Hasidism, coronavirus şi politică

Publicat în Dilema Veche nr. 860 din 1 - 7 octombrie 2020
Hasidism, coronavirus şi politică jpeg

Uman e un oraş din centrul Ucrainei, celebru în anumite medii spirituale evreieşti. Aici se află mormîntul lui Nahman din Braslav (1772-1810), om sfînt (ţadik) cu o incandescenţă specială între marile figuri ale hasidismului. În aşa măsură aparte că, spre deosebire de alte cazuri, unde maestrul fondator al şcolii a fost urmat de o „dinastie” de succesori, Nahman nu are urmaşi învăţători, ci doar devotaţi învăţăturii lui. Rămîne, peste timp, un unicum spre care se îndreaptă numeroase persoane ori grupări atrase de verticala înaltă şi de libertatea învăţăturii lui mistice.

De sărbătoarea Anului Nou (Roş Haşana), un important pelerinaj hasidic are ca ţintă mormîntul său din Uman. Devenit clandestin în timpul regimului sovietic, pelerinajul a fost reluat la sfîrşitul secolului XX. În 2008, 25.000 de oameni, în 2018, 30.000 au făcut drumul la Uman, venind din Israel, America, Europa. Anul acesta, pandemia a pus piedică evenimentului. Ucraina are graniţele închise faţă de ţările din zonele intens contaminate de coronavirus. Cîteva sute de pelerini au rămas blocaţi la frontiera între Ucraina şi Belarus (pe unde ocoliseră pentru ca, aparent, să vină dintr-o zonă declarată – ideologic – abia atinsă de infecţie). Dar n-a mers. Motiv de criză diplomatică între Minsk şi Kiev. Lukaşenko, tocmai el, a jucat pe culoarea liberalismului: a cerut deschiderea unui coridor umanitar pentru pelerini, invocînd libertatea de cult şi de circulaţie. Ucraina a acuzat regimul Lukaşenko că dă relief excesiv interdicţiei ca să abată atenţia de la reprimarea dură a demonstraţiilor pentru democraţie din Belarus. Guvernul israelian şi-a îndemnat cetățenii, din raţiuni sanitare, să revină acasă. Ceea ce ei au şi făcut. În taxiuri ori autobuze, au părăsit graniţa interzisă.

Aşa cum e relatat de observatori direcţi, fenomenul pelerin de la Uman păstrează ceva din fervoarea multicoloră a hasidismului, încă şi mai adînc marcată – aici – de profilul irepetabil al rabinului Nahman din Braslav.

Se ştie, hasidismul, apărut la sfîrşitul secolului al XVIII-lea, întins în Polonia, Ucraina, Lituania, Rusia de sud-vest şi pînă în Bucovina, e o mişcare mistică iudaică foarte intensă şi întrucîtva inovatoare. Ea aduce în prim-planul vieţii spirituale elanul personal, invocaţia străbătătoare către lumile de sus. Faţă de studiul sobru şi concentrat al Legii – îndătinat în mediile ortodox tradiţionale –, ea privilegiază izbucnirea energiei interioare, ruga extatică prin care se deschide calea de la lumea contingenţei pînă la Dumnezeu. E o mistică exuberantă, entuziastă. Cartea, Tora, nu mai e cercetată cu calmul reflexivităţii, cu priceperea speculaţiei. E actualizată, e „înviată” prin intonarea şi exegeza ei inspirată, ceea ce trezeşte mulţimea sensurilor Cărţii de pe toate nivelurile lumii. Gershom Scholem şi Moshe Idel vorbesc despre schimbarea de accent de pe o „Tora scrisă” pe o „Tora orală”, dacă nu „orantă”. „Văzătorul”, omul sfînt, e cel capabil să atingă rădăcina cerească a Torei, să devină vas pentru înţelesurile ei. El le apare discipolilor drept „om desăvîrşit”, integral desfăşurat pe verticală, în comuniune strînsă cu Creatorul. Iată de ce figura acestui „erou mistic”, drept prin excelenţă (ţadik), e centrală în hasidism. Învăţătura, actele, comportamentul maestrului, toate sînt, pentru discipoli, exemplare. Anecdote, povestiri, pilde îi păstrează prezenţa, care iradiază benefic dincolo de cercul discipolilor, în comunitatea mare. Între alţii, Martin Buber a adunat o parte din această literatură în cîteva volume celebre. Amelia Pavel a tradus, însoţite de note şi de un Cuvînt înainte, Povestirile hasidice ale lui Buber pentru Editura Univers (1998).

Între „eroii mistici” din prima perioadă a hasidismului, unul mai original decît altul, Nahman din Braslav pare a fi şi mai deosebit. El e cel care a susţinut, cu o îndrăzneală ce pare bazată pe experienţă, condiţia spirituală a ţadik-ului drept vas al Torei, drept unit cu Tora. Gershom Scholem vorbeşte despre modul „hipermodern” în care el trata problemele interiorităţii spirituale. Moshe Idel (Cabala. Noi perspective) analizează un pasaj din Nahman în care vede „o adevărată metafizică a interpretării”. În pasaj se afirmă că există un Suflet al lumii care găzduieşte şi prin care se dezvăluie toate interpretările Torei. Interpretul trebuie să atragă de acolo cuvintele „care ard ca nişte cărbuni aprinşi”. Prin ruga lui, exegetul urmăreşte să dobîndească bunăvoinţa divină astfel încît Inima universală şi propria inimă să se deschidă, iar şuvoiul interpretărilor să se reverse în receptacolul uman, unde se înscriu toate, în infinita lor diversitate. Astfel împlinit, triunghiul hermeneutic – Dumnezeu ca autor al Textului, Textul şi interpretul – e viu, e unitiv. Exegeza devine participare la mesajul divin, mod de a-l întreţine. Cînd acea Inimă superioară, spune Nahman, cade de pe treapta sa, interpretările devin reci şi exegeţii nu mai sînt în stare să afle nici o semnificaţie a Torei. La Nahman, actul exegetic izbutit înseamnă realizare spirituală, elan extatic şi totodată interiorizare a întregului real, cu înţelesurile lui.

Iar printre aceste înţelesuri se află şi cele ale evlaviei tonice, ale îndrăznelii luminoase, ale bucuriei. Pe acestea, Nahman le-a comunicat din plin într-un limbaj de simplitate şi de prospeţime, expresiv pentru oricine e sensibil religios.

În jurul acestei figuri aparte se strîng pelerinii la Uman. Cum arată societatea lor în anii fără coronavirus? De o diversitate clocotitoare, unde entuziasmul pios, imnele, discuţiile spirituale, încordarea aspiraţiei se învecinează cîteodată cu excese mai pedestre: consum de alcool şi droguri, violenţe între pelerini şi localnici, scandaluri. În compoziţia locului se află o mulţime de tipuri religioase: tradiţionalişti din cartierul hiperortodox al Ierusalimului alături de tineri din domeniul bancar american, grupări care se dedică meditării cuvintelor maestrului alături de căutători singuratici de sens religios, evlavioşi stricţi şi figuri de stil hippie. Atît de pestriţe sînt adunarea şi comportamentele ei încît Nathan Odenheimer (The Jerusalem Post, 2 octombrie 2016) şi-a numit articolul de relatare a evenimentului „Rosh Hashana in Uman: a Jewish Anarchy”. Deşi conştiente de ambiguităţile şi excesele pelerinajului, autorităţi religioase din Israel recunosc totuşi că el e un fenomen viu, în fierbere autentică, al sentimentului religios evreiesc.

Ceva din intensitatea şi curajul spiritual proprii figurii tutelare se menţine în jurul locului său de veci. Una din spusele lui Nahman din Braslav sună aşa: „Nu întreba de drum pe cineva care îl cunoaşte, căci s-ar putea să nu te rătăceşti”. Fiecare – îndeamnă spusa lui – trebuie să-şi încerce propria aventură, să se rişte în noutatea Celui Viu.

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase.

Foto: Mormîntul lui Nahman din Braslav (wikimedia commons)

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.