Un articol din Time descrie un nou instrument care îi poate ajuta pe amnezici. Se numeşte Sensecam şi este un aparat agăţat în permanenţă de gîtul pacientului, care face automat cîte o poză, cu un unghi foarte deschis, la fiecare 30 de secunde.  Pozele sînt apoi descărcate într-un computer iar pacientul îşi poate „urmări” propria viaţa din ultimele zile sau ore într-un fel de  slide show.

În articol, Eben Harrel descrie cazul unei femei (Claire Robertson) care, în urma unei encefalite virale, şi-a pierdut memoria și nu-şi mai recunoaşte nici măcar propria imagine din oglindă. Viaţa ei s-a îmbunătăţit prin folosirea acestui aparat. O experienţă cît se poate de impresionantă.

Dar, dincolo de dramele individuale ale amnezicilor patologici, cred că multora dintre români le-ar fi fost de folos asemenea slide show-uri de pe vremea cînd trăiau în comunism. Să-şi aducă aminte şi să compare.