Eclesiologia ideii ortodoxe

Publicat în Dilema Veche nr. 770 din 22-28 noiembrie 2018
Eclesiologia ideii ortodoxe jpeg

Ideea ortodoxă se ilustrează și prin atașamentul față de eclesiologia fixată sub patriarhii isihaști din secolul al XIV-lea. Organizarea Bisericii ortodoxe, așa cum s-a conturat ea în secolul al XIV-lea, presupunea existența unui patriarh ecumenic, al cărui sediu era în principiu la Constantinopol, dar care funcționase timp de aproape șase decenii în secolul al XIII-lea la Niceea. Acest patriarh se bucura de autoritate morală și spirituală în fața confraților săi patriarhali din Orient (Alexandria, Antiohia și Ierusalim). De-a lungul perioadei de conviețuire dintre Bizanț și Califatul musulman, patriarhii orientali au fost de multe ori aleși și înscăunați la Constantinopol și chiar și-au petrecut o mare parte din timp tot acolo. Este cunoscut cazul patriarhului Antiohiei Teodor Balsamon, care și-a petrecut pontificatul la Constantinopol (1185-1199) continuîndu-și marea operă de comentare a sfintelor canoane. Astfel, patriarhii orientali erau selectați cel mai adesea din sinodul sau clerul constantinopolitan. În perioada turcocrației se cunosc cazuri în care patriarhul Alexandriei a preluat conducerea interimară a tronului ecumenic sau chiar a fost ales să ocupe în cele din urmă tronul ecumenic (Meletie Pigas, Chiril Lukaris). Simbioza dintre creștinism și Imperiul Bizantin le-a adus de altfel patriarhiilor orientale numele de melkite, adică imperiale, de aceeași credință cu împăratul romanilor.

În schimb, asupra regiunii anatoliene, balcanice și est-europene patriarhul ecumenic exercita o autoritate canonică directă. Regiunea canonică a Constantinopolului fusese extinsă în diferite circumstanțe politice, dar mai ales prin prevederea din canonul 28 al sinodului de la Calcedon (451) care îi acorda patriarhului Constantinopolului autoritatea de a hirotoni episcopi în eparhiile organizate în teritorii barbare, adică în afara granițelor Imperiului Roman. Acest rol de încreștinare a barbarilor a deschis patriarhiei ecumenice o sferă de acțiune foarte importantă și potențial nelimitată. Misiunile creștine trimise printre slavii de sud și vest (în Balcani și în Moravia) inițial, apoi cu ajutorul instrumentului lingvistic al alfabetului chirilic și printre slavii orientali, au dat o nouă amploare ideii de ecumenicitate a Bisericii Constantinopolului.

Cu toate acestea, fărîmițarea politică a Imperiului Bizantin, în contextul celei de a treia și a patra cruciade, a pus în discuție și autoritatea canonică a Bisericii constantinopolitane. Prima mișcare de despărțire a fost a Bisericilor de pe teritoriile balcanice pierdute de Imperiu în favoarea unor elite locale vlahe, bulgare și sîrbești care, prin unirea bisericească cu Roma, au obținut recunoașterea autonomiei lor politice și încadrarea în ierarhia statelor europene. Este cazul statului Asăneștilor (1198), apoi al jupanatului sîrbesc (1217) și mai tîrziu al cnezatului de Halici. Însă, după refuzul patriarhului Mihail X Camateros de a-l urma pe Teodor Laskaris la Niceea, s-a pus problema continuității patriarhiei ecumenice. Alegerea unui nou patriarh în 1207 nu a întrunit susținerea tuturor mitropoliilor bizantine. Acțiunea conjugată a împăraților și patriarhilor de la Niceea a produs în cele din urmă această recunoaștere. Rezultatul era însă foarte special. Fiindcă astfel se năștea, în anii 1220-1240, o entitate ecleziastică suprastatală, iar punctul de convergență devenea patriarhul ecumenic, indiferent de sediul său actual. În același timp pornea din Muntele Athos, mai precis din mînăstirea Hilandar, inițiativa monahului athonit de origine princiară sîrbă Sava de a crea un front de solidaritate ortodoxă în fața extinderii uniatismului cruciat. Acesta a ales să se hirotonească arhiepiscop al sîrbilor de către patriarhul de la Niceea (1219), ceea ce a deschis calea reintegrării teritoriilor balcanice într-o instituție bisericească al cărei cap era patriarhul ecumenic. Sava al sîrbilor a militat apoi pentru apropierea dintre Biserica bulgară și patriarhia ecumenică, ce s-a sfîrșit prin reintegrarea celei dintîi în unitatea bisericească ortodoxă (1235).

Dar adevărata ofensivă balcanică a patriarhiei ecumenice s-a desfășurat în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, cînd au fost resorbite toate schismele, iar scaunele arhieposcopale acordate statelor slave au fost reintegrate într-o ierarhie ecleziastică mai strîns subordonată Constantinopolului. Este vorba de desființarea autocefaliei bulgărești cu sediul la Tîrnovo, după cucerirea otomană a țaratelor de la Tîrnovo și Vidin, și apoi a celei sîrbești cu sediul la Peci, după cucerirea despotatului sîrbesc.

În același efort de extindere a autorității patriarhiei ecumenice în estul Europei se înscrie și complexa istorie a mitropoliei de Kiev în secolele al XIV-lea și al XV-lea. Inițial, patriarhia ecumenică a insistat pe păstrarea unei singure unități ecleziastice purtînd numele de mitropolie a Kievului și a întregii Rusii, deși teritoriul canonic al acesteia era foarte întins și divizat între trei state diferite (Polonia, Lituania, Moscovia). Menținerea unității acestei mitropolii a fost misiunea călugărului bizantino-bulgar Ciprian Țamblac (exarh patriarhal din 1378, mitropolit de Kiev între 1381-1406). Apoi, în secolul al XV-lea, puterea lituaniană și-a obținut cu forța un mitropolit la Kiev, fiindcă cel cu titlu de Kiev rezida tot timpul la Moscova. Drept urmare, în 1448, în condițiile respingerii conciliului florentin, Moscova își alegea un mitropolit autonom, care nu mai îndeplinea și funcția de mitropolit de Kiev. Reluarea relațiilor canonice de către patriarhia ecumenică cu mitropolia înființată de facto la Moscova la sfîrșitul secolului al XV-lea, fără suprimarea mitropoliei Kievului, a însemnat recunoașterea divizării definitive, prin forța circumstanțelor, a celor două jumătăți ale fostei mitropolii a Kievului și a întregii Rusii pentru a căror unitate se bătuseră cu un secol mai înainte. Dar scopul era exact același, păstrarea unității și a unui sistem ierahic al Bisericii ortodoxe cu vîrful piramidei reprezentat de patriarhul ecumenic.

Dacă privim pe termen lung această politică de păstrare a unității ortodoxe, putem socoti o excepție acordarea autocefaliei de rang patriarhal Moscovei în 1589. Este, de fapt, un accident istoric datorat pe de o parte încercării puterii otomane de a restrînge sfera de putere a patriarhiei ecumenice și crizei economice prin care a trecut aceasta în anii 1580, iar pe de altă parte contextului moscovit care a impus patriarhului Ieremia II această ieșire din călătoria pe care o întreprinsese la Moscova pentru a cerceta dacă e posibil să mute sediul patriarhiei ecumenice la Moscova. Însuși faptul că patriarhia Moscovei nu a rezistat decît o sută și ceva de ani, fiind desființată din interior, indică într-un fel caracterul său hibrid. În noua concepție despre Biserică și stat, acestea nu-și puteau avea sediul autorității în același loc. Abia după dispariția Imperiului Rus a putut reapărea patriarhia de Moscova.

În această privință, Țările Române ilustrează fidelitatea absolută față de ideea ortodoxă: unitate înainte de toate. Mitropoliile românești nu numai că nu au aspirat la autonomie, ci au fost, dimpotrivă, stîlpii economici și politici ai patriarhiei ecumenice. Fidelitatea aceasta s-a extins pînă la formarea statului național român. Prețul acestei fidelități a clerului ortodox din Țara Românească și Moldova față de Constantinopol a fost o politică de secularizare dură din partea statului român, care a dus, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, aproape la eradicarea monahismului. Singurele manifestări de ambiție dincolo de locul tradițional al mitropoliilor românești le regăsim fie în plan instituțional la un Gheorghe Movilă, fie în plan personal la un Varlaam sau Veniamin Kostaki, care au nutrit speranța unei alegeri pe tronul patriarhal. Dar pînă și aceste ambiții indică mai degrabă profunda întrepătrundere între patriarhia ecumenică și Țările Române.

Această fidelitate se hrănește din faptul că patriarhii ecumenici și-au făcut în Țările Române fie o a doua reședință, prin frecvența și durata vizitelor canonice, fie un loc de retragere temporară sau definitivă, după cum atestă mormintele unora dintre patriarhii orientali din mînăstirile românești. În numeroase ocazii, patriarhii restrași au activat ca sfetnici sau chiar intermediari diplomatici ai domnilor români (Chiril Lukaris, Athanasie Patelaros etc.). Astfel, Țările Române au constituit centrul în care ideea ortodoxă s-a întrupat cel mai deplin. 

Petre Guran este dr. în istorie bizantină al École des Hautes Etudes en Sciences Sociales, cercetător la Institutul de Studii Sud-Est European al Academiei Române.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.