Crăciun. Publicitate!

Publicat în Dilema Veche nr. 826 din 19 decembrie 2019 - 2 ianuarie 2020
Crăciun  Publicitate! jpeg

Se apropie sărbătorile, pregătirile pentru petrecerea lor se înteţesc. Prevăzătoare, publicitatea a luat de mult în exploatare subiectul. La televizor sîntem obligaţi să privim – obsesiv izbucnite pe ecran – mici scenete cu apropo. Un cerşetor bătrîn, neadmis într-un supermarket minuscul, e dăruit de un tînăr visător cu o sticlă de Coca-Cola. Imediat (formatul advertising obligă) ni se livrează „morala“: bătrînul se dezvăluie ca fiind Moş Crăciun, tînărul devine un Moş pe bicicletă, duios împărţitor de daruri. Atenţia faţă de defavorizaţi, generozitatea (poate chiar mila în sens religios?) sînt evocate, potrivit unei scheme de legendă, pentru a sluji la încă o mediatizare a planetar consumatei băuturi. Există şi scenarii mai nonconformiste, îndrăzneţe, hard: Moşul, plutind senin prin faţa lunii pline, în sania trasă de reni, e atacat de un rechin ţîşnit din adîncuri. Lipsit brutal de vehiculul lui, el se paraşutează împreună cu sacul de emisiuni-cadouri: Have a Great White Christmas! O reclamă e chiar mai departe-văzătoare: ne îndeamnă ca, odată trecute ostenelile sărbătorilor – agitaţie, cumpărături, sarmale –, să ne reunim, eliberaţi de griji, în faţa filmelor oferite de compania cu pricina. eMAG supralicitează: „Bucură-te de libertatea de a dărui în fiecare zi“. E firesc, în fond, ca sărbătorile să fie un prilej gras de reclamă pentru cam orice produs. Nu poţi decît să constaţi, cu amuzament, că un Moş Gerilă instrumentat de propaganda comunistă a fost înlocuit, în media şi în mentalul comun, de un Moş Crăciun instrumentat de propaganda consumeristă. Dar tot e de preferat cel din urmă: are în sac de toate şi vorba liberă.

Însă, oricum, bucuria sărbătorilor se apropie: urări, rude şi prieteni reuniţi, petreceri însoţite de bucatele tradiţionale (deşi sarmalele şi cozonacii sînt concuraţi puternic, la TV şi pe web, de reţetele altor spaţii culturale şi ale unor chefs celebri). Toţi ne pregătim pentru cîteva zile de aşteptată strălucire. Toţi sîntem dispuşi, doritori, încrezători în faţa timpului aparte care va urma.

Dar evenimentul pe care se bizuie acest timp aparte rămîne discret prezent, aproape ascuns sub mulţimea de gesturi, recuzite, practici festive, mai vechi ori mai noi. Ştim desigur, mai toţi, că ceea ce are puterea să califice acest timp aparte este Naşterea Domnului, e actul Întrupării. Dar el rămîne – în spaţiul larg al societăţii – puţin formulat, puţin reverberant. Se organizează ceva concerte de colinde şi expoziţii de icoane, politicieni şi vedete fac ceva declaraţii şi gesturi creştinești, jurnalele de actualităţi transmit cîteva momente de slujbă şi scurte explicaţii teologice. Sînt semne, unele decente, altele stînjenitor retorice, ale unei sărbători de care se leagă o identitate religioasă cam de la sine înţeleasă, larg declarată, dar nu tot aşa de cunoscută, frecventată. 

Puterea şi sensurile actului christic capătă expresie doar în Biserică, sînt expresive mai ales pentru credincioşii practicanţi. În cîntările liturgice, o majestuoasă imnografie, stratificată de secole, exaltă hermeneutic uimitoarea uniune a divinului şi a umanului: actul care dă gust aparte, ultim, sărbătorii. În spaţiul larg al societăţii, el rămîne puţin invocat, puţin cercetat. Fundament şi rost al bucuriei, el a ajuns discret pînă la a se retrage în fundalul spectacolului festiv, pînă la cvasi-inaparenţă. Într-un text publicat cu ani în urmă în Dilema, Părintele André Scrima amintea un episod relatat, cu melancolic amuzament, de doi călugări dominicani. Se aflau în preajma Crăciunului, într-un Paris mai vesel şi mai senin decît e astăzi, pe Rue de Rivoli. Vitrinele orbeau prin belşug de lumini, eleganţă, strălucire. Una expunea, ca decor, o iesle a Naşterii Domnului. Comentariul unor tineri contrariaţi: „Fantastici sînt creştinii! Au ajuns să-şi introducă tematica pînă şi în mijlocul sărbătorilor!“.

Dar poate că discreţia cu care evenimentul e prezent în societatea şi în mentalul de azi e, într-un fel, sugestivă spiritual. Ea se află într-o parţială analogie cu însuşi scenariul Naşterii lui Christos. Cum ştim, evangheliile canonice şi cele apocrife spun că evenimentul nu-şi află adăpost în cetate. Trebuie să-şi găsească locul într-o iesle sau în peştera din pustiu, în marginea sau în afara „lumii“. Rămîne un eveniment ignorat de mulţime, fără răsunet public imediat. Singurii care îi percep calitatea sînt nişte „străini“ şi nişte solitari: magii răsăriteni, călăuziţi de stea, şi nişte păstori aflaţi sub cerul liber. Lumina de dincolo de ceruri, celebrată de vasta forfotă îngerească, coboară într-un adăpost mărunt, într-o secretă interioritate. Îşi rosteşte mesajul universal în singurătatea nopţii.

Şi nu e firesc să fie aşa? Nu trimite acest mănunchi de contraste la calitatea însăşi a actului christic care strînge laolaltă condiţii fără comună măsură? S-a spus că el a fost „pre-gîndit înainte de veacuri ca uniune între limită şi fără-limită, între capăt şi fără-capăt, între Creator şi creatură“ (Maxim Mărturisitorul, teolog bizantin din secolul VII). Ca atare, nu „încape“ în ordinea şi în contururile lumii, nu poate fi cuprins pe orizontală, pe suprafaţa ei. Iradiază nemărginit dintr-un centru adînc. El racordează interioritatea umană la înălţimea Universalului Viu, cel care îşi revarsă lumina şi sensurile peste întreaga diversitate a lumii: e tema semnificată de „închinarea magilor“ veniţi din depărtări. În capela Palatului Medici, la Florenţa, Benozzo Gozzoli a pictat o rafinată frescă a procesiunii lor. Dar, de astă dată, convoiul lor e nesfîrşit; înşiră somptuoase străluciri princiare ale Răsăritului şi Apusului; e „lumea întreagă“ a creştinătăţii îndreptîndu-se către locul naşterii lui Christos.

Mesajul circumstanţial al frescei viza un universal creştin dezvoltat, de secole, în instituţii, societate, istorie, cultură. Evoca tentativa de a menţine, prin strategii politice, o creştinătate nedivizată. În fresca din capela palatului, familia Medici şi Florenţa se autocelebrau drept gazde ale Conciliului care, în 1439, a făcut o ultimă încercare de unire politico-administrativă a Bisericilor de Răsărit şi de Apus. Totuşi, dincolo de adresa contextuală, fresca ilustrează diversitatea creştină calificată de acelaşi act, orientată spre aceeaşi Ţintă. (Astăzi, prin ecumenism, mentalitatea creştină a devenit mai sensibilă faţă de o diversitate colegială, nu administrativ unitară. E, poate, mai dispusă să privească Universalul Viu în înălţimea lui proprie drept fundament şi ţintă comună.)

Pe de altă parte, capela din Palatul Medici e un spaţiu mic, intim, dens ca un nucleu, adunat ca o inimă concentrată. În aceeaşi măsură în care evocă pictural universalul creştin, ea evocă „topologic“ interioritatea umană locuită de actul Întrupării. Ca alte, nenumărate, spaţii concentrate (biserici, capele, chilii monahale), ea sugerează o mare temă spirituală: strădania de a participa lăuntric la naşterea lui Christos, de a‑L lăsa să se nască în inima profundă. Evenimentul continuă să interpeleze reflexivitatea credincioasă şi, mai larg, reflexivitatea interesată de religios. Continuă să hrănească spiritual sărbătoarea, să-i dea ascunsa strălucire.   

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase.

Foto: wikimedia commons

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Coșmarul unei femei care și-a luat casă în cel mai scump oraș din țară. „Am empatie doar pentru animale, de ce aș avea pentru oameni”
Mulți români aleg să cheltuie o avere pentru o casă cu curte, tocmai pentru a scăpa de zgomotele unor vecini nesimțiti. Uneori, însă, nici măcar acesr lucru nu le garantează faptul că vor avea în preajmă oameni cu bun simț care să respecte măcar orele de liniște.
image
Întrebarea care îi macină pe bărbați: care e lungimea corectă a pantalonilor. Adina Buzatu: „Nu s-a purtat niciodată gleznuța la vedere”
Alegerea lungimii potrivite a pantalonilor este esențială pentru un aspect elegant și confortabil, dar contează și locul în care mergi. Mai mult, spune Adina Buzatu, „gleznuța la vedere” nu a fost niciodată la modă.
image
Situație stranie la Realitatea Plus: Alexandra Păcuraru vorbește despre „retragerea” din televiziunea condusă de tatăl său VIDEO
„Retragere” neașteptată de la Realitatea Plus, canalul de știri condus de familia omului de afaceri Maricel Păcuraru. Protagonista este chiar fiica omului de afaceri, Alexandra Păcuraru, care, până recent, era prezentatoare la acest post de televiziune.

HIstoria.ro

image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.
image
Cel mai bogat prinț român, în „Historia” de martie
La începutul secolului XX, prințul Gheorghe Grigore Cantacuzino a vrut să placheze acoperișul Palatului Zamora (actualul Castel Cantacuzino) cu monede de aur și i-a cerut voie regelui să facă acest lucru. Carol I i-ar fi răspuns: „Îţi dau voie dacă pui monedele pe cant“.