Epifania credinței

Publicat în Dilema Veche nr. 815 din 3-9 octombrie 2019
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg

O seară tîrzie de sîmbătă în piața bazilicii Santa Maria din cartierul roman Trastevere: ca de obicei, valuri de turiști și localnici inundă străduțele medievale; se înfiripă ad-hoc cercuri în jurul unor mimi sau muzicanți itineranți, terasele de jur împrejur, la parterul unor prestigioase palate, sînt doldora de clienți, fîntîna centrală este asediată de tineri. În această mare pestriță și hedonistă, mulți privesc pentru o clipă mozaicurile de pe fațada medievală a bazilicii: Fecioara tronează cu pruncul în brațe, personajele reprezentate de-a dreapta și de-a stînga sa, purtînd coroane sau ulcioare, se disting însă mai greu. Dintr-odată, de sub portalul construit de Carlo Fontana, porțile centrale ale bazilicii se deschid larg și, în contrast cu noaptea care învăluise afară totul, apare inundată de lumină absida faimoasă a altarului, cu Hristos ținînd după umeri întruchiparea Bisericii, cu scenele bizantinizante ale vieții Fecioarei, atribuite lui Cavallini, cu straturile de pictură barocă și modernă. Nu era un gest de benevolență față de turiști la o oră cînd toate lăcașurile de cult erau de mult închise, ci începutul liturghiei de seară într-o bazilică arhiplină.

Din piață, privirea captată imediat de mozaicul absidal putea parcurge ușor toate registrele. Altarul era organizat în jurul unui episcop, în fața icoanelor ortodoxe aflate de-o parte și de alta erau aprinse lumînări, oameni de toate vîrstele ocupau fiecare colț disponibil, așezați și pe treptele din fața micilor altare laterale. Nu era un eveniment, nici o sărbătoare anume. O seară obișnuită în mijlocul unui cartier care în toate anotimpurile colcăie de lume și de alte griji. Surprinzător era firescul acestei prezențe intense și strălucitoare care nu inunda piața, nu scotea nici un sunet în afară, ci lăsa să se vadă cu un calm desăvîrșit, în agitația înconjurătoare, propria lumină și ordine, pe fundalul stratificat al splendorilor tradiției. Ca să auzi și să simți ce se petrecea înăuntru, trebuia să intri pe sub portic, străjuit de mărturiile arheologice ale primelor secole, și să treci pragul bazilicii. Altminteri, rămîneai cel puțin pentru o clipă hipnotizat de frumusețea irezistibilă care se înfățișa celor din afară. Cumva și aceștia, odată ajunși în raza frumuseții dinlăuntru, dobîndeau o altă stare, ieșeau din ei înșiși și uitau pentru cîteva momente de viermuiala paroxistică. Nici artiștii ambulanți nu concurau ce se petrecea în bazilică, deși ar fi putut s-o facă. Un fel de respect discret îi traversa pe toți, fie că își continuau cina, fie că își trăgeau sufletul după o zi de hălăduire, fie că se plimbau ținîndu-se de mînă sau îmbrățișați.

Față în față stăteau două spații pline, clar delimitate, dar care făceau loc unei întrepătrunderi de o seducătoare naturalețe. Pentru cei dinăuntru, care ascultau Evanghelia despre bogatul nemilostiv și săracul Lazăr, lumea exterioară nu exista, nimic din ea nu pătrundea în incinta bisericii în afara umbrei răcoroase a unei nopți de septembrie. Pentru cei de sub cerul liber, miezul luminos întrevăzut prin portic nu putea să nu existe: era între ei, în fața lor, cu o intensitate de neocolit, însă fără paradă sau superioritate. Acolo, în Trastevere, avea loc epifania credinței din toate timpurile: deși distincte, cu reguli și ritualuri sau în lipsa lor, cele două spații formau totuși o singură lume, în care fiecare se înscria cu arabescul propriei libertăți. Era greu să nu-ți imaginezi că scene de felul acesta se petrecuseră secole de-a rîndul, de cînd creștinii i au cerut împăratului roman să le acorde dreptul de a-și zidi o biserică în acel loc în care, spuneau ei, a izvorît din pămînt ulei – semn mesianic al milostivirii divine. Credința, chiar și în veșmintele sale somptuoase, față de care, iată, nici săracii, nici bogații, nici tinerii neconformiști, nici vîrstnicii pîndiți de scepticism nu manifestau vreo rezervă, este esențialmente o formă a milostivirii: chipul sub care Dumnezeul creștinilor s-a descoperit. El e prezent pentru toți, e proximitatea însăși, în același timp discretă și împărătească. Porțile sînt deschise peste tot chiar și în lumea noastră… 

Bogdan Tătaru-Cazaban este cercetător în istoria religiilor. Cea mai recentă carte publicată: Corpul îngerilor. Fragmente dintr-o istorie a ierarhiilor cerești, Humanitas, 2017.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.