Ideea ortodoxă și ideile naționale

Publicat în Dilema Veche nr. 781 din 7-13 februarie 2019
Ideea ortodoxă și ideile naționale jpeg

În cufărul cu vechituri bizantine, pe care Estul și Sud-Estul Europei îl deschid din cînd în cînd, se regăsește și preocuparea pentru particularismul sau specificitatea creștinismului răsăritean. Așa ne apare nouă astăzi efortul autoreflexiv al răsăritenilor. Dacă ne plasăm însă la începutul agregării culturale a Europei de Răsărit, este vorba despre sentimentul cu adevărat imperial al unicității și centralității în raport cu restul lumii. Altfel spus, întrebarea, răsărită deja pe la începutul secolului al XIII-lea, era cum de am ajuns „noi“ (bizantini/postbizantini/ortodocși/est-europeni și apoi fiecare neam după numele lui) să fim la marginea Europei, de vreme ce eram în centrul ei? Dacă, de ce și cînd s-a inversat raportul dintre centru și periferie, aceasta este întrebarea care stă la originea gîndirii identitare est-europene.

Răspunsurile au fost de două feluri. Primul a fost de tip mimetic, adoptarea discursului noului centru. Este retorica occidentalizării, care a revenit sub diverse forme culturale din epoca Luminilor pînă astăzi. Centrul este acolo unde se vorbește limba centrului. Roma este acolo unde sînt practicate obiceiurile romane. Corolar al acestui răspuns este atitudinea critică față de autohtonie. Cum viziunea istorică a Occidentului este teleologică, tot ceea ce nu este la zi este necesarmente întîrziat, rămas în urmă sau chiar înapoiat. Soluția, așa cum au gîndit-o autorii politici ai occidentalizării, o reprezintă accelerarea artificială a istoriei, prin inginerii sociale, care să permită recuperarea handicapului. Între aceste încercări se înscriu reformele țarului Petru cel Mare și apoi toate proiectele naționale est-europene din secolul al XIX-lea.

Al doilea tip de răspuns a fost reactiv, constînd într-o critică a Occidentului și în construirea unei opoziții ideologice între o idee filosofică occidentală și o idee filosofică orientală. Problema însă consta în faptul că instrumentele conceptuale ale dezbaterii erau de sorginte occidentală. Primul sol pe care a crescut, spre exemplu, curentul slavofil a fost ce al filosofiei romantice germane și al hegelianismului. De aceea, prima urgență a acestei gîndiri reactive, din momentul în care și-a dat seama de dependența totală față de mediul intelectual occidental, a fost să identifice solul propriu al Răsăritului. În mod inevitabil însă, în contextul ideologic al secolului al XIX-lea, unicitatea-specificitate a fost căutată în solul etnicismului. Astfel au înflorit, ca într-o bruscă primăvară timpurie, ideile naționale.

Feodor Dostoievski folosește pentru prima oară formula ideea rusă în deschiderea periodicului Vremea (1861), încercînd o critică a „occidentalizării“ și a reformelor lui Petru cel Mare, manifestîndu-se în favoarea revenirii către poporul rus ca depozitar al unui ideal diferit de cel politic sau birocratic al modernizării. Ne aflăm cu acest text la obîrșiile acelui poporanism rusesc, narodnicestvo, care a dominat gîndirea rusă în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

După aproape trei decenii, dar mai ales după ce Dostoievski și-a dat măsura geniului în marile sale romane cu conținut filosofic, Vladimir Soloviov reformulează conceptul într-o conferință intitulată anume L’idée russe, ținută la Paris, în 1888. Soloviov tratează despre sensul participării poporului rus la istoria umanității. Ideea rusă nu se sprijină pe exclusivism etnic, nici măcar în forma panslavismului, ci are ca obiectiv transfigurarea existenței umane prin credința în Iisus Hristos, și drept urmare a realizării acestei transfigurări va sfîrși prin reunirea Occidentului cu Orientul într-o teocrație universală.

În sens larg, termenul a avut menirea să exprime particularismul rus în raport cu civilizația occidentală, dar nu exclusiv în spirit confrontațional, ci și ca o complementaritate, referindu-se la menirea poporului rus de a salva Occidentul. Nicolae Berdiaev împrumută titlul lui Soloviov pentru a trata despre gîndirea religioasă rusă în secolul al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea, pe care o regăsim sintetic în următorul citat din eseul lui Berdiaev: „L’élément nouveau dans cette pensée (religieuse) fut l’attente, pas toujours clairement exprimée, d’une nouvelle ère du christianisme, l’ère du Saint Esprit. Là s’exprime l’idée la plus russe, qui est par essence eschatologique“ *.

Sintagma care conține substantivul ideea plus un adjectiv ideologic a fost împrumutată de Pierre Kropotkine în formularea L’idée révolutionnaire dans la Révolution (Paris, Les Temps Nouveaux, 1913). Într-o notiță introductivă, Kropotkine îndeamnă revoluționarii să reflecteze asupra „la nécessité d’apporter dans la prochaine révolution une idée constructive (et destructive en même temps), de la bien penser et d’y pousser vigoureusement, et sur les moyens dont dispose le peuple pour réaliser l’idée dans la vie sociale“. Însă, simultan, diferite idei politice răsăriseră deja în alte contexte politice ale Europei.

La noi îl găsim pe Nicolae Iorga folosind sintagma formată din substantivul ideea plus un adjectiv care indică fie o civilizație, fie o instituție specifică unei epoci istorice, spre exemplu ideea bizantină sau ideea imperială. Dar, evident, filonul cel mai bogat al acestei gîndiri identitare s-a exprimat tot pe terenul etnicismului, prin autori foarte legați de noua știință despre popor, etnologia, cum era Mircea Vulcănescu (Dimensiunea românească a existenței, 1943), prin teologi ca Nichifor Crainic (Ortodoxie și etnocrație, 1938) și Dumitru Stăniloae (Ortodoxie și românism, 1939).

De ce nu s-a formulat la fel de răspicat o idee franțuzească sau englezească sau nemțească? Ideea franțuzească a fost civilizația însăși, ea se contopește cu ideea de progres, de Europa, de umanism. Anglia și-a afirmat specificitatea în relația cu imperiul său mondial. Germania s-a înscris într-un război cultural cu Franța, care a deraiat în exacerbarea acelui etnicism exclusivist, producînd în cele din urmă caricatura militaristă. Celelalte idei naționale europene s-au jucat într-un plan secund, dar cu cît costul industrializării a fost mai ridicat, cu atît s-a exprimat și naționalismul mai strident. Prin îndepărtarea de nucleul occidental al Europei, ideea rusă a contras toate ideile naționale europene într-una singură, numind-o Europa, și s-a raportat la ea într-o crescîndă opoziție retorică în pofida faptului că s-a apropiat cultural, științific, economic și politic tot mai mult de aceasta. Marxismul triumfător în Rusia este – din punctul de vedere al ideii ruse – adeziunea totală a Rusiei la Europa, cea a secolului XX, dominată intelectual de marxism.

Ceea ce este comun tuturor ideilor naționale est-europene (rusă, română, sîrbă sau greacă) este un substrat religios. Numai că acest substrat religios nu este un dat natural sau cultural, cum ar fi o anumită climă, un anumit peisaj, cu o floră și o faună specifică, sau o limbă vernaculară și un context geopolitic implacabil, ci a fost el însuși, într-o anumită fază istorică, o idee politică funcțională și o formulă identitară puternică. Însă în momentul formulării ideilor naționale, acest substrat religios a trecut printr o fază de reflux. Primele generații de gînditori ai națiunilor est-europene nu au văzut sau nu au identificat cu precizie acest substrat. Realitatea aceasta religioasă evanescentă în secolul al XIX-lea a fost marea idee ortodoxă, care a permis supraviețuirea creștinismului răsăritean după căderea Bizanțului.

Deși aflată în reflux istoric, ideea ortodoxă a transmis ideilor naționale est-europene forma culturală a tradiției religioase din care s-au conturat acestea din urmă. După ce și-a oferit cochilia, golită de viață istorică, ideea ortodoxă a fost înlocuită de ideile naționale ortodoxe. Cea mai elaborată filosofic dintre ideile naționale a fost ideea rusă și ea s-a aflat într-un regim de tensiune foarte ridicat față de ideea ortodoxă. Cele două versante ale ideii ruse, panslavismul și bizantinismul (K. Leontiev a formulat sub acest concept preferința pentru ideea ortodoxă), exprimă tensiunea în care s-a aflat ideea rusă față de Ortodoxie. Pe primul versant este diminuată ideea religioasă în favoarea unității etnice și a ideii că etnicul este purtător al unei specificități antropologice, pe al doilea este abandonată supremația etnicului în favoarea specificității religioase. Tensiunea dintre ideile naționale și ideea ortodoxă nu s-a încheiat nici astăzi. Drept dovadă stă scandalul interortodox produs în jurul Bisericii din Ucraina. 

* N. Berdiaev, L’idée russe. Problèmes essentiels de la pensée russe au XIXe siècle et au début du XXe siècle, Paris, 1969, p. 199. 

Petre Guran este dr. în istorie bizantină al École des Hautes Etudes en Sciences Sociales, cercetător la Institutul de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.