Claudel și Rimbaud. Despre hrană

Publicat în Dilema Veche nr. 892 din 13 -19 mai 2021
Claudel și Rimbaud  Despre hrană jpeg

Care poate fi legătura dintre lectura Iluminărilor lui Arthur Rimbaud și o convertire bruscă, dar decisivă, care survine în catedrala Notre Dame din Paris, în timpul liturghiei de Crăciun? În primul rînd, cele două sînt momentele esențiale, petrecute la scurt timp unul după altul, ale biografiei lui Paul Claudel, despre care acesta vorbește în Ma conversion (1913). Însă ele sînt mai ales ingredientele unei formule cu totul aparte de a articula o experiență spirituală: una în care imensitatea cerurilor nu reprezintă o țintă a efortului gîndirii, ci una a transformării radicale a simțurilor concomitent cu o verticalizare abruptă a imaginației.

Claudel îl va numi pe Rimbaud „un mystique à l’état sauvage” și îi va striga din cînd în cînd numele în scrierile sale: de pildă, în lungul poem liturgic La Messe là-bas (1919), unde îl cheamă cu durerea prietenului plin de dor și îl vede sub chipul negustorului care, auzind despre existența unei perle unice, își părăsește casa, lumea, lucrurile pentru a se angaja într-o căutare infinită. Genialul vagabond prin infern îi deschide lui Claudel drumul către spirit și către prezența lui totală, dar ascunsă, disimulată de șovăielile și de opacitățile lumii. De aici și pînă la rigoarea cu care, spre sfîrșitul vieții, Claudel participa la liturghiile din capela de la Brangues se întinde drumul unei vieți. Misterul acesteia este întîlnirea dintre Cîntarea Cîntărilor și Un anotimp în infern, dintre Apocalipsă și vitraliile catedralei din Chartres, dintre eșecul unei vocații monahale și aventura cu Rosalie Vetch: una în care prezența divină se dezvăluie plural, neașteptat, nelocalizat și inevitabil; o demonstrație a începutului „psalmului” lui Gide: „Nu dori, Nathanael, să-l găsești pe Dumnezeu altundeva decît pretutindeni”.

Rimbaud convertește în chip paradoxal scenariul unei mistici într-o formă de lectură a lumii. Privește ca un mistic, dar ca unul întîrziat în pîcla materiei și penumbrele orașelor. Acestea devin semne și „ghicituri”, formînd o țesătură a corespondențelor și a micilor miracole. Claudel se referă la „metoda” lui Rimbaud ca la un proces alchimic, de transformare a materiei în lumină spirituală. O continuitate se stabilește între om și lume, iar poezia este întruparea, nu doar descrierea acestei legături. La fel ca Rimbaud va proceda și Claudel, transformînd în poezie Scriptura, însă nu ca un exercițiu de stil, ci ca o veritabilă metodă de interpretare spirituală. Într-un text publicat în 1938, care este de fapt o introducere la lucrarea abatelui Tardif de Moidrey Le livre de Ruth, essai d’interprétation morale, Biblia este considerată „nu doar ca un arsenal, ci ca o comoară, nu ca un instrument, ci ca o hrană”. Metafora este, cu siguranță, euharistică, dar ea trimite și la o legătură organică, vie, între Revelație și cel care o primește. De altfel, în răspăr cu aproape întreaga filosofie a Occidentului, Claudel consideră gustul ca fiind, pe scara simțurilor, cel mai spiritual cu putință, întrucît transformă în interioritate ceea ce Dumnezeu livrează omului sub forma lumii.

Mai jos, în același text, găsim o remarcă formidabilă, care completează această imagine: dacă în mod obișnuit se spune, platonician, că dragostea de lucrurile vizibile, mundane, conduce către dragostea de cele invizibile, pentru creștin relația este inversă. Dragostea de cele invizibile, credința educă simțurile să iubească lumea, cu formele, culorile, miresmele și sunetele ei. Poezia este un rezultat, nu un punct de plecare, întrucît ea reprezintă chipul unui angajament liturgic al omului în lume. Oglinda prin care, spune Apostolul Pavel în I Corinteni, vedem lucrurile nu reflectă pur și simplu, ci are o funcție activă: ea angajează Cerurile și lumea într-o „mișcare contrapunctică” și aceasta este dovada că sîntem aruncați în „fluviul Revelației”.

Rimbaud este astfel, pentru Claudel, un ghid al parcurgerii liturgice a lumii, nu doar un personaj care îl îndepărtează, cum afirmă în Ma conversion, de materialismul secolului al XIX-lea. El zdruncină lucrurile, pentru a le arăta frumusețea. Dar Claudel spune: de fapt, ce nu a aflat Rimbaud este că acest zbucium nu este decît forma pe care, uneori, o ia dansul Psalmilor.

Ioan Alexandru Tofan este conferenţiar univ. dr. la Facultatea de Filozofie şi Ştiinţe Social-Politice, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi.

Foto: Paul Claudel (wikimedia commons)

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.