Giulgiul

Publicat în Dilema Veche nr. 845 din 18 - 24 iunie 2020
Giulgiul jpeg

Nu cred să fi fost un obiect al devoțiunii mai supus tehnicilor de investigație și dezbaterilor ca „giulgiul din Torino”. De la fotografia revelatoare din 1898, realizată de avocatul Secondo Pia, cu permisiunea regelui Umberto I, și pînă la ipotezele științifice spectaculoase din zilele noastre, pînza de in pe care se află imprimată inexplicabil imaginea trupului celui răstignit a stimulat toate competențele posibile, fără să-și fi epuizat misterul și nici atracția pentru credincioși. De altfel, granița oarecum recurentă între „credincioși” și „necredincioși” a cunoscut și ea, în relație cu giulgiul, forme dintre cele mai diverse: oameni ai credinței care se arătau sceptici în privința autenticității, medici care evaluau ca plauzibilă ipoteza ca giulgiul să fie chiar cel care a înfășurat trupul lui Iisus, agnostici care se declarau învinși, cel puțin pentru moment, de un obiect inexplicabil, dar și savanți pentru care imaginea imprimată nu putea fi decît un artefact, concluzie îmbrățișată surprinzător de grăbit, la finele anilor ’80, de unii reprezentanți ai Bisericii…

La o privire retrospectivă, se pare că, în diferitele etape ale cercetărilor, istoricii erau chiar mai rezervați decît oamenii de știință pentru că le lipseau documentele care să le permită o atestare și o reconstituire a traseului giulgiului pînă în 1390, dată de la care istoria sa poate fi retrasată pînă astăzi. Și este, trebuie admis, cu totul straniu ca o astfel de relicvă să fi lăsat atît de puține urme. Într-o amănunțită analiză a textelor referitoare la giulgiu, istoricul Emmanuel Poulle (1928-2011) observa că mărturiile încep să fie mai precise odată cu secolul al X-lea, cînd giulgiul pare a se afla deja la Constantinopol, confirmate de Robert de Clari (1204), pentru a reveni abia către sfîrșitul secolului al XIV-lea, în legătură cu Lirey și familia de Charny. Reluînd ipoteze din anii ʼ70, dar pornind mai ales de la analize optice recente ale unor savanți francezi, Barbara Frale avansează teoria potrivit căreia literele grecești, latinești și evreiești care au fost imprimate pe giulgiu în jurul chipului se constituie într-un veritabil „certificat” al morții lui Yeshua Nazarani, pe care autoritățile timpului l-au lăsat pentru identificarea după trecerea unui an a osemintelor ce trebuiau restituite familiei. Reconstrucția istorică și concluziile autoarei nu au fost, firește, îmbrățișate de toți istoricii, dar au meritul, cel puțin pentru publicul larg, de a scoate dezbaterea din orizontul medieval (știut fiind că datarea cu carbon radioactiv a fost privită de o parte a lumii științifice ca irelevantă) și de a prezenta argumente pentru ipoteza originii antice a giulgiului.

După mai bine de un secol de investigații, giulgiul din Torino ni se înfățișează ca o incredibilă parabolă: discreția care l-a însoțit de-a lungul primului mileniu creștin ne poate duce cu gîndul la discreția însăși a evenimentului Învierii în lumea de atunci și în primele secole care au urmat, cînd reprezentarea Învierii era mai degrabă aluzivă și simbolică. Pornind de la o analogie lingvistică, A. Grabar a notat cîndva că în arta creștină timpurie toate formele-enunțuri trimiteau la un semnificat care nu era exprimat ca atare, deși era central. Apoi giulgiul a devenit un element distinct în iconografia femeilor mironosițe, probabil prima formulă vizuală narativă a credinței în Înviere. Era firesc, pentru că toate Evangheliile amintesc giulgiul în care a fost învelit trupul Mîntuitorului, iar Evanghelia după Ioan adaugă esențialul: „A văzut și a crezut”. De ce vederea giulgiului și a mahramei din mormîntul gol au avut acest efect asupra ucenicului iubit? Probabil pentru că giulgiul rămăsese ca și cum trupul ar fi ieșit fără să-l desfacă din legături sau, poate, pentru că își lăsase amprenta „fotografică”… Dar lectura spirituală pe care cred că o putem face, dincolo de orice ipoteză, este că giulgiul aflat astăzi la Torino poate fi privit sau nu, acceptat sau nu, crezut sau nu, așa cum însăși Învierea nu s-a impus, ci a lăsat spațiul libertății și al unei priviri de alt ordin, nu mai puțin reală, chiar dacă mai greu documentabilă. În fond, miracolul solicită o receptivitate și o inteligență pascaliană: Și dacă este așa?…

Bogdan Tătaru-Cazaban este cercetător în istoria religiilor. A publicat recent (împreună cu Daniela Dumbravă) volumul André Scrima: expérience spirituelle et langage théologique, Roma, 2019. 

Foto: wikimedia commons

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.