Se știe, în Venezuela lucrurile nu stau tocmai bine, că doar nu degeaba în ultimii cinci ani aproape trei milioane de oameni au plecat din țară. Magazinele sînt goale, inflația a luat-o razna. Ca să bei o cafea în oraș trebuie să ieși cu o geantă de bani după tine. La propriu. Iar moștenitorul revoluției bolivariene a lui Chavez nu își asumă nici o responsabilitate, de vină pentru situația din țară e, desigur, conjurația internațională.

Ce se știe mai puțin e că pe cînd dictatura mergea bine, și șahul din Venezuela era OK. Statul petrolier venezuelean îl susținea oficial, ca pe un veritabil instrument de emancipare controlată a oamenilor, în consacrata tradiție a socialismului științific. Șahul ajunsese al doilea sport pe țară, după baseball (ci nu fotbal, cum se așteaptă probabil unii).

În 2005, guvernul a adoptat Proyecto Estratégico Nacional de Ajedrez (Planul strategic național de șah), care a făcut din șah materie obligatorie la școală pînă în clasa a noua, cum doar în Armenia mai vezi. Companiile private au adoptat și ele moda și sponsorizau din plin „sportul minții”.

Nu trebuie să ne mire. Șahul de propagandă a fost inventat de sovietici, verii de peste mări și țări ai socialiștilor latino-americani. Există un fir comun în toate, de la Lenin fotografiat jucînd șah, prin Fidel Castro venind zi de zi ca spectator la turneul tradițional de la Havana, pînă la personajele semi-fantastice ale lui Marquez, care a studiat comunizarea la fața locului, în deceniul șase al secolului trecut, în timpul vizitelor sale în estul Europei. Șahul ca dovadă invocată a superiorității ideologice a stîngii nu e găselnița lui Chavez.

Acum însă, ca pe mulți conaționali, și pe șahiștii venezueleni i-a ajuns criza. Vremurile bune au apus și pentru ei. Cui îi mai arde de șah, cînd nu mai are ce pune pe masă? Cel mai bun produs al șahului venezuelean, marele maestru Eduardo Iturrizaga, stă prin Europa, unde încearcă să cîștige cît mai multe concursuri pentru a-și asigura niște venituri. Ca și colegul său José Gascón, de altfel. Alți șahiști de top venezueleni au luat de-a dreptul calea exilului și acum predau lecții de șah prin Columbia, Spania, Chile, Ecuador, Peru sau Brazilia. Juan Blanco, un antrenor de șah cunoscut în Venezuela, i-a enumerat pentru Chessbase numai pe unii dintre ei: Fabián Vivas, Daniel Pulte, Juan Rohl, Felix Ynojosa, Rafael Prasca, Sarai Sanchez. Dacă mai adaug că recent a emigrat din Cuba în SUA și Leinier Dominguez, se poate spune că revoluția șahistă latino-americană continuă, dar… pe meleaguri mai capitaliste.

Diagrama săptămînii

Soluția diagramei 147 va fi publicată săptămîna viitoare. Soluția diagramei 146 de data trecută: 1. Dxh7+! Nxh7 (forțat) 2. Cf7+ Rg8 3. Cxd6, cu dubla amenințare 4. Nxd5+ și 4. Cxe8. Negrul pierde cel puțin o figură, de exemplu dacă 3… Td8, 4. Nxd5+ Rf8 5. Nxc6, cu cîștig.

Ionuț Iamandi este jurnalist la Radio România Actualități.

Foto: Liderul comunist cubanez Fidel Castro față în față cu campionul mondial Tigran Petrosian (Armenia/ URSS), în timpul unui simultan de șah, Havana, 1966. Sursa: fidelcastro.cu