Denis de Rougemont, un autor de redescoperit

Publicat în Dilema Veche nr. 927 din 13 – 19 ianuarie 2022
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg

Poate că unii dintre noi își amintesc de cea mai faimoasă carte a sa, tradusă în românește înainte de 1989, Iubirea și Occidentul, dar care fusese publicată în 1939, în pragul războiului. Receptarea universitară imediată a fost foarte critică, însă publicul și, mai tîrziu, specialiștii i-au recunoscut virtuțile. Alții îi leagă numele de nu mai puțin celebra La part du diable (1944), numită astfel după o formulă a lui Jacques Maritain, filosoful tomist care, în urma unei convorbiri din timpul exilului american, a impulsionat decisiv scrierea ei. Denis de Rougemont (1906-1985), căci despre el este vorba, a oferit, alături de Sfaturile unui diavol mai bătrîn către unul mai tînăr, scrise cu umor și acuitate psihologică de C.S. Lewis, una dintre cele mai subtile și plauzibile demascări moderne ale răului din viețile oamenilor și din istoria ai cărei singuri făuritori își imaginează că sînt. Grație celor trei volume minunat traduse de Emanoil Marcu și Vlad Russo sub titlul generic Jurnalul unei epoci (Humanitas, 2018), avem prilejul de a-l redescoperi prin notațiile sale acoperind fragmentar două decenii (1926-1946).

Este vorba de un „jurnal non-intim”, care nu-și propune nici cronologia meticuloasă a unei vieți și nici fresca exhaustivă a evenimentelor, ci redarea unui peisaj interior, în care lumea și eul, „subiectul” și „obiectul”, spectatorul și epoca sa intră într-o vibrație personală. Or, pentru Denis de Rougemont, „personal” nu înseamnă „subiectiv” sau „individual”, ci un raport între libertate și responsabilitate care redă vocația persoanei umane, distingînd „individul de mulțime”, dar înțelegîndu-l „în comunitate”. Deși nu este un jurnal de idei propriu-zis, această autodefinire din Prefață trimite la întreaga viziune personalistă a autorului, care a debutat în viața intelectuală franceză ca membru al mișcării din jurul lui Emmanuel Mounier și al revistei Esprit, publicînd în 1934 Politique de la personne și aducînd, din perspectiva unui intelectual protestant, inspirat de marele teolog reformat Karl Barth, o contribuție la „revoluția personalistă” prin formularea „principiilor unui pesimism activ”. Jurnalul unei epoci precedă și însoțește cristalizarea acestei viziuni care simte pericolul cumplit al extremelor politice și al totalitarismelor și proiectează o politică la reala „altitudine a omului”. Observațiile de călător prin Europa sau de intelectual șomer, retras pe o insulă, de martor, ca profesor de franceză la Frankfurt, al nazificării Germaniei, de exilat în America, pentru că încălcase principiul neutralității elvețiene, sînt solul fertil din care se hrănește și se va contura o gîndire dedicată Europei și renașterii sale din ruinele celui de-al Doilea Război Mondial.

Desigur că am putea gusta fie desăvîrșirea stilistică a unor fragmente ca O „ceașcă de ceai” la Palatul C... sau Singurătate și Prietenie (cel despre Revelionul anului 1942 mi se pare splendid, în spiritul lui F. Scott Fitzgerald), fie perspicacitatea exemplară a reflecțiilor din Germania. Dar ceea ce oferă acest jurnal, în pofida caracterului declarat „non-intim”, este un portret al autorului și o cheie de lectură a scrierilor programatice și a militantismului său european postbelic. Între Goethe și Kierkegaard, cei doi poli simbolici ai echilibrului și excesului, Denis de Rougemont avea să treacă din condiția de spectator al propriei epoci, radiografiate spiritual în Partea diavolului, în postura de promotor al unei Europe federale și de constructor de forumuri și instituții. Intelectualul marginal și exilat devine după 1946 o figură de prim plan, participă la evenimente politice alături de Churchill, așa cum îl putem vedea în unele fotografii, conlucrează cu Robert Schuman și Alcide de Gasperi, și, mai ales, se investește într-o „educație europeană”. Dacă mai vrem să știm ce înseamnă Europa, „patria iubirii” și „memoria lumii”, dacă ne interesează ce orizont se deschidea după război și ce spirit anima proiectul Uniunii, merită să-l recitim pe Denis de Rougemont și să ne inspirăm din pesimismul său activ.

Bogdan Tătaru-Cazaban este cercetător în istoria religiilor. A publicat recent Inteligența inimii. Schițe pentru un portret al virtuții (Editura Spandugino, 2021).

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.