Despre o ţară foarte mare (de cinci ori cît Franţa şi de peste zece ori mai mare decît România), aflată nu foarte departe de noi (cam la o mie cinci sute de kilometri) nu prea ştim altceva decît că e bogată în petrol şi că firma sa de stat, KazMunaiGaz, a cumpărat compania românească Rompetrol.

Mai ştim, poate, şi că de la declararea independenţei de după colapsul URSS, Kazahstanul a avut un singur preşedinte - Nursultan Nazarbayev.

Dintr-o presă interesată de ce se întîmplă prin mai toate colţurile lumii putem afla însă mai multe despre condiţiile politice actuale ale acestei ţări, unde nu se trăieşte chiar prost (datorită petrolului) dar unde nici nu se prea ţine cont de drepturile omului, de libertatea de exprimare, de democraţie şi alte asemenea cuceriri ale lumii civilizate.

Ce se întîmplă de exemplu, cu succesiunea la conducere, în condiţiile în care preşedintele nu mai e nici tînăr şi nici prea sănătos. Un autocrat care a renunţat la un arsenal nuclear care era cotat ca fiind al patrulea din lume, într-o ţară care are graniţe cu Rusia şi China. 

Citiţi mai multe în The Economist.

(Andrei Manolescu)