Despre rîs

Publicat în Dilema Veche nr. 684 din 30 martie - 5 aprilie 2017
Despre rîs jpeg

Aminteam de curînd că întîlnirea colegială a religiilor e/poate fi îmbogăţitoare ­pen­tru fiecare dintre ele. Nu fiindcă o religie ar avea de învăţat de la celelalte ceva nou. Fiecare are drept temei aceeaşi supraabundenţă divină în dăruire de sine. Dar fiecare religie ar putea învăţa o atenţie nouă faţă de teme cuprinse în logica propriei credinţe. Un exemplu. Analişti ai creştinismului au făcut observaţia că Iisus nu rîde niciodată. Evangheliile nu consemnează nici un moment în care El să-şi părăsească gravitatea hieratică. Învăţătura, mila, chiar bucuria lui au o tensiune înaltă care nu se asociază cu ludicul, cu veselia destinsă, familiară. Sub chipul său uman, Christos e de o nedezminţită intensitate sobră.

Or, există în mistica sufită o anecdotă unde Iisus se predă fără rezerve rîsului. Ea e prezentă la marele doctrinar al sufismului metafizic Ibn ‘Arabî (secolele XII-XIII). Istorioara îl evocă pe Iisus ca figură tutelară pentru sfera spirituală a Vieţii. În islamul mistic, Iisus întrupează familiaritatea (excepţională pentru musulmani) cu divinul, prietenia, intimitatea, aderenţa plină de iubire şi de libertate, în care „legea“ e depăşită printr-o reciprocă şi pasionată dăruire de sine a celui ce contemplă şi a Celui contemplat. Pentru a sugera calitatea sferei Vieţii, autorul recurge la o anecdotă ce îi reuneşte pe Iisus şi pe Ioan Botezătorul, înaintemergătorul. Cel din urmă, se spune, plînge necontenit pentru că e îngrozit de mulţimea şi de rafinamentul curselor pe care demonii le întind oamenilor. Iisus rîde fără încetare, desfătîndu-se de „şiretenia divină“, de inventivitatea cu care Dumnezeu dejoacă aceste capcane, de abilitatea cu care, mai mult, le preface în lecţii şi prilejuri de rectificare, de eliberare.

Cei doi, cu durerea şi desfătarea lor, nu pun oare – exemplar – în scenă dialectica oricărei vieţi deschise spre divin? Pentru omul credincios, redresarea, „îndreptarea“ pe verticală cuprind în mod necesar ambele atitudini: conştiinţa dureroasă a eşecului, uimirea faţă de inteligenţa şi generozitatea cu care Dumnezeu îi acordă o nouă şansă pe drumul spiritual. Nu poţi fi sensibil la această divină pricepere fără a fi măsurat pericolul din care ea te salvează. Iar dincolo de problema personală – a propriei căderi şi recuperări – rămîne spectacolul mirabil al unei ştiinţe iubitoare.

În fond, în inima celor trei tradiţii monoteiste stă aceeaşi problematică: a da omului o nouă şansă, posibilitatea reîntoarcerii dintr-o gravă, ucigătoare îndepărtare. Toate trei lucrează cu o condiţie umană carentă, „rătăcită“, deturnată de la destinul ei prim. Toate trei au drept materie valorificarea eşecului paradiziac. Căci, pentru toate trei, eroarea aceea din zorii umanităţii este, pînă la urmă, o felix culpa. Lumea nu s-ar fi putut întinde, în amploarea şi diversitatea ei, fără accidentul iniţial. Nu ar fi existat anotimpuri, nici curcubeul făgăduinţelor date lui Noe, nici varietatea limbilor. Libertatea omului nu ar fi avut unde să se încerce, să se maturizeze pentru a deveni partenerul, cu adevărat exersat, al libertăţii divine. Fiul risipitor nu ar fi avut cum merge destul de departe pentru a hotărî să se întoarcă. Eroarea primă creează, s ar zice, tensiunea necesară pentru ca saltul recuperator să conducă nu „în preajma“ divinului (paradisul), ci chiar în intimitatea Lui.

În creştinism, „a doua şansă“ e, evident, descinderea Logosului în lume, care preia destinul uman cu eşecul lui esenţial cu tot. În centrul, spaţial şi temporal, al universului, Christos urcă apoi de-a lungul verticalei crucii împreună cu acest destin recuperat pe care îl restituie, prin înviere, intimităţii divine. Roman Melodul, celebru imnograf bizantin din secolul al VI-lea, ale cărui cîntări sînt intonate şi astăzi în biserici, face un admirabil exerciţiu de interpertare. Într-unul dintre Imnurile sale spune: „Atunci s a suit pe cruce ca o lumină în sfeşnic şi l-a zărit de acolo pe Adam, cel în­tîi făcut, în moarte întunecată zăcînd“. Crucea e postul înalt de observaţie de unde Christos poate lumina, „măsura“ întreaga scufundare a lumii şi îşi poate identifica, în adîncul ei, ţinta. Crucea e locul geometric unde se manifestă tensiunea între eşec şi recuperare, unde se petrece transmutarea căderii în ascensiune.

Iar aici, pe axul crucii, Christos duce la culminaţie şiretenia divină. Este El însuşi această transcendentă, salvatoare „ingeniozitate“. În evangheliile apocrife, dar şi în iconografia şi cîntările Bisericii, Christos joacă un uriaş renghi iadului. Cu viaţa lui supraîmbelşugată, coboară în carcera morţii. Cu infinitatea sa, cuprinsă în condiţia umanului, coboară în finitudinea zăvorîtă a infernului. Iar această închidere ultimă nu rezistă nelimitării Lui. Explodează. „L-am primit ca pe unul din morţi, dar nu pot să-l ţin“ (cîntare în Sîmbăta Mare). Pe urmele lui Isaia, Ioan Gură de Aur exultă: „Iadul a primit un trup şi de Dumnezeu a fost lovit“.

Apocrifele imaginează scene de un simbolism tot atît de pitoresc, pe cît e de riguros. Coborîrea lui Christos în iad (text inclus în Evanghelia lui Nicodim) vorbeşte despre spaima de „invazie“ a iadulului care se pregăteşte să reziste acestui mort plin de o invincibilă viaţă. Se întăresc zăvoarele, porţile, zidurile. Închiderea ultimă îşi fortifică închiderea. Totuşi nu rezistă eliberatorului divin care a trecut prin moarte, care a înghiţit moartea. Icoana Paştilor înscrie, peste biete ferecături zdrobite, marea prezenţă de lumină transcendentă a lui Christos. Cu braţele întinse în cruce El apucă sufletele care îl întîmpină…

Cum îşi poate trăi persoana a doua (şi mereu înnoita) şansă spirituală? În genere, ar trebui să-şi privească actele, gesturile, gîndurile drept prilej de redresare, în acelaşi timp unic şi niciodată epuizat. Rîsul lui Iisus ar trebui să covîrşească, pentru fiecare şi în fiece clipă, tînguirea lui Ioan. Există în „Tatăl nostru“, rugăciune pe care Iisus însuşi a lăsat-o ucenicilor, o lecţie esenţială în această privinţă. „Iartă-ne nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri“. Dumnezeu nu vrea să facă din om un simplu receptor al milei Sale. Îl învesteşte, încă de aici, cu o demnitate analoagă celei divine. Primeşti o nouă şansă în măsura în care eşti, tu însuţi, în stare s o dăruieşti. Stîrneşti generozitatea Lui, în măsura în care poţi obţine propria generozitate. Dumnezeu se mişcă în funcţie de propria ta mişcare – pe care o covîrşeşte însă cu „ingeniozitatea“ lui recuperatoare. Cu rîsul Său…

Asta nu înseamnă, evident, că justiţia – civilă şi spirituală – sînt demise. Nicidecum. Sînt doar puse, chiar întărite la locul, pe treapta lor specifică. Dar nu poartă cu ele o sentinţă ultimă, o spaimă degradantă, o închidere fără nădejde. Dincolo de ele se aude tema iertării, a şireteniei divine. Se aude acel rîs eliberator.

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase. Cea mai recentă carte publicată e Modelul Antim, modelul Păltiniş. Cercuri de studiu şi prietenie spirituală, Humanitas, 2015.

Foto: Rembrandt rîzînd, wikimedia commons

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.