să ştii că vremea e tot mai nasoală aici,
pîinea şi vinul s-au scumpit,
benzina la fel.
am învăţat să pun castraveţi la murat,
să fac sarmale şi mămăligă.
nu mai merg aşa încet cum îţi aminteşti,
nici ridicată pe vîrfuri
sau cu părul desfăcut.
 
la lucru port cămaşă,
pantaloni negri şi eşarfă la gît – 
sînt o stewardesă eşuată într-o clădire
din sticlă cu 15 etaje.
n-am făcut nimic interesant în ultimii ani,
e liniştitor pentru mine să nu mă vezi,
mi-e frică de vocea care spune:
ce e al tău e pus deoparte.
 
dacă m-ai vizita aici,
nu te-ar lăsa să treci de rotativă,
ţi-ar cere bagde-ul sau buletinul,
hai s-o ştergem de aici, femeie,
hai în locul cu verdeaţă în care stai de-atîţia ani,
pentru nimeni nu e nimic pus deoparte
în oraşul ăsta întortocheat.
 
din volumul enşpte mii de dimineţi, Editura Casa de pariuri literare, 2014.