Apărut în Dilema , nr. 251, 14-20 noiembrie 1997

N. red. (ianuarie 2011): În noiembrie 1997, directorul nostru fondator recitea - şi le propunea cititorilor rubricii sale - acest articol al lui I.L. Caragiale.

Într-unul din numerele noastre trecute, vorbeam despre starea bolnăvicioasă a publicisticei româneşti şi în deosebi a celei politice. Ne întrebam atunci: care să fie cauza acestei stări? o fi disproporţia dintre mijloacele intelectuale şi năzuinţa de a înfăţişa ceva în viaţa publică? o fi năsdrăvănia copilărească a unei societăţi tinere chemată la o viaţă prea matură pentru puterile încă necoapte ale multora?
 

În privinţa acestor întrebări, cari merită, după părerea noastră, toată atenţia oamenilor de ştiinţă, găsim oarecari lămuriri într'un interesant articol al d-lui Paulhan, publicat în la Revue politique et litteraire din Paris, sub titlul: "Despre prostie la om". D. Paulhan îşi cercetează obiectul din două puncte de vedere: prostia din punctul de vedere intelectual, adică în idei, şi prostia din punctul de vedere temperamental, adică în fapte. Deocamdată, vom căuta să găsim din punctul de vedere întîiu lămuririle ce ne trebuesc.
 
Mai întîiu, prostia este după acest autor, "mai mult un chip de a înţelege rău decât a nu înţelege de loc, şi mai adesea ea se manifestă sub forma pretenţiei. Pretenţia ne loveşte prin contrastul între ceea ce ni se anunţă şi ceea ce ni se dă în adevăr".
 
Iată unul dintre viţiile cari se manifestă mai des în viaţa noastră publică. Să luăm de exemplu o foaie politică, fie ea de orice coloare politică. Ce ni se anunţă? După titula ei, foaie economică, politică, comercială, literară, etc., ne aşteptăm să vedem aci nişte deosebite vederi asupra atîtor însemnate chestiuni desbătute şi cercetate cît mai adînc posibil. Ce ni se dă? Mofturi, vorbe goale, o frazeologie extravagantă şi imposibilă, şi o vădită ignorare a tutulor chestiunilor propuse în desbatere.

Din Articole politice şi cronici dramatice, 19 Iunie 1885

A citit pentru dumneavoastră
Andrei PLEŞU