- un mic îndreptar despre excelenţă în muzică -

Urmăresc cu încîntare şi cîteodată cu îngrijorare cum se schimbă lumea muzicii clasice şi a muzicienilor care o slujesc sub ochii noştri. Cu încîntare: pentru că mi se pare că astăzi oferta este foarte bogată, atît în concerte, cît şi în înregistrări, iar nivelul artistic şi tehnic al discurilor este parcă mai sus ca niciodată. Cu îngrijorare: mai mult pentru cei care vin din urmă, pentru că concurenţa este acerbă - concertele ţinute pe bandă rulantă şi înregistrările perfecte se obţin cu foarte mult efort şi consum, iar riscul de burn out este, clar, foarte mare. Iar limita inferioară de vîrstă la care se face astăzi o carieră a scăzut foarte mult. Marile case de discuri promovează şi personalităţile consacrate, dar mai ales tinerii interpreţi. Dacă înainte, 30 ani era o vîrstă la care încă se mai vorbea despre tineri la porţile afirmării, astăzi realitatea este alta. Sînt numeroşi cei care au realizat pînă la 30 ani ceea ce în trecut nu se făcea nici într-o viaţă. Iată trei cazuri concrete: pianistul Rafal Blechacz, violonista Janine Jansen şi dirijorul Gustavo Dudamel.

Pe nici unul dintre ei nu l-am ascultat în România, însă cred că ceva despre ei s-a auzit (ascultătorii Radio România Muzical sigur): polonezul Rafal Blechacz (28 ani), olandeza Janine Jansen (35 ani) şi venezueleanul Gustavo Dudamel (32 ani) sînt vedete la nivel global, cu concerte pe toate marile scene ale lumii şi discuri apărute la case prestigioase.

Rafal Blechacz şi Chopin

Destinul pianistului Rafal Blechacz este legat de Chopin: a cucerit în 2005 premiul I la Concursul Chopin de la Varşovia, unul dintre cele mai grele din lume, producînd senzaţie. A semnat în 2006 un contract de exclusivitate cu casa Deutsche Grammophon şi a înregistrat de atunci mai multe discuri, printre care unul cu preludiile op.28 de Chopin şi altul cu cele două concerte chopiniene pentru pian şi orchestră. Iar în 6 septembrie 2013, Rafal Blechacz şi-a lansat ultimul disc, dedicat tot lui Chopin: integrala polonezelor. Este aproape incredibil cum, la 28 ani, Rafal Blechacz demonstrează o înţelegere a muzicii atît de profundă, mai ales în repertoriul conaţionalului său Chopin, care de fapt este atît de greu de interpretat. Să cazi în capcana muzicii chopiniene este uşor, să interprezi într-un stil romanţios şi lipsit de gust; să poţi cînta Chopin  punînd în lumină toată bogăţia lumii interioare a acestei muzici, asta da: este greu. Iar Chopin interpretat de Blechacz sună foarte polonez (e normal), echilibrat, matur şi totuşi plin de emoţie. O experienţă de neratat pentru cei care iubesc polonezele lui Chopin: un disc difuzat de Radio România Muzical care poate fi reascultat oricînd pe site-ul campaniei „Votează discul de muzică clasică al anului 2013”

Janine Jansen şi Bach

Dacă veţi căuta pe iTunes care sînt cei mai bine vînduţi artişti de muzică clasică, în top este şi olandeza Janine Jansen şi înregistrările ei cu „Anotimpurile” de Vivaldi. Janine Jansen este o veritabilă vedetă în ţara ei natală, dar şi o muziciană dorită pe toate marile scene; la 35 ani, se bucură de un renume de invidiat. În acelaşi timp, este o artistă care ştie să se adapteze timpurilor noastre: ultimul ei disc a fost lansat încă de la început şi în versiunea pentru itunes, ceea ce a atras denumirea albumului de „Bach pentru era digitală”. Eu am ascultat acest disc, iar impresia pe care o lasă calitatea lui tehnică este copleşitoare: de parcă aş fi ascultat echivalentul unei filmări 3D, de exemplu.

Însă nu numai de aceea discul Bach al Janinei Jansen  (cuprinde 3 concerte şi 2 sonate) este „pentru era digitală”: m-aş referi aici şi la viziunea interpretativă – echilibrat construită între o interpretatare ce vrea să reconstruiască trecutul şi prospeţimea unei viziuni contemporane.

Bach este un compozitor potrivit pentru multe stări – recomand acest album celor care vor să vadă viitorul în culori mai pastelate.

Discul a fost difuzat la Radio România Muzical şi poate fi reascultat oricînd pe site-ul campaniei „Votează discul de muzică clasică al anului 2013"

Gustavo Dudamel şi Richard Strauss

Şi dacă poate numele lui Rafal Blechacz şi Janine Jansen vă spun mai puţine, despre Gustavo Dudamel, dirijorul-fenomen de 32 ani, sper că se ştiu mai multe chiar şi de cei care nu ascultă în mod regulat Radio România Muzical. Pentru că. din tînăra generaţie de dirijori, nu ştiu dacă este vreun altul mai cunoscut decît el: pasiunea, energia, profesionalismul sînt lucrurile care-l reprezintă şi-l individualizează.

Gustavo Dudamel vine din Venezuela şi în prezent este directorul muzical al Orchestrei Filarmonicii din Los Angeles şi honorary conductor al Orchestrei Simfonice din Goteborg. Însă dirijează de asemenea marile orchestre ale lumii, printre care şi Orchestra Filarmonicii din Berlin; în 13 septembrie 2013 a apărut şi primul disc rezultat din această colaborare. Este un disc cu muzică de Richard Strauss  - anul viitor se vor împlini 150 ani de la naşterea postromanticului german; un început de colaborare ca o „Odisee spaţială” – amintesc acest lucru pentru că ştiu că filmul lui Stanley Kubrick este mai cunoscut publicului larg decît poemul simfonic „Aşa grăit-a Zarathustra” de Richard Strauss.

Datorită acestui disc, Dudamel a fost comparat cu Herbert von Karajan, legendarul dirijor al filarmonicii berlineze. Discul a fost realizat pe baza unor înregistrări preluate live dintr-un concert din debutul stagiunii 2012-2013, iar muzica sună majestuos şi totuşi proaspăt şi pasionant: o combinaţie ce merită neapărat avută într-o colecţie personală.

Discul poate fi ascultat la Radio România Muzical în 18 noiembrie, de la ora 19 (şi în reluare duminică, 24 noiembrie, de la ora 13.20) şi este de asemenea inclus în campania „Votează discul de muzică clasică al anului 2013” deci va putea fi reascultat pe site-ul www.romania-muzical.ro. Campania îşi propune ca pe baza votului ascultătorilor să numească cel mai bun disc de muzică clasică, aşa că merită să vizitaţi site-ul campaniei, măcar pentru a şti care sînt propunerile.