Cele două infinităţi ale textului

Publicat în Dilema Veche nr. 110 din 2 Mar 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

despre o conferinţă a lui Moshe Idel De curînd, Centrul de Studii Ebraice de la Universitatea din Bucureşti a găzduit, graţie lui Andrei Oişteanu, o conferinţă a profesorului Moshe Idel asupra teoriei Textului sacru în curentele mistice ebraice. La savoarea materiei principale, expunerea a adăugat bobul picant al afinităţilor reductive pe care deconstructivismul postmodern le întreţine, adesea extrem de mediat, cu modul de lectură şi de interpretare proprii Cabalei. Născut în România, Moshe Idel, eminent specialist în gîndirea mistică ebraică, este succesorul perfect al lui Gershom Scholem. Perfect fiindcă valorifică formidabile intuiţii şi linii de studiu scholemiene, luînd în acelaşi timp distanţă critică faţă de anumite teorii ale maestrului şi propune alternative, perspective noi de studiu, precum cea panoramică. O seamă dintre cărţile lui Moshe Idel - profesor la Universitatea din Ierusalim, cercetător la Institutul Shalom Hartman, visiting professor la Universităţile Yale, Harvard, Princeton, la Écoles des Hautes Études - au fost traduse în româneşte. Printre ele: Mesianism şi mistică, trad. Ţicu Goldstein, Editura Hasefer, 1996; Cabala. Noi perspective, trad. Claudia Dumitriu, Editura Nemira, 2000; Hasidism între extaz şi magie, trad. Any Florea, Editura Hasefer, 2001, Perfecţiuni care absorb. Cabală şi interpretare, prefaţă de Harold Bloom, trad. Horia Popescu, Editura Polirom, 2004. Volumul din urmă, superb, axat pe uluitoarele, complicatele îndrăzneli exegetice ale Cabalei, conţine dese reflecţii asupra statutului postmodern al textului. Conferinţa de la Bucureşti utiliza poanta unei anecdote academice. J. Derrida, în La Dissémination, invocă, drept sprijin pentru teoria sensurilor infinite proiectate de cititori în text, spusele unui maestru hasid, R. Levi Iţhak din Berdicev, citate via Gershom Scholem. Filozoful deconstructivist se declara însă pe de-a-ntregul inocent în ce priveşte arborescenţa hermeneutică a misticii ebraice. "N-am citit nimic în zona asta", îi replică el lui Moshe Idel, cînd cel din urmă îi atrage atenţia asupra filiaţiei. "N-aţi citit, dar aţi citat", sună verdictul, la care profesorul Idel a adăugat că a rămas totuşi în relaţii destul de bune cu Derrida. Culmea, semnificativă, a anecdotei, este că, în inocenţa sa, Derrida răstoarnă pentru nevoile cauzei postmoderne statutul maestrului din Berdicev. Cel care era pentru hasidimi o culme a rigorii ortodoxe şi a evlaviei, omul atît de intim cu Dumnezeu încît îi cerea socoteală pentru greşelile Lui, devine în lectură postmodernă, un rabin "ateist". Pornind de la personajul şi de la tema mistică în dispută - cea a literelor de foc alb şi negru, din care e alcătuit textul Torei - profesorul Idel a adus complemente şi precizări cu privire la un domeniu de studiu în şantier: teoria textului şi a interpretării pe versantul tradiţional ebraic şi cel postmodern; metamorfozele unui tip tradiţional, dar excentric de exegeză care, laicizat (încă incomplet), ajunge în centrul pieţei intelectuale postmoderne; diferenţa capitală între principiul plenitudinii de sens şi principiul suspiciunii după care se conduc cele două concepţii. În perioada Antichităţii tîrzii, după distrugerea Templului din Ierusalim, tradiţia ebraică cunoaşte o a doua adaptare a logicii sale interne, care e centrată de aici înainte nu pe sanctuar şi sacrificu, ci pe Tora şi pe lectura-studiul-interpretarea Textului; din topocentrică, devine bibliocentrică. Ori mai precis, spaţiul central şi integrator al sanctuarului este înlocuit de spaţiul central şi integrator al Cărţii sacre, cu multiplele ei sensuri, nivele, dimensiuni. În curentele mistice, Tora devine un "mezocosmos" în expansiune (spune Moshe Idel în volumul Perfecţiuni care absorb). Conform principiilor hermeneutice ale Cabalei, Textul ajunge să integreze în sine, prin foarte rafinate şi complexe analogii, lumea, omul şi pe Dumnezeu. La un nivel mai elemental decît cel al discursului şi al semanticii lui, literele transcendente ale alfabetului sînt considerate principiile şi agenţii creaţiei. Combinaţiile lor nu sînt numai eide ale făpturilor şi nivelelor cosmosului, ci, proiectate din mintea divină, sînt chiar structurile care ţin şi vivifiază entităţile creaţiei. Textul sacru e un organism cu numeroase niveluri - de la Tora înfăşurată, "împăturită", strînsă în Dumnezeu, la cea primordială, scrisă, şi la cea orală - care acoperă întreg realul. Cabala are o adîncime verticală vertiginoasă, care cuprinde lucrurile concrete ale lumii de aici, etajele sufletelor umane şi cele ale regatului divin. Prin ea circulă, descendent şi ascendent, fluxul vieţii lui Dumnezeu. Am menţionat stîngaci cîteva frînturi dintr-o tematică uriaşă, care se dezvoltă începînd din secolul al III-lea, cu Sefer Ieţira, trece prin marile ramuri şi momente ale Cabalei, prelungindu-se în hasidism. Superbele texte invocate de Moshe Idel în Perfecţiuni care absorb şi cadrele conceptuale pe care le propune în urma analizei lor nu pot fi rezumate. În modelul de clasificare propus de el, Cabala cu dominantă magică are drept obiectiv atragerea fluxului divin către lumea de jos; Cabala teosofic-teurgică are o orientare complementară, propunîndu-şi nu numai contemplarea, ci şi influenţarea sferelor divine; Cabala extatică se concentrează pe purificarea intelectului uman pentru a fi capabil de unio mystica. Dar una dintre ideile-forţă ale Cabalei este că misticul are în grijă acest uriaş organism, este coresponsabil pentru circulaţia fluxului divin între nivelurile Textului, pentru comunicarea şi unirea lor. Iar ea decurge din ideea intimităţii dintre Autor şi text, prelungită de intimitatea între Autor-text şi interpret. Una dintre expresiile acestei idei e de aflat într-un complex de teme pe care l-aş numi "analogia inversă a suportului" unde e înscris Textul. În literatura midraşică apare tema pergamentului: dacă textul concret este înscris, aici jos, pe piei de animale, Tora transcendentă, primordială e înscrisă pe pielea braţului ori a frunţii lui Dumnezeu; face parte, inseparabil, din corpul şi din "biografia" Lui; constituie mintea şi actul lui, manifestate pe propria Lui "suprafaţă". După o altă interpretare, înrudită, transcendenţa Lui, inseparabilă de Text, se oferă contemplaţiei chiar în imaginea textului scris (reprodus, de aceea, cu extremă rigoare de copişti): textul nu e compus, grafic vorbind, doar din traseul literelor, ci din ansamblul litere-fond alb, din raportul de contururi negre şi de spaţii albe care le suportă. Fondul alb al ruloului, care cuprinde literele din interiorul lor şi din afară, este pentru cabalist, un analogon, dacă nu chiar prezenţa, pe nivelul lumii noastre, a Infinitului divin (Ein Sof) din care decurg toate nivelurile Textului, care le susţine şi le vivifiază. Astfel privit, raportul spaţiu alb-litere negre se inversează ca intensitate a semnificaţiei. Sensurile (considerate infinite de cabaliştii medievali) depuse în grafia textului apar drept efectiv purtate/înconjurate/emanate de o infinitate de grad superior, de infinitul divin. Infinitatea de sensuri a textului, spune Moshe Idel, este concepută ca fiind în rezonanţă cu natura Autorului. Cititorul-interpret are în faţa ochilor o imagine a Autorului-text întrepătrunşi, în care infinitul Unuia se comunică celuilalt. În sfîrşit o a treia temă, valorificată teosofic de autorii de la sfîrşitul secolului al XIII-lea şi de cei hasizi, precum R. Levi Iţhak din Berdicev, este cea a dublei condiţii al literelor Torei. Tora e scrisă cu litere de foc negru pe foc alb şi arde astfel în faţa lui Dumnezeu (focul fiind animat, conform anumitor texte, de suflul rugăciunii, al studiului, al meditaţiei întreprinse de interpret). Or literele de foc alb sînt considerate drept luminozitate a Infinitului divin care circulă, ca prin nişte "canale" sau "tuburi", spune Moshe Idel, prin organismul Cărţii şi al lumii, infuzîndu-le sensuri nesfîrşite. În cele trei imagini şi concepţii hermeneutice, suportul textului are o densitate de fiinţă şi de sens mai mare decît textul în sine. Spaţiul alb e locuit, ocupat, animat de Autor care asigură sensurilor infinite ale textului consistenţă, precizie, stabilitate. În continuitate cu teoria Cabalei, teoria deconstructivistă a textului a păstrat ideea infinităţii sensurilor, dar l-a îndepărtat pe autor (declarat retras din operă, absent ori decedat). Nu mai este vorba despre un infinit care se actualizează prin sinteză verticală, precum în cazul lecturii-interpretării mistice. Este un indefinit de sensuri acumulate datorită mecanismului inerent limbajului şi contribuţiei cititorilor-interpreţi care, proiectîndu-şi propriile interpretări în "spaţiile albe" ale textului, se exprimă pe ei înşişi. Asistăm la interpretări conduse de cititori sau interpreţi "slabi", spune Moshe Idel, fiindcă sînt determinaţi de mecanismul limbajului, de subiectivitate şi de contingenţe istorio-culturale, în absenţa autorului textului. În teoria hermeneutică tradiţională, atît Autorul cît şi interpretul textului sînt puternici, fiindcă unul cuprinde şi statuează, iar celălalt actualizează sensurile textului. Teoria postmodernă a interpretării, spune profesorul Idel, este una "democratică" şi orizontală. Teoria tradiţională este una ierarhică (postulează etajele multiple ale Textului şi comunicarea, prin ele, între interpret şi Autor). Este de asemenea o teorie de tip "aristocratic": interpretul recunoaşte infinita superioritate şi prezenţă a Autorului (sau autoritatea unor scriitori inspiraţi), se lasă modelat de Carte (asimilat de Tora), aspiră la cunoaşterea Autorului, dacă nu chiar la uniunea cu el. Două nuanţe sînt aduse acestei tipologii. Pe de o parte, teoria aristocratică nu presupune "anihilarea" ori "înrobirea" interpretului. Dimpotrivă, cabalistul consideră că prin interpretare îşi realizează propria personalitate, îşi pune în act statura spirituală completă, latentă, ea însăşi, printre înţelesurile Textului. Pe de altă parte, profesorul Idel atrăgea atenţia, la conferinţa de la Bucureşti, asupra unui stupefiant paradox în atitudinea lui Derrida. Interpretul laic, democratic, nedispus să recunoască prestigiul autorului textului şi nici măcar prezenţa lui, simte totuşi inconturnabila nevoie de a-şi susţine teoria printr-un citat, prin invocarea unei autorităţi: cea a lui Levi Iţhak din Berdicev, rabinul "ateist". Analizînd peisajele hermeneutice ale Cabalei, Moshe Idel ne pune totodată în faţă o atitudine de lectură adecvată "perfecţiunilor care absorb": încrederea mobilizatoare, formativă în plinătatea de sens a operei.

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.