Mai sînt trei zile pînă la Ziua Europei, dar pregătirile din jurul Bisericii Anglicane au început deja. După felul temeinic în care sînt curăţate strada şi trotuarul, mai întîi cu maşinile, apoi cu periile, şi în fine cu apă sub presiune, îmi dau seama că trebuie să fie vorba despre un eveniment grandios. Impresia îmi este confirmată de pavoazarea din aşa-zisa Piaţă Arthur Verona (de fapt un segment al străzii Arthur Verona, devenit recent arteră pietonală) – drapele, ghivece cu arbuşti ornamentali la fiecare cîţiva metri.

Mă aştept să văd festivităţi importante sîmbătă sau duminică, dar liniştea nu e tulburată de nimic. Doar de oameni care tot curăţă locul de parcă acesta ar trebui să strălucească. Şi de gardieni care asigură paza zi şi noapte.

În fine, după două zile de acalmie, luni dimineaţa, pe 9 mai, atmosfera se agită brusc: îşi fac apariţia agenţi de circulaţie, echipe de pavoazare instalează un podium şi cîteva difuzoare.

Pînă acum parcă am văzut un film cu încetinitorul, dar de aici încolo, parcă văd alt film, derulat cu viteză mărită.

Din spatele bisericii îşi face apariţia o fanfară militară. Limuzine negre opresc una după alta, pe două rînduri. Fanfara se aşază pe poziţie. Începe să cînte. Dinspre strada Dionisie Lupu îşi face apariţia un grup de personaje în costum care se îndreaptă spre podium. Piaţa e acum plină. Cîteva dintre personajele în costum urcă pe podium. Fanfara tace. Un personaj de pe podium (îl văd din spate) vorbeşte. De la distanţa de unde sînt, nu înţeleg ce spune, amplificarea e slabă şi destul de proastă. Renunţ să mai ascult.

În afara grupului oficial şi a ziariştilor, nimeni nu pare interesat de ceea ce spune vorbitorul de pe podium. Cei cîţiva pietoni care trec prin zonă merg mai departe fără să-şi încetinească pasul. Un cetăţean (supărat) care trece pe stradă strigă (ironic) din rărunchi: „UE, UE”, acoperindu-l pe vorbitor. Reprezentanţii forţelor de ordine se îndreaptă spre cetăţeanul recalcitrant. Acesta tace. Între timp, pe podium urmează alt vorbitor. Încerc să-mi dau seama cine sau ce vorbeşte, dar discursul e scurt, se termină imediat.

Fanfara intonează imnul României, apoi cel al Uniunii Europene. Pe fondul unei noi melodii, oficialii se retrag în direcţia din care au apărut. Fanfara pleacă şi ea. Piaţa se goleşte în numai cîteva clipe. Una după alta, limuzinele negre dispar. Apare o camionetă. Pe uşile ei larg deschise, echipa de pavoazare încarcă rapid podiumul şi difuzoarele. Atmosfera sărbătorească a dispărut. Prin piaţa goală trece o femeie în vîrstă cu o sacoşă în mînă, îndreptîndu-se spre piaţă, şi un tînăr cu un căţel în lesă, îndreptîndu-se spre parc. E Ziua Europei...

Alexandru R. SĂVULESCU este jurnalist.