea limpezime a minţii care e absorbită de densitatea Unului, a Polului divin. Şi una, şi cealaltă vorbesc despre un prag dincolo de care Supremul nu poate fi evocat decît prin negative sau, mai bine, prin tăcere.

Ceea ce fiinţa poate efectiv cunoaşte e propria „experienţă a apropierii” de Acela. Despre ea trebuie să dea seamă, riguros, discursul, atît cel filozofic, cît şi cel religios. Cel care vorbeşte cu precizie, spune Plotin, ştie că Unul e dincolo de definiţie. „Ci se cuvine ca noi, făpturi ce ne rotim pe afară, să vrem să desluşim propriile trăiri, ba ajungînd pe aproape, ba căzînd la distanţă” de densa lui unitate. Nu altfel socoteşte creştinul Eckhart, în secolul al XIV-lea, cînd în Omul nobil, ajunge să invoce, cu autenticitatea unui lucru trăit, străbaterea sufletului către abisul divin. Etapa ultimă înseamnă „lăsare” a intelectului, chiar a intelectului contemplativ; e uniune, e visio simplex et nuda, susţine Eckhart. Dar în jurul acestei culmi, intelectul contemplativ şi raţiunea îşi fac din plin munca: pregătesc saltul decisiv, pe de o parte; pun în conştiinţă şi în cuvînt cunoaşterea de dincolo de cunoaştere, pe de altă parte. Lor le revine visio reflexa, reflecţia asupra experienţei unitive. Din teritoriul viziunii simple, spune Eckhart, omul nobil „trebuie apoi să se «întoarcă», adică să ştie şi să cunoască faptul că ştie şi cunoaşte ceva despre Dumnezeu”.

Nu spun că luciditatea – acest tip de luciditate în special – e, în credinţă, un bun comun, că e o preocupare curentă a credincioşilor. Cum nici demersul intelectual al lui Plotin şi experienţele lui unitive nu sînt monedă curentă în filozofia veche. Şi într-un spaţiu, şi în celălalt, luciditatea – creşterea ei – sînt un reper, un îndemn, un ţel. Dar ele stau – ca reper, ca îndemn, ca ţel – asupra tuturor. Chiar dacă la limpezimea de vîrf ajung foarte puţini, credinţa ne cere tuturor să nu neglijăm luciditatea. Ne cere să dezumflăm fantasmele formulate religios, să ne ascuţim discernămîntul. Asupra tuturor, credinţa pune exigenţa lucidităţii.

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase.

Foto: wikimedia commons

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.