Le Musée d’Orsay: romantism nocturn şi impresionism diurn

Publicat în Dilema Veche nr. 490 din 4-10 iulie 2013
Le Musée d’Orsay: romantism nocturn şi impresionism diurn jpeg

Cîtă bucurie pot procura voiajele „în afara cadrului“ – dincolo de scenă şi de teatru, voiajele în teritorii vecine, cunoscute, nefrecventate curent, dar fără a fi, totuşi, străine. Cum să găseşti echilibrul între prea cunoscut şi necunoscut? Între obişnuinţă şi exotism? Răspunsul l-am găsit de cîtva timp în aceste texte pentru Dilema veche, texte care-mi permit să mă refugiez anonim într-o expoziţie sau un muzeu, dar mereu aici, în Europa, oază a cărei nostalgie intensă o resimţeam recent în China! Obosit de Orient, mă regăsesc la Musée d’Orsay, unde mă înghesui pentru a vedea „L’Ange du bizarre“, meditaţie plastică plasată sub semnul „romantismului negru“! Expediţie în universul fantastic al unui curent puţin frecventat şi totuşi prezent constant, ca un strat subteran, profund şi neliniştit, al secolului al XIX-lea. Acolo se agită figurile stranii, demoni şi fantome, vampiri, spirite migratoare care tulbură universul unei lumi prea optimiste, lumea unui Occident care pare şi vrea să creadă în puterea raţiunii, în forţa industriei, în expansiunea colonialistă. Romantismul negru este la part maudite a capitalismului care se înscrie în continuitatea acestui excitant eveniment care a fost Revoluţia Franceză. Ea a vrut să instaureze imperiul politicului, romantismul negru l-a tulburat, disidenţă a obscurităţii, seducţie a enigmaticului, excitaţie a panicii pe vremuri de încredere excesivă în progresul ineluctabil, abuziv constituit în valoare supremă!

Rătăcesc printre monştri şi vrăjitoare. Nu mă neliniştesc! Ei sînt, cel mai adesea, „ilustraţiile“ unor apariţii literare, de la Dante la Shakespeare! Pictura „figurează“ imaginarul straniu şi tulbure al textelor: Macbeth, Divina Comedie. Cîtă decepţie! Ceea ce textul suscită ca incertitudine poetică devine aici echivalent explicit, literal, material. Înaintez şi revin în primele săli ale expoziţiei. Aceeaşi absenţă de teroare, chiar, dimpotrivă, o lejeră deriziune intervine în faţa acestor pînze care „reprezintă“ teama şi oroarea. Le port în mine ca cititor, dar, permanent, constat că tabloul nu-mi furnizează decît versiunea lor mediocră, vizibilă! Brusc, înţeleg de ce au fost numeroşi adversarii teatrului, şi ei, cu toţii, ca mine acum, partizani ai imaginarului care nu se încarnează... ei îşi doreau ca Hamlet să rămînă o viziune fără identitate fizică, iar furtuna din Lear – doar o experienţă mintală. Aceeaşi aspiraţie spre invizibil mi-o inspiră „vrăjitoarele“ din Macbeth. În faţa acestor „figurări“ ale panicii, îmi revin toate argumentele marii dispute mistice privind utilizarea „imaginilor“. „Invizibilul“ – îmi spun – nu cîştigă refuzînd să devină „vizibil“! Interogaţie esenţială, căci teatrul, dimpotrivă, dintotdeauna îşi propune să „facă vizibil invizibilul“.

Mă imobilizez, totuşi, în faţa unor opere de Hugo sau de Odilon Redon! De ce? Pentru că, la ei, panica nu adoptă vocabularul plastic clasic, acela al corpurilor vibrînd de forţa muşchilor, al gesturilor retorice, al imprecaţiilor cosmice. Acum înţeleg, totul poate deveni vizibil, dar numai găsind echivalentul său pe plan artistic: la Hugo, cîteva pete nesigure şi crochiul unei mîini scheletice produc o teroare superioară tuturor „figurărilor“ lui Blake. La Odilon Redon, „ochii închişi“ ai unui personaj ipotetic cristic suscită o nelinişte poetică. Excesului fizic i se substituie, aici, tulburarea plastică, simptom al confruntării cu enigma. O bănuim, dar nu o identificăm. Incertitudine a fantasticului! Nu imaginea – îmi spun, în fine – e o cenzură, ci tratarea ei inadecvată!

Distribuite discret în expoziţie, mici săli de cinematograf ne permit să descoperim fotografii cu spirite, dar, mai ales, să asistăm la secvenţe de celebre filme de teroare, precum Frankenstein. Puterea lor de persuasiune provine din prezenţa corpurilor reale, recognoscibile, corpuri nu reduse la imobilitatea unei scene plastice, ci înscrise în durata cinematografică. Timpul participă şi exaltă expresia fantasticului!

Modernitatea va prelua marile temeri obscure, dar le va înscrie în filiaţia lui Hugo şi a familiei sale! Precizia formelor se estompează, dramatismul corpurilor dispare, concretul se retrage pentru a permite fantomaticului să se impună. Şi, graţie aparenţei sale flotante, privirea îşi pierde securitatea şi se confruntă cu angoasa indicibilului, a ireprezentabilului! Liberat de corp şi de figuraţia explicită, fantasticul îşi atestă puterea destabilizatoare, aptitudinea interogativă, capacitatea de confruntare cu l’autre scène a lumii şi a fiinţei: acea l’autre scène ai cărei stăpîni nu sîntem, dar ai cărei prizonieri rămînem.

Goya, cu geniu, a ridicat cortina şi Dalí s-a instalat. Spania a fost un teritoriu privilegiat al acestor tulburări nocturne. Există teritorii propice fantasticului... Marele Nord – unde noaptea e uneori nesfîrşită, Germania – unde spiritul poate bascula în haos şi dezordine, în timp ce ţările latine par mai puţin disponibile. Refugiate în citadela raţiunii, protejate de zidurile ei, aici, fantomele pătrund mai rar, vampirii se agită mai econom, întunericul nu domneşte. Există o securitate a luminii.

Cu o saţietate culturală pe care mulţi prieteni mi-o reproşează, nu mă resemnez şi vizitez cealaltă expoziţie de la Musée d’Orsay: „Une passion française: la collection Marlene et Spencer Hays.“ Ea e versantul luminos al romantismului negru. Un bogat cuplu de americani a colecţionat tablouri de artişti deveniţi celebri nu atît în numele notorietăţii lor, cît în acela al amintirilor legate de seducţia Parisului, care le permitea să regăsească nonşalanţa şi dezinvoltura, ironia şi poezia oraşului pe care îl iubiseră în tinereţea lor. Degas, Bonnard... Mă plimb şi mă odihnesc după terorile de la parter, dar îmi spun că poate de aceea le apreciez mai intens decît de obicei. După Noaptea Sînzienelor şi aceea a spaimelor, apreciez spontaneitatea acestor clipe de viaţă, nu banale, ci umane, nu stereotipe, ci individuale. Şi astfel, regăsind ziua, mă reconciliez cu noaptea! După confruntarea primă, iată eliberarea secundă. De la romantismul negru la impresionismul diurn!

Brook a reunit, de mult, într-un acelaşi spectacol, o farsă africană naivă – Osul şi poemul iniţiatic persan Conferinţa păsărilor. El mi-a răspuns la întrebarea privind motivaţia acestei alianţe: „Fără de Os, Conferinţa nu există.“ Aşa cum în Japonia, fără Kyôgen – farsă grotescă –, Nô-ul nu-şi împlineşte misiunea sacră. Şi cum să uităm că, de mult, la greci, comedia şi tragedia trebuiau să alterneze în aceeaşi zi. Acestei experienţe duble i-am resimţit efectele benefice la Orsay, trecînd de la panica nocturnă la divertismentele diurne. Nu a opta e profitabil, ci a le asuma ca indispensabilă experienţă, complementară raportului cu arta şi, implicit, cu viaţa! Artistul alege, dar privitorul, ca şi spectatorul, are ca vocaţie să rămînă disponibil şi sfîşiat, să se confrunte cu incertitudinea dramatică a contrastelor. Graţie acestui voiaj pe malul Senei, am regăsit Parisul, după înstrăinarea Chinei! Am revenit şi m-am recunoscut!

George Banu este profesor de studii teatrale la Universitatea Sorbonne Nouvelle şi preşedinte de onoare al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru. A publicat, între altele, Livada de vişini, teatrul nostru (Editura Nemira, 2011).

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.