Limba greacă și romanitatea spirituală

Publicat în Dilema Veche nr. 772 din 6-12 decembrie 2018
Limba greacă și romanitatea spirituală jpeg

Penultima caracteristică a ideii ortodoxe constă în păstrarea limbii grecești ca limbă sacră, purtătoare a unui patrimoniu unic și de neînlocuit, capabil să regenereze ortodoxia în momente de criză. De aici și un respect deosebit arătat vorbitorilor nativi ai acestei limbi. Raportarea pozitivă față de limba originală a Evangheliilor a slavilor încreștinați a produs însă și efortul invers al intelectualității bizantine de a oferi lumii slave o traducere cît mai abundentă și corectă a patrimoniului creștin. Acest efort s-a întins pe mai multe secole, dar a căpătat un elan reînnoit prin spiritualitatea isihastă în secolul al XIV-lea. Astfel constatăm pe de o parte existența mînăstirilor bilingve în Bulgaria, cum ar fi cea de la Paroria, unde comunitatea plurietnică era condusă de Sf. Grigorie Sinaitul, sau chiar scriptoriumul patriarhal de la Tîrnovo, condus de Sf. Eftimie, și în Serbia, unde majoritatea mînăstirilor regale erau în legătură strînsă cu mînăstirea athonită și elenofonă de la Hilandar. În cazul Țărilor Române, încă din secolul al XIV-lea, prin pictura de la Sf. Nicolae Domnesc, și în alte locuri în secolele următoare, constatăm nu numai faptul că lucrau pictori și mai ales hierotopiști (autori ai programelor iconografice) de limbă greacă, ci mai ales că ctitorii princiari sau boierești ai picturilor apreciau și aveau acces sau aspirau să aibă acces la limba greacă. Existența unui grup de vorbitori fluenți de limbă greacă este atestată încă din vremea lui Alexandru cel Bun de Tetraevangheliarul copiat în 1429 la Neamț de Gavriil Uric, care conține textul Evangheliilor în greacă și în slavonă. O altă sursă de elenism, dar și o dovadă a existenței acestuia sînt vizitele frecvente și șederile lungi ale patriarhilor ecumenici (uneori foști patriarhi ecumenici, exilați sau retrași în Țările Române, începînd cu cel mai celebru, Nifon al II-lea) și ale altor prelați greci încă de la începutul secolului al XVI-lea pe teritoriul Țărilor Române. Aceștia veneau însoțiți de o întreagă curte ecleziastică. De altfel, elenismul cultural a fost repede întărit de așezarea elenofonilor balcanici în Țările Române (clerici, negustori și descendenți ai familiilor bizantine care se încuscreau cu boierimea locală). Dacă pentru secolele XV-XVI cantitatea manuscriselor de limbă greacă este încă mică, deși se pot invoca circumstanțe catastrofale care să fi produs acest rezultat, în schimb situația se schimbă radical în secolele al XVII-lea și al -XVIII-lea, cînd cartea manuscrisă și tipărită de limbă greacă – fie că vorbim de cărți care au circulat sau de cărți care au fost produse în Țările Române – este atît de numeroasă și de răspîndită, încît nu avem încă o imagine completă a acestui fenomen cultural de pe teritoriul României.

Elenismul lingvistic și religios a cunoscut o asemenea amploare în secolul al XVIII-lea încît putem afirma că cea mai mare parte din cultura greacă din perioada turcocrației a fost produsă în Țările Române. Această producție, în mod evident, nu putea avea loc fără ca să existe o raportare pozitivă la aceasta din partea elitei culturale și politice românești. Grecofobiile ocazionale sînt mai degrabă prelucrarea în cheie etnică a unei trăsături general umane, invidia, speculată propagandistic de manipulatori dibaci. Faptul că, în procesul traducerii Sfintei Scripturi în limba română, traducătorii nu s-au mărginit la o traducere a textului slavon din cărțile de cult pe care le aveau în folosință, ci au apelat la originale grecești denotă o preocupare pentru autentic, care pune încă o dată limba greacă în centrul spiritualității ortodoxe. Vechiul Testament este, astfel, o traducere a Septuagintei, iar Noul Testment o traducere a prototipului cultic bizantin. Alta este situația traducerilor făcute în Ardeal, unde influența luterană sau calvină și-a spus cuvîntul (după cum se poate constata în Noul Testament de la Bălgrad). De altfel, îndreptarea cărților de cult – numită diortosire – după cărți grecești a fost un fenomen recurent atît în Bisericile de limbă slavă, cît și în alte Biserici folosind deja o limbă vernaculară.

Ultima caracteristică a -ideii ortodoxe este romanitatea spirituală. Romanitas/Rhomaiosyne a devenit, de-a lungul mileniului bizantin, componenta creștină a puterii imperiale, criteriul prin care se distinge o putere legitimă, întrucît rînduită de Dumnezeu, de o putere de facto, dar ilegitimă prin natura ei anticreștină, fie că ea se exprimă prin abuz și injustiție, fie prin adeziunea la o altă credință ipso facto anticreștină. Spre exemplu, critica împăraților iconoclaști a scos în evidență originea semibarbară a dinastiei isauriene. Bizanțul secolelor al VII-lea și al VIII-lea a trecut prin șocul de a se vedea înconjurat de puteri păgîne sau eretice. Evident, aceștia nu aveau nici o tradiție politică demnă de a fi luată în seamă. Imperiul a cărui capitală era Constantinopolul era singura formă politică legitimă tocmai fiindcă îmbina cele două tradiții politice, cea a lumii greco-romane și cea a lumii semitice și, prin extensie, orientale. Definitivarea Legendei creștine a lui Alexandru cel Mare în secolul al VII lea avea ca miză tocmai îmbinarea aceasta dintre Occident și Orient. Dar procesul contopirii lui populus romanus cu poporul ales al Vechiului Testament începe încă din secolul al IV lea și se exprimă cu putere la Augustin în Cetatea lui Dumnezeu. Endre von Ivanka a descris magistral fenomenul intelectual al acestei contopiri într-un studiu clasic intitulat Împărăția romanilor și poporul lui Dumnezeu, conștiința de sine etnică, religioasă și politică a bizantinilor și influența ei asupra posturii spirituale a Bisericii orientale și a Europei răsăritene. E. von Ivanka își conduce demonstrația de la vocația imperială a romanilor pe care o descrie Augustin pînă la ideea poporului teofor, care se regăsește în naționalismele est și sud-est europene.

Romanitatea subzistă, prin urmare, dispariției puterii romane și se întruchipează în poporul roman, ceea ce înseamnă creștin. Expresia populară a romanității face din toți creștinii moștenitori, teritoriali sau culturali, ai Imperiului Roman. În înțelegerea acestui fenomen, principala piedică cognitivă este numele pe care l-au dat istoricii, din Renaștere pînă astăzi, acestor romani creștini și elenofoni, acela de bizantini.

Romanitatea este civilizația, este patrimoniul scris și creația artistică a peste un mileniu de creștinism care încă definește peisajul mediteranean, dar mai este și tradiția spirituală, care dincolo de suportul material se hrănește dintr-o paternitate spirituală neîntreruptă care merge în paralel cu succesiunea apostolică neîntreruptă. Această idee romană a dăinuit în mînăstirile creștine ale Orientului musulman, acolo unde creștinii ortodocși purtau numele de melchiți, adică imperiali. În jurul acestei romanități s-a construit ultima redută a ideii ortodoxe în pragul secolului al XX-lea. Elenizarea acestei romanități s-a hrănit din limba Evangheliilor. Alegîndu-și limba greacă pentru a-și transmite patrimoniul spiritual, creștinismul a preluat, odată cu limba, și patrimoniul intelectual al Greciei antice. De aici s-a născut o confuzie teribilă, care s-a transformat în cele din urmă în prejudecată, între limba greacă drept garant al autenticității spirituale a creștinismului și afirmația superiorității elenismului față de orice altă expresie culturală locală.

În pragul modernității sud-est europene, cînd ideea națională, născută în Occident, a venit să dea formă politică conținutului etnic al comunităților locale balcanice, limba greacă a primit cea mai dură lovitură dată afirmațiilor ei universaliste prin anexarea ei la tînăra națiune elenică. Identificarea cu una dintre națiunile balcanice a pus capăt vocației de limbă de circulație sud-est europeană pe care și-o afirmase în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea. Confiscarea ideii ortodoxe de către greci, sub forma unui exclusivism clerical grecesc, s-a întîlnit la mijlocul secolului al XIX-lea cu integrarea matricei spirituale a creștinismului răsăritean în ideea rusă. Dinamica intelectuală a celor două naționalisme a produs o criză a gîndirii religioase atît de profundă, încît a pus sub semnul întrebării chiar continuitatea formelor ecleziale moștenite din Bizanț.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.