Fellini centenar

Publicat în Dilema Veche nr. 860 din 1 - 7 octombrie 2020
Fellini centenar jpeg

S-a scurs un secol de la nașterea lui Federico Fellini (1920-1993). Nu putem pretinde că deținem o elementară cultură cinematografică dacă nu am văzut și revăzut, la felurite vîrste, capodopere precum La Strada, Le notti di Cabiria, Otto e mezzo, Satyricon, Casanova, La città delle donne, E la nave va... Alături de Luchino Visconti și Michelangelo Antonioni, el ilustrează culmea (încă nedepășită) a cinematografiei italiene din veacul trecut. Un regizor iconic, despre care s-au scris multe teze de doctorat (inclusiv la noi, prin osteneala lui Mircea Deac) în siajul unei semiotici (post)moderne a imaginii și reprezentării realității. Toți trei au depășit neorealismul anilor imediat postbelici, deschizînd piste investigative baroce, sofisticate, labirintice, deci ambigue, înșelătoare, lunecoase.

Pentru cei crescuți în Războiul Rece, Fellini era un autor de Cinematecă și serate „video” private. Cenzura comunistă nu-l putea difuza pe circuitul mare, popular, pentru că era, cum s-ar spune, „politic incorect”. Nici una dintre ipostazierile felliniene ficționale dedicate iubirii – de la romanța femeii idealizate ca abstracție tutelară, trecînd prin „mamele” (ușor incestuoase) și galeriile cvasi-pornografice – nu se potrivea cu dogmatica proletară, socială, utopic-revoluționară a filmografiei de stampă sovietică, așa că punerea lui la index se dovedea „naturală”, sporindu-i magnetismul clandestin. Lumea intens colorată, proteică, onirică și fantastică desenată de Fellini mustea de savoarea fructului oprit. Era universul epifaniei feminine provocate de Anita Ekberg în La dolce vita, prin suprapunerea dintre afiș, ecran, proiecția mentală și „realitate”. Într-un asemenea spațiu/timp – plin de metafore angelice aliniate la marginea unei inscrutabile absențe divine –, narațiunea, simbolurile și luminile se subsumau unui carnaval metafizic delirant și melancolic. Ca spectatori est-europeni nu percepeam cu adevărat, pe atunci, dimensiunea critică a operei felliniene: ne scăpa sensul satirei contra formalismului bombastic al ierarhiei catolice sau șarjele contra vacuității pe care societatea-spectacol o produce, prin intermediul televiziunii.

A fost Fellini ateu? Îmi place să cred că era mai curînd agnostic, cu o puternică nostalgie a creștinismului autentic, neîmpachetat în ritualuri complexe și savante ipocrizii burgheze. Pier Paolo Pasolini vorbea despre „catolicismul irațional” profesat de marele regizor. În anii ʼ60, Vaticanul îl detesta pe Fellini, socotindu-l „dezgustător”, întrucît exploatează senzațional sexualitatea și pervertește moravurile. O conciliere ar fi fost dificilă. Fellini socotea că Biserica romană îi menține pe italieni într-o stare infantilă și duplicitară: educația sentimentală prezentată în Amarcord consfințește această viziune contrapunctică. Și totuși, critica felliniană a catolicismului rămîne bon enfant, ștrengărească și benignă, de parcă autorul însuși ar fi suferit de infantilismul imputat Curiei papale. Faimoasa paradă ecleziastică a modei – din filmul Roma – pare manifestul unei paradoxale decadențe candide. În finalul acestei psihodrame burlești, reconcilierea s-a produs cu prilejul funeraliilor naționale, oficiate de cardinalul Achile Silvestrini…

Să nu uităm că a debutat ca semnatar de texte comico-satirice și de gaguri, ba chiar de caricaturi și desene animate, publicate în anii ʼ30-ʼ40, cînd s-a manifestat și ca jurnalist radiofonic. Un ironist, care a făcut din figura clovnului cel mai emblematic dintre personajele sale. Un duh sardonic, înrudit cu Nenea Iancu. Simțea enorm și vedea monstruos: nu e acesta cel mai acut rezumat al esteticii sale cinematografice? Acuza plictisul existențial al provinciei (resimțit în natalul Rimini și exploatat, bunăoară, în pelicula I Vitelloni, din 1953). A întîlnit-o pe Giulietta Masina (soția și muza lui de o viață) prin teatrele de revistă – cu ecouri vizibile în Ginger e Fred. Trecerea timpului l-a prefăcut pe Fellini într-un puer senex, martor exuberant al angoasei omului modern, chinuit între luciditate și memoria sacralității vii. Nu-l putem nicidecum ignora, așa cum îl putem oricînd redescoperi.

Teodor Baconschi este diplomat și doctor în antropologie religioasă.

Foto: Federico Fellini (wikimedia commons)

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.