Degeaba?

Publicat în Dilema Veche nr. 834 din 13 - 19 februarie 2020
Theodor Pallady jpeg

La trei decenii după prăbușirea regimului bolșevic în România și în restul așa-numitului „lagăr socialist“, nu avem pe agenda publică trecerea la euro, Schengen, chestiunea tensiunilor transatlantice, urmările Brexit sau impactul Internet of Things, după construirea rețelelor 5G. Poate că și aceste subiecte sînt abordate în dezbaterea internă, însă numai cu titlu decorativ, marginal, alături de lipsa autostrăzilor sau de a nu știu cîta încercare de a liberaliza piața serviciilor medicale. Însă adevăratul subiect care încinge spiritele, ca un soi de hiper-temă de cancan, e persistența vizibilă, cu transmisiuni TVR de ziua lui Nicolae Ceaușescu, a ritualurilor politice național-comuniste. Faptul că, în 30 de ani de articulare a unui nou stat democratic, rămînem încleiați în asemenea polemici mocirloase dovedește că propaganda agresiv și paranoic pusă în operă de nomenclatura PCR și de Securitate reprezintă singurul lor succes durabil. Ea nu dispare din mintea celor infectați cu acest virus, oricît de spectaculos s-a schimbat, între timp, lumea în care trăim.

În 1996 a fost adoptată Legea 140, care prevede că „propaganda în vederea instaurării unui stat totalitar, săvîrșită prin orice mijloace, în public, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani și interzicerea unor drepturi. Propaganda constă în răspîndirea, în mod sistematic, sau în apologia unor idei, concepții sau doctrine, cu intenția de a convinge și atrage noi adepți“ (art. 166). Vorbe goale, de vreme ce atît nazismul, cît și comunismul sînt unanim văzute ca doctrine totalitare, dar propaganda nostalgic-comunistă n-a fost niciodată sancționată legal în deceniile tranziției. Ea s-a lăfăit, sub pretextul simplului „naționalism“, atît în imunda revistă fondată de Vadim Tudor, cît și pe posturile publice (și nu doar) de televiziune, unde filmografia comunistă, emisiunile de „divertisment“ și mai ales xenofobia, izolaționismul, discursul antioccidental specifice vechiului regim și-au găsit, constant, spații ample, garantate, cu efectul psihologic al unei perfecte continuități la nivel ideologic. Mai mult, prin intermediul unor medii „ortodoxe“ radicalizate, acest discurs etnocratic, folcloric, ruralist s-a amplificat și prin recuperarea (culmea, pretins anticomunistă) a unor teze legionare. Un cocteil toxic, cu asezonări „daciste“, un grotesc triumf al protocronismului anilor ’80, dichisit cu „piese“ din repertoriul Cenaclului „Flacăra“, vehemențe din fosta publicație securistă girată de Eugen Barbu și festivism butaforic, demn de carele alegorice plimbate pe stadioanele patriei la fiecare zi de 23 August, cînd masele largi populare, duse cu arcanul, celebrau „Marea insurecție națională antifascistă și antimperialistă“.

Sigur că aceste persistențe sinistre au fost banalizate sub semnul tandru al înțelegerii față de „vîrstnicii“ care, regretîndu-și tinerețea, „gustă“ asemenea oferte. Noua generație s-a format în alt referențial cultural, vîrfurile ei au emigrat, cei mai mulți trăiesc într-un decor mental pro-occidental, asumat bovaric și mimetic, dar nu mai puțin sincer, după „buget“. Și totuși, amestecul de filetism, nativism iliberal și euroscepticism la care m-am referit atîrnă mai greu decît ne place să admitem și dăunează clar democrației pe care ne chinuim să o maturizăm. Găsim în spațiul public mii de probe ale victimizării colective, inspirate de convingerea că Occidentul putred & imoral ne-a furat bogățiile, ne-a știrbit suveranitatea și ne-a distrus mîndrețe de economie națională. Nu importă că aceste stereotipuri ceaușiste sînt contrazise de realitatea empirică și de cea statistică. Ele generează resentimente pe care populiștii autohtoni le exploatează electoral. Felurite partide au încercat să actualizeze legislația antitotalitară, încercînd să trateze comunismul pe picior de egalitate cu nazismul, dar – ni se spune – s-au lovit de dificultăți tehnice și de jurisprudența CEDO. Cred că e cazul să insistăm și să fim ceva mai inventivi, dacă nu vrem să confirmăm ipoteza că ultimii 30 de ani au trecut cu adevărat degeaba.

Teodor Baconschi este diplomat și doctor în antropologie religioasă.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Coșmarul unei femei care și-a luat casă în cel mai scump oraș din țară. „Am empatie doar pentru animale, de ce aș avea pentru oameni”
Mulți români aleg să cheltuie o avere pentru o casă cu curte, tocmai pentru a scăpa de zgomotele unor vecini nesimțiti. Uneori, însă, nici măcar acesr lucru nu le garantează faptul că vor avea în preajmă oameni cu bun simț care să respecte măcar orele de liniște.
image
Întrebarea care îi macină pe bărbați: care e lungimea corectă a pantalonilor. Adina Buzatu: „Nu s-a purtat niciodată gleznuța la vedere”
Alegerea lungimii potrivite a pantalonilor este esențială pentru un aspect elegant și confortabil, dar contează și locul în care mergi. Mai mult, spune Adina Buzatu, „gleznuța la vedere” nu a fost niciodată la modă.
image
Situație stranie la Realitatea Plus: Alexandra Păcuraru vorbește despre „retragerea” din televiziunea condusă de tatăl său VIDEO
„Retragere” neașteptată de la Realitatea Plus, canalul de știri condus de familia omului de afaceri Maricel Păcuraru. Protagonista este chiar fiica omului de afaceri, Alexandra Păcuraru, care, până recent, era prezentatoare la acest post de televiziune.

HIstoria.ro

image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.
image
Cel mai bogat prinț român, în „Historia” de martie
La începutul secolului XX, prințul Gheorghe Grigore Cantacuzino a vrut să placheze acoperișul Palatului Zamora (actualul Castel Cantacuzino) cu monede de aur și i-a cerut voie regelui să facă acest lucru. Carol I i-ar fi răspuns: „Îţi dau voie dacă pui monedele pe cant“.