Eros și agape (I)

Publicat în Dilema Veche nr. 787 din 21-28 martie 2019
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg

O carte ca Eros și agape, scrisă de Anders Nygren pe la mijlocul anilor ’30, nu are cum să te lase indiferent. Este adevărat că face parte din bibliografia fundamentală a temei și că a generat o serie de lucrări care ajung să-i răstoarne, cel puțin parțial, tezele, dar nu aceasta este principala sa forță (deși îi compune profilul inconturnabil). Irezistibil este mai degrabă portretul pe care îl face iubirii-agape, după modelul imnic din 1 Corinteni 13: iubirea ca pură dăruire de sine pînă la moarte – „calea lui Dumnezeu spre om“, spontană, necondiționată, lipsită de motivație. La întrebarea „Ce aduce nou creștinismul?“, Nygren răspunde fără ezitare: agape, iubire-jertfă, în care prioritatea absolută în relația cu omul îi revine lui Dumnezeu.

Dacă în iudaism această relație este exprimată de lege (nomos), iar în cultura religioasă elenistică de eros – dorință care tinde spre Dumnezeu ca spre împlinirea supremă –, creștinismul instaurează prin agape o asimetrie radicală, întrucît iubirea lui Dumnezeu nu poate fi atinsă prin nici un efort al omului și nici nu se adresează acestuia pentru că este „demn de iubire“. Dimpotrivă, agape se oferă și celor care sînt nevrednici de ea, incapabili chiar să o dorească, făcîndu-i prin însăși această dăruire de sine „vase“ ale sale. În antiteza completă pe care o construiește în prima parte a cărții, Nygren contrapune „suveranității față de obiectul său“ a iubirii-agape, care „creează valoarea“ acestuia prin faptul că-l iubește, dependența eros-ului de „frumusețea și valoarea“ a ceea ce constituie ținta sa. Astfel, din moment ce eros-ul este doar această aspirație umană spre ceva mai înalt ca spre binele său cel mai propriu, atunci Dumnezeu se manifestă ca agape sau, potrivit textului ioaneic, „este agape“.

Din această perspectivă, istoria creștinismului ar fi o continuă tensiune între cele două „motive“, după cum le numește Nygren, dintre care eros-ul, provenit din cultura elenistică, are tendința permanentă de a altera sensul încapsulat în agape. Dacă, de pildă, Irineu al Lyonului este, în odiseea scrisă de Nygren, un erou al iubirii-agape, Atanasie al Alexandriei ilustrează, în opera sa, lupta celor două „motive“, iar Augustin realizează sinteza care va marca viziunea spirituală occidentală, topind cele două tipuri de iubire în conceptul de caritas. În fine, după o îndelungată înstrăinare de înțelesurile originare și cedare în fața fascinației naturale a eros-ului ceresc din viziunea neoplatonică, are loc o restaurare a purității iubirii-agape odată cu reforma luterană centrată pe teologia Crucii, întrucît, după cum subliniază Nygren, „doar pe Cruce îl găsim pe Dumnezeu“, „Iubire pură“ și „abisul Iubirii“.

Este limpede că această carte despre metamorfozele iubirii creștine nu avea cum să fie o istorie printre altele. Deși puternic ancorată confesional, fiind scrisă de un teolog evanghelic, care a și fost, pentru o vreme, episcop de Lund, ea nu s-a vrut doar o lectură de acest tip, ci a dorit să răspundă unei întrebări transversale: ce înțelegem cînd spunem, în calitate de creștini, că „Dumnezeu este iubire“? Nu e mai puțin adevărat că întreaga sa reconstrucție, deopotrivă filosofică și teologică, urmează – și are limitele – erudiției filologico-istorice germane de la sfîrșitul secolului al XIX-lea, mai cu seamă a celei care vedea în devenirea creștinismului antic o progresivă „elenizare“ și, prin urmare, alterare a sensurilor inițiale ale credinței. Pe de altă parte, în afara cîtorva aluzii, Răsăritul post-patristic este mai curînd absent din grandioasa luptă a celor două „motive“. Însă privirii lui Nygren nu-i lipsește onestitatea cercetării atunci cînd, tratîndu-i pe scolastici, și mai cu seamă pe Toma, nu proiectează polemica dintre evanghelici și catolici asupra raportului dintre natură și har, deși întregul volum este, în cele din urmă, despre această temă fundamentală. Dincolo de miza ei teologică internă și de detaliile istorice, cartea pe care o putem citi astăzi în românește grație profesorului Wilhelm Tauwinkl și Editurii Humanitas, ne oferă, așa cum spunea inspirat C.S. Lewis, un prețios „instrument de gîndire“ și o intrare sigură în marea dezbatere despre înțelesul iubirii în creștinism. Un prim pas ar fi concentrarea asupra conjuncției „și“ din titlu.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.