Ce suport spiritual în modernitatea tîrzie?

Publicat în Dilema Veche nr. 796 din 23-29 mai 2019
Ce suport spiritual în modernitatea tîrzie? jpeg

Poate oferi modernitatea tîrzie – în trăsăturile ei specifice – vreun suport pentru a-ţi trăi angajarea religioasă, căutarea spirituală? Nu s-a construit ea tocmai pe restrîngerea la secol, pe „ieşirea din religie“ (cf. Marcel Gau-chet)? Nu se defineşte ea prin renunţarea la religie drept cadru de civilizaţie, cheie de interpretare a lumii, organizare a societăţii, vector al destinului uman? Mai poate oferi spectacolul public al modernităţii tîrzii altceva decît „negativitate“, absenţă de sens vertical, instalare în teritoriul perisabilului?

Sigur că omul credincios îşi poate trăi astăzi fără oprelişte convingerile religioase, poate chiar mai confortabil, mai liber, mai inventiv, cîteodată, decît în trecut. Dar societăţile tîrziu moderne nu se mai construiesc în funcţie de un arhetip ceresc, cadrele vieţii comunitare nu se mai referă la divin.

Gînditorii care, în vremea noastră, lucrează într-un orizont religios îşi însoţesc adesea cercetarea, viziunea, mesajul cu aceste consideraţii. Mai toţi au conştiinţa că lucrează într-un cadru mental şi civilizaţional potrivnic materiei tratate; reflecţia lor porneşte îndeobşte tocmai de la „sărăcia“, insuficienţa unei lumi în care fundamentele spirituale au pălit, au fost înlocuite de miturile unui umanism laic sau, mai grav, au fost deviate, contrafăcute de ideologii totalitare, de „religii seculare“ (cf. Raymond Aron). Faţă de mileniile lumilor tradiţionale, organizate de principii transcendente, omul societăţilor tîrziu moderne le apare drept o tulburătoare excepţie. El pare să fie într-o situaţie proastă, în criză de mijloace, de suport pentru a se orienta spre transcendent.

Mai există oare loc pentru căutarea unor posibile avantaje spiri-tuale, proprii acestei „vîrste tîrzii“?

Astăzi problema capătă un neaşteptat relief. Ea nu se leagă doar de situarea individului religios, de efortul lui de a-şi trăi credinţa. A devenit mai acută şi mai generală. În mijlocul societăţilor occidentale apare astăzi conflictul între laicitate, care dă substanţa vieţii publice europene, şi un tradiţionalism crispat, adesea insurgent. Apare confruntarea între mentalul occidental, pentru care religiosul ţine mai ales de sfera privată, şi concepţia unor grupuri care trăiesc potrivit cadrelor unei societăţi organizate religios. Integrismul islamist, cu izbucnirile lui de terorism, constituie reacţia violentă a unei mişcări religioase care se simte străină, ofensată, ameninţată de ordinea liberală şi laică a Occidentului unde e găzduită. E un conflict care, în Franţa, are, de pildă, un tăiş neliniştitor. Pe de o parte, acolo laicitatea e „tare“. Potrivit lui Marcel Gauchet, „Dumnezeu este «separatul», el nu se amestecă în treburile politice ale oamenilor“. Şi nu se mai amestecă nici în treburile publice, în cultura, educaţia, memoria oamenilor. Pe de altă parte, Franţa cuprinde importante grupuri de musulmani care îşi trăiesc identitatea religioasă în mod polemic faţă de ethos-ul occidental. O mentalitate care pune preţ pe diversitate şi pe libertatea individului se ciocneşte de o mentalitate care pune preţ pe omogenitatea grupului, normată şi organizată religios. Ce soluţii, ce speranţe pentru ca aceste două tipuri de mentalitate să ajungă la un compromis, la viaţă laolaltă? Iată problema din centrul multor dezbateri franceze.

În volumul Situation de la France (Desclée de Brouwer, 2015), Pierre Manent vorbeşte despre „limitele laicităţii“ consacrate, înţeleasă ca „dispozitiv politic şi social care ar permite punerea între paranteze a religiei, reducerea ei la opinie individuală, chiar la o ciudăţenie fără interes pentru chestiunea politică şi nici măcar pentru cea socială“. O atare concepţie a laicităţii i se pare contraproductivă pentru compoziţia, mutaţiile, tensiunile Europei de astăzi. După apariţia cărţii, Pierre Manent a fost întrebat, în cadrul unor emisiuni şi interviuri, ce rol ar putea avea catolicismul şi islamul în viaţa publică franceză.

Ce aşteaptă Pierre Manent de la catolici? Să se manifeste public mai puţin timid, să influenţeze mentalul comunitar şi mediul politic pentru a lărgi înţelesul laicităţii, pentru a o transforma într-o laicitate ospitalieră faţă de religie, interesată de reperele etice, culturale, spirituale date de religios. Aşteaptă ca ei să facă prezentă în conştiinţa publică „marca creştină“ a Franţei şi a continentului european. „Trebuie ca francezii de credinţă musulmană să fie găzduiţi în cadrul prieteniei civice a unui corp politic şi social care îşi recunoaşte şi îşi conservă marca proprie, specific catolică“ (dezbatere în L’Homme nouveau, 21.11.2016).

Ce aşteaptă Pierre Manent de la musulmani? „Să accepte să facă parte dintr-o comunitate care e de marcă creştină, unde evreii au jucat un rol important, unde religia nu comandă statului şi unde statul nu comandă religiei.“ Ce cere el musulmanilor pentru ca viaţa laolaltă să fie posibilă? „Să facă parte dintr-o comunitate mai largă care nu este, nu vrea să fie şi nu va fi musulmană“ (cf. Ichtus, 13.01.2018). Ceea ce înseamnă, mai concret, ca ei să accepte convertirea unor musulmani la creştinism, care e solul religios european, să adere la principiul libertăţii de conştiinţă, să îngăduie libertatea crititică şi de gîndire în privinţa religiei lor, adică să participe, în fond, la viaţa unei comunităţi europene.

Aşteptări utopice sau cu rezolvare în durata lungă? Oricum ar fi, Pierre Manent pledează pentru un proiect socio-politic cu două dimensiuni:

a) o laicitate care recunoaşte valoarea publică a religiei;

b) un mental religios care recunoaşte public valoarea diversităţii credinţelor.

Or, o conştiinţă religioasă care ar accepta proiectul nu ar mai avea, evident, drept ţel o societate omogenă, normată de propria religie. Nu ar mai aspira să se instaleze ca „teocraţie“. De aici ar decurge o situare a religiei/religiilor în distincţie faţă de socio-politic, participînd la el, dar păstrînd totodată conştiinţa alterităţii transcendente care le convoacă pe toate.

Pierre Manent nu e singurul care pledează pentru un atare proiect. Alţi gînditori religioşi sau laici au un discurs asemănător care începe să pătrundă în modul de gîndire european. Iată, probabil, noutatea specifică modernităţii tîrzii: valoarea acordată diversităţii, inclusiv religioase, pe de o parte; conştiinţa unui transcendent ce nu poate fi monopolizat de nici o credinţă, pe de altă parte.

De altfel, religioşi sau nu, trăim cotidian după modelul diversităţii. Avem cotidian experienţa alterităţii. În măsura în care respectăm democraţia liberală, trăim într-un model de societate netotalizantă. Experimentăm obligaţia de a da loc celuilalt, de a conlucra cu el, de a nu ne institui ca centru iluzoriu al realului. Atmosfera iliberală care ameninţă ţările central- şi est-europene pune şi mai mult în evidenţă preţul acestui principiu al diversităţii comunicante.

Din punct de vedere spiritual, prezenţa de neresorbit a celui diferit de noi poate deveni simbolul – imediat prezent şi experimentabil – al Celui de dincolo de noi. Ne poate da materia unui exerciţiu pentru a admite, pentru a gîndi, pentru a tatona sfera unui Altul radical. 

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase.

Foto: Marcel Gauchet, wikimedia commons

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.