Complexul fiului ascultător

Publicat în Dilema Veche nr. 787 din 21-28 martie 2019
Complexul fiului ascultător jpeg

În umbra păcătoșilor convertiți, care zburdă triumfal prin paginile evangheliilor, apar abia schițați și palizi și jenați drepții. Termenul de drept are și el o valoare tehnică. În calendarul creștin, spre exemplu, diferite figuri pozitive ale Vechiului Testament, care nu s-au distins în mod special prin dar profetic, sînt numite drepți, cum e dreptul Simeon, preot al Templului din Ierusalim și traducător al Scripturilor în limba greacă, cel care nu putea să moară pînă ce nu avea să vadă împlinindu-se profețiile, sau cum e dreptul Iov, cel care credea pe bună dreptate că nu greșise cu nimic Domnului ca să merite suferința care se abătuse asupra lui.

Figura emblematică de drept în Noul Testament este, în pilda numită a Fiului risipitor (Luca 15, 11-32), dar care mai degrabă ar trebui să se numească a Tatălui iubitor și iertător, fiul care a rămas acasă, să muncească și să trăiască alături de Tatăl său, fără să ceară ceva pentru el și care, văzînd exuberanța primirii pe care Tatăl o acordă fratelui său celui obraznic și păcătos, are o tresărire de emoție negativă. Scena în care apare fiul ascultător ocupă destul de mult loc în economia pildei și raportat la alte pilde neotestamentare (opt versete), și merită recitită integral. Întorcîndu-se de la cîmp, obosit după o zi de muncă, căci scena se petrece într-o zi de muncă a săptămînii, în apropierea casei, fiul cel mare aude cîntece și jocuri, iar inima i se strînge atît de tare încît nici măcar nu vrea să intre în casă: „Şi, chemînd la sine pe una dintre slugi, a întrebat ce înseamnă acestea. Iar ea i-a răspuns: Fratele tău a venit, şi tatăl tău a înjunghiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a primit sănătos. Şi el s-a mîniat şi nu voia să intre; dar tatăl lui, ieşind, îl ruga. Însă el, răspunzînd, a zis tatălui său: Iată, atîţia ani îţi slujesc şi niciodată n-am călcat porunca ta. Şi mie niciodată nu mi-ai dat un ied, ca să mă veselesc cu prietenii mei. Dar cînd a venit acest fiu al tău, care ţi-a mîncat averea cu desfrînatele, ai înjunghiat pentru el viţelul cel îngrăşat. Tatăl însă i-a zis: Fiule, tu totdeauna eşti cu mine şi toate ale mele ale tale sînt. Trebuia însă să ne veselim şi să ne bucurăm, căci fratele tău acesta mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat.“ (Lc. 26-32)

Parcă ne țiuie în urechi urletul disperat „Ți-a mîncat viața cu nerușinatele!“ al fratelui ascultător și muncitor, ascet și împlinitor al rînduielii, care nu mai înțelege nimic din ordinea morală, cea care zice „după faptă și răsplată“, „ochi pentru ochi și dinte pentru dinte“, care a fugit cu sughițuri și degete mușcate de desfrînatele acelea care, tot după Lege, „se bat cu pietre“.

Răspunsul blînd și îndurerat al Tatălui îi descoperă fiului ascultător ceva ce acesta pare să fi uitat în ascultarea sa, anume scopul ascultării: „Tu totdeauna eşti cu mine şi toate ale mele ale tale sînt“. Ascultarea nu este un efort în vederea unei gratificări finale, ci este intrarea într-o simbioză cu Tatăl. Avînd în vedere totuși miza mistică a pildei, nu putem să ne debarasăm de sensul primar al celor două cuvinte-cheie din pildă. Fiul obraznic, cînd pleacă, își cere partea lui din avere, dar cuvîntul grecesc este ousia, care înseamnă în primul rînd ființă, deci el își cere partea lui de ființă despărțită și desprinsă din a Tatălui. De aceea, nemaibeneficiind de alimentarea constantă din Ființa infinită a Tatălui, fiul acesta ajunge să o consume și să constate caracterul ei finit, de vreme ce și-a desprins o bucată finită. De asemenea, reproșul fiului ascultător exprimă aceeași idee de avere prin cuvîntul bios, care înseamnă viață, dar și rația necesară pentru a o întreține. Nici el nu a înțeles că viața Tatălui este infinită și nu poate fi consumată. Consumarea vieții se petrece numai prin desprindere și înstrăinare, iar rămînerea în ascultare înseamnă adăparea din viața nesfîrșită a Tatălui.

Cum de s-a ajuns ca fiul ascultător să risipească mai mult decît fiul risipitor, adică să nu realizeze că, hrănindu-se permanent din ființa nesfîrșită a Tatălui, el beneficiază de mai multă decît partea sa? Și fiul ascultător caută de fapt autonomia, caută autorealizarea, iar într-un plan uman succesiunea, iar în limbaj girardian substituirea în locul Tatălui. El nu vrea să intre să mănînce cu Tatăl și cu fratele lui, căci ar fi vrut și el să meargă să petreacă exterior, cu „prietenii“ lui. El are același obiectiv prin ascultare ca și fiul obraznic, de a se autonomiza față de Tatăl.

Ascultarea sau împlinirea poruncilor sau a Legii este de fapt un tîrg cu divinitatea în vederea satisfacerii acelorași obiective exprimate în pilda Bogatului căruia i-a rodit țarina astfel: „Suflete, ai multe bunătăţi strînse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănîncă, bea, veseleşte-te“ (Lc 12, 19).

Dacă cercetăm și alte figuri din această tipologie, cum ar fi fariseul din pilda Vameșului și fariseului, sau tînărul bogat, cel care pentru a moșteni împărăția cerurilor din fragedă tinerețe împlinea poruncile, dar căruia îi lipsește disponibilitatea de a se debarasa de averile sale și de a-i urma lui Hristos, sau fariseul care se îndoiește de profetismul lui Iisus cînd acesta acceptă proximitatea unei femei păcătoase, atunci începem să deslușim ce probleme vede Iisus din Nazaret cu această categorie de ascultători.

Virtutea fiului ascultător descrie poziția lui într-o triangulație formată din el, Tatăl și celălalt (fiul risipitor / vameșul / femeia păcătoasă). Virtutea lui are nevoie de un termen de comparație, de celălalt, de contextul social, pentru a putea fi măsurată și valorificată. Fiul ascultător e în competiție pentru favoarea Tatălui și încearcă să-l seducă prin ascultarea lui. Se aplică deci foarte bine teoria lui René Girard despre dorința mimetică și triangulație. Fiul ascultător are o prăbușire psihică fiindcă crede că celălalt, fiul risipitor, a fost mai eficace în opera de seducție.

Soluția nu este risipirea ființei pînă în pragul autoanihilării, precum copiii care se zgîrie pe față ca să atragă atenția părinților. Tatăl nu a plecat în căutarea fiului risipitor. Libertatea presupune și actul asumat al plecării, dar și pe cel al întoarcerii. Riscul căderii în abis i-a rămas integral fiului risipitor. El putea să nu mai găsească suficientă putere în sine pentru a se întoarce. Tatăl i-a ieșit în întîmpinare cînd acesta și-a formulat intenția interioară de a reintra în contact cu Tatăl, de a-și re-cunoaște Tatăl. Fiul risipitor admite binele intrinsec care iradiază din Tatăl asupra universului pe care îl patronează și vrea să se așeze la marginea acestui univers și pe cea mai mică treaptă ierarhică a lui. Pîinea care se distribuie pînă și celor mai exteriori este ființa (ousia) Tatălui. Acesta este singurul avantaj al fiului risipitor asupra celui ascultător.

Ce-i rămîne atunci fiului ascultător, dacă plecarea din ființa Tatălui nu este o opțiune rațională? Să-și trăiască ascultarea ca și cum ar fi fiul risipitor, asumînd vicarial, adică în locul fratelui risipitor, dinamica revenirii la Tatăl, urcarea dinspre poziția cea mai exterioară spre centru pînă cînd conștientizează că toate ale Tatălui sînt ale sale. Dacă punctul terminus este unirea cu Tatăl (îmbrățișarea fiului risipitor), parcursul permite o convergență și o reunire cu fratele risipitor. Unde sînt doi (cel puțin) adunați în numele Lui, acolo e și El. 

Petre Guran este dr. în istorie bizantină al École des Hautes Etudes en Sciences Sociales, cercetător la Institutul de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.