Adîncirea în criză

Publicat în Dilema Veche nr. 816 din 10-16 octombrie 2019
O paralelă inegală jpeg

E minunat că s-au tradus biblioteci întregi de scrieri teologice din toate timpurile și orizonturile confesionale, așa cum ne bucură instalarea academică a disciplinelor umaniste dedicate faptului religios (antropologie culturală, sociologie și istorie a religiilor, psihologie de sorginte jungiană, abordări psihanalitice ale vieții mistice etc.). Mai prost stăm cu practica, adică suma atitudinilor pastorale menite să stopeze declinul social, să critice efectul negativ al contraselecției, industria plagiatelor, lățirea imposturii cu suport de clan partinic, dezafectarea instituțiilor menite să apere viața și avutul cetățenilor. În trei decenii de libertate – subordonate obiectivului de scoatere a României din lagărul comunist și transformarea ei într-un stat UE și NATO, care funcționează după standardele acestor organizații – a fost destul timp și pentru dezvoltarea unor derive instituționale și patologii sociale pe care le-am fi putut preveni și pe care avem datoria de a le corecta cît mai rapid, în ipoteza (larg clamată pe toate drumurile) că ne pasă de țara aceasta, o iubim și am dori să o prezervăm, pentru a transmite ceva solid și valoros urmașilor noștri biologici.

De la altare, comunitățile religioase aud adesea critici la adresa Occidentului și a globalizării, reacții urzicate față de consumism și capitalism, diatribe conspiraționiste și mantre ale naționalismului religios (adică a ereziei condamnate sub numele de filetism), însă nu prea aud explicații ale faptului că instituțiile precum poliția și-au abandonat misiunea, că politicul e corupt sau că demnitatea persoanei e strivită dacă adolescentele sînt răpite și obligate să se prostitueze în alte țări (cînd nu sînt de a dreptul ucise). Toată teologia de cabinet își pierde farmecul intelectual și puterea de convingere dacă libertatea profetică a Bisericii (adică dreptul și datoria slujitorilor săi de a spune pe șleau ce nu funcționează și de ce, propunînd mereu soluții creștine la probleme de societate apărute și prin năvala nestingherită a unor vicii general umane) nu e decît un deziderat vag, niciodată ilustrat la modul cotidian. O asemenea pudoare oportunistă sau – cu un eufemism – o asemenea prudență omiletică se puteau justifica în regimul comunist, dar nu și azi, în era digitală, dominată de social media și dezbateri deschise, imposibil de cenzurat.

Anticlericalismul tot mai vizibil din societatea românească, mai ales (vai!) printre tineri – adică în rîndul celor care au chemarea de a duce mai departe tradiția creștinismului viu –, e influențat de filozofii liberale, libertariene sau radical-stîngiste, dar și de evidența unei clericalizări care a rănit așteptările laicilor (numiți „simpli credincioși“). Ea denotă o reacție colectivă și individuală, culturală și ideologică (sau poate, curînd, chiar organizată ca partid politic) la identificarea fără rest a Bisericii cu slujitorii săi hirotoniți. Aș vrea ca cititorii clerici ai acestui text să vadă aici un nou semnal de alarmă, tras din solidaritate cu rostul sacramental, moral și cultural al unei Biserici capabile să-și asume misiunea evanghelizatoare în deplinătatea forțelor sale, adică prin sinergia continuă dintre cler și „popor“. Ca religie a Adevărului întrupat, creștinismul (și deci adepții săi, indiferent de rostul lor specific în economia comunităților) are chemarea paresiei, adică a vorbirii curajoase și neîngrădite, către „puternicii“ zilei: nu poți închide gura mărturisitorilor cu subvenții. E nevoie așadar de o ieșire expiatorie în largul tot mai toxic al unei societăți debusolate, în care hoțul, prostul și escrocul prosperă, în vreme ce omul onest, competent și inteligent suferă, tot mai revoltat. Asta nu presupune „exerciții de empatie“ (făcute via comunicate de presă), cît conștientizarea stării de criză în care ne aflăm: Biserica nu o poate duce bine într-o societate bolnavă de atîtea strîmbătăți. Criza e benefică și își va elibera potențialul spiritual numai dacă e privită în față, printr-o lucidă judecată de sine, care nu mai poate întîrzia. 

Teodor Baconschi este diplomat și doctor în antropologie religioasă.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.