La capătul istoriei sau deasupra ei?

Publicat în Dilema Veche nr. 773 din 13-19 decembrie 2018
La capătul istoriei sau deasupra ei? jpeg

Aflată în preajmă, sărbătoarea Naşterii Domnului pune o întrebare, poate discretă, dar tenace. În noaptea aceea, divinul coboară, personal, în trup şi în timp. Transcendentul intersectează istoria. „Se naşte prunc tînăr Cel mai înainte de veci“, intonează într-un fastuos paradox o cîntare a lui Roman Melodul, imnograf constantinopolitan din secolul VI. În actul christic, pe care Naşterea îl inaugurează, supratemporalul şi temporalul coexistă, cooperează. Fără ca punctul lor de „intersecţie“ să desfiinţeze diferenţa, ruptura de nivel între cele două.

Da, actul christic îşi dă în istorie o situare bine definită, unică. Totuşi, nu aparţine istoriei, nu e „înglobat“ în ea. Fiind unic, iradiază peste întreaga întindere a timpului. Pentru persoana umană, trăind într-un alt moment decît principatul lui Augustus, întîlnirea sufletului cu Hristos e posibilă. Pentru unii, ea se realizează intim, poate creşte într-o lumină de dincolo de lume. Se spune totuşi că venirea în lumină ultimă a lui Hristos, Parusia, va avea loc „la sfîrşitul timpurilor“. Trebuie să înţelegem că ea e funcţie de istorie, „dependentă“ de istorie? Că trebuie să aştepte epuizarea timpului pentru a se manifesta? Ne desparte de ea lungimea indefinită a secolelor care curg la nesfîrşit? Dar Iisus spune că, prin prezenţa lui terestră, „Împărăţia a ajuns la noi“ (Matei 12, 28; Luca 11, 20). Că cel ce crede în El are, deja, viaţa veşnică (Ioan 3, 36).

Cum a fost gîndită conjuncţia între transcendenţă şi istorie? După ce modele? Cum a fost şi este ea trăită?

Potrivit Sfîntului Pavel şi altor mărturii, în zorii creştinismului, conjuncţia e resimţită drept acut mobilizatoare. Tensiunea care o animă e atît de puternică încît aproape că scurtcircuitează distanţa. Vectorul credinţei e gata să absoarbă comunitatea credincioşilor în lumina de sus. Dacă „împărăţia cerurilor s-a apropiat“ este pentru ca lumea să treacă „peste puţină vreme“ spre varianta ei ultimă, restaurată. În mozaicurile Romei din primele secole creştine, Hristos eschatologic vine, înaintează imperios spre privitor. Ne invadează ochii cu o strălucire atît de apropiată încît aproape că păşim în ea. Istoria, socialul, viaţa de aici apar doar ca un scurt moment – legitim, dar aproape depăşit – al mişcării verticale.

Apoi, cînd religia trebuie să accepte să parcurgă timpul, ea produce teologii ale istoriei, cadre sociale, civilizaţie. Conjuncţia despre care vorbeam e invocată din ce în ce mai mult pentru a da societăţii şi istoriei ordine globală, sens, legitimitate.

Dar, în interiorul peisajului social, „oamenii dorinţei“ (credincioşii ardenţi, însinguraţii, contemplativii, misticii) continuă să marcheze elanul unitiv. Fac prezentă aspiraţia Întîlnirii, conjuncţia transcendenţă-istorie în calitatea ei mobilizatoare. Pentru conştiinţa comună, în schimb, „Împărăţia“ tinde să devină un ideal, o orientare, o condiţie îndepărtată. Accesul solar la Suprem rămîne pe mai tîrziu, trebuie aşteptat pînă la capătul timpului, chiar dacă divinul îşi pune amprenta pe istorie şi social, chiar dacă lucrează asupra lor. Destinzîndu şi tensiunea, conjuncţia transcenden­ţă-istorie înclină să se orizontalizeze. Apocalipsa, dezvăluirea ultimă începe să fie concepută potrivit temporalului, definită în raport cu el. Devine „sfîrşitul“ lui, iar nu în primul rînd Zenitul care, în orice clipă, poate transfigura destinele umane.

Printre alţii, Hans Blumenberg, filozof şi istoric al ideilor, vorbea (în Legitimitatea timpurilor moderne, 1966) despre două moduri de a concepe transcendenţa. Una, gîndită orizontal, s-ar defini ca transcendere a timpului şi a istoriei prin parcurgerea şi actualizarea completă a posibilităţilor lor. Pe aceasta, Blumenberg o numeşte chiar transcendenţă „temporală“, pentru că ea apare ca funcţie de timp. Îi aflăm figurile la „capetele“ timpului: sînt originea şi eschaton-ul. Transcendenţa „temporală“ ar fi proprie, potrivit lui Blumenberg, geniului religios iudaic, pentru care Dumnezeu lucrează dinamic, prin istorie şi în istorie, pentru ca, în cele din urmă, să ducă istoria la împlinire în cetatea Lui. În schimb, gîndirea greacă antică, pentru care cosmosul nu are sfîrşit, ar privilegia o transcendenţă de tip „spaţial“, vertical: un „dincolo“ care depăşeşte universul. Creştinismul a asimilat ambele modele, cu tensiunea deosebirii lor.

În funcţie de tipul lor spiritual, gînditorii creştini vor pune accentul, fără exclusivism, pe un model sau pe altul. Contemplativi şi mistici pasionaţi din toate timpurile înclină să dea preeminenţă modelului vertical. Pentru ei, conjuncţia transcendenţă-istorie deschide calea unei aprige convergenţe spre divin; dă elanul pentru o experienţă unitivă care, pe unii, îi „înghite“. Ceea ce nu înseamnă că ei se retrag din istorie, că sînt scutiţi de temporalitate. Ci că privesc temporalul în lumina de sus. În schimb, la teologii istoriei prevalează celălalt model, orizontal, de transcendenţă. Într-un important volum, Le Dieu séparé (1984), Simone Pétrement arăta, pe texte, că „eschatologia viitoare“ apare mai cu seamă în evangheliile sinoptice (Matei, Marcu, Luca), în vreme ce „eschatologia verticală“ sau „realizată“ precumpăneşte la Ioan şi la Pavel. Dar că, în ambele cazuri, modelul alternativ rămîne discret prezent.

Despre co-prezenţa celor două modele nu mai e nevoie de spus că ea nu constituie totuşi un monopol creştin. Texte biblice (Exod 33, 18-23, Iov, unii Psalmi) evocă întîlnirea persoanei umane cu Dumnezeu în densitatea lui misterioasă. E adevărat că, într-o anumită parte a scrierilor biblice, Dumnezeu vorbeşte poporului de-a lungul unei „istorii sfinte“. Dar vorbeşte atît de pasionat, atît de personal, încît „istoria“ pare a fi suportul pe care Dumnezeu se străduieşte să stîrnească/menţină dialogul intim cu sufletele umane. De altfel, adepţi evrei ai Cabalei şi sufiţi musulmani vorbesc cu acelaşi realism despre experienţa unitivă. Găsim pretutindeni exemple de mistici îndrăzneţi, unii condamnaţi de teologia oficială pentru că au mizat excesiv pe modelul vertical, tulburînd astfel modelul mai molcom, temporal-eschatologic, care permite lumii, comunităţii şi chiar politicii legitimate religios să dureze.

Astăzi ni se pare puţin credibil ca istoria şi eternitatea să se întîlnească undeva, la capătul istoriei. Modernitatea a decuplat orizontala istoriei de la transcendentul religios. Utopiile totalitare, care au pretins să realizeze eschaton-ul în istorie, s-au dovedit criminale. Corelate, aceste două fenomene au pus în chestiune, în modernitatea tîrzie, „continuitatea“ între transcendenţă şi istorie. Dar aşa stînd lucrurile, nu avem oare şanse să devenim mai disponibili, mai atenţi faţă de celălalt model al transcendenţei, faţă de modelul vertical? Filozofia religioasă a lui Nikolai Berdiaev îl proclamă vulcanic, de pildă, drept adevăratul model spiritual.

A parcurge fiecare moment al istoriei cu conştiinţa verticalei, a deschide fiecare moment al istoriei spre zenit: iată, de asemenea, înţelesul în care Părintele Scrima vorbea despre un „profetism al sensului“, pe care credinţa ar fi chemată să-l propună. 

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase. Cea mai recentă carte publicată e Modelul Antim, modelul Păltiniş. Cercuri de studiu şi prietenie spirituală, Humanitas, 2015.

Foto: Adorația păstorilor de Gerard van Honthorst, wikimedia commons

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.