„Cînt la pian cu tot corpul, nu doar cu mîinile”, mărturisea micuţa Hiromi, pianista japoneză cu carieră mondială, explicînd cum face ea să-şi adecveze mărunţimea la impozantul instrument. Căci, pentru pasionaţii de jazz contemporan, Hiromi sau, pe numele întreg Hiromi Uehara, înseamnă o tînără şi fenomenală artistă născuta în Japonia, dar consacrată în şcoala şi pe scena Americii de Nord; însă, pentru asiaticul de rînd, numele acesta cu o foarte plăcută rezonanţă în urechea Vestului nu reprezintă mai mult decît, foarte probabil, un Carmen, Doina sau Maria – te pomeneşti că Ionescu, Popescu (sau Giura). Există chiar mai multe artiste cu acest nume de scenă, cîteva chiar Uehara!

Aici însă începe şi se şi termină aparenta banalitate, deoarece, atît pentru Soare Răsare, cît şi pentru Soare Apune, pianista Hiromi este vîrf înaintaş între tinerele şi teribilele talente actuale: un copil minune al clapelor, adoptat/cooptat rapid de guru-ul Chick Corea, care ce altă recunoaştere mai elocventă putea oferi acestei minione, dar furtunoase dive decît să cînte şi să imprime alături de ea? Iar Chick Corea nu e singurul titan aparţinînd generaţiei mature a jazz-rockului care vrea să cînte pe scenă, dar şi în studio, cu exotic pieptănata, sonor exploziva Hiromi. Stanley Clarke şi Lenny White, Anthony Jackson şi Simon Phillips îi sînt şi ei parteneri în trupe, formule, proiecte.

Începută acum doar opt ani, activitatea discografică a lui Hiromi include pian solo, piano duo, trio şi cvartet cu tobe şi chitări. Foarte şcolită şi pricepută în a exploata pianul în maniera clasică, artista ne dedulceşte şi la specialitatea „pian preparat”, unde găseşte sonorităţi nemaiauzite sau teme consacrate în tentă uluitoare (Pachelbel! E oare pămîntean să fie cîntat şi aşa?). Şi lucrurile au aerul că se află abia la începuturi. Poate că succesul exploziv al explozivei Hiromi pleacă şi de la aria lărgită de public căruia ea îi cîntă, nu doar jazz, ci şi mult jazz-rock. Muzica ei are suflu şi suflet, energie din belşug, reuşeşte să posede un sound propriu, deloc oriental, nu neapărat jazzistic, dar foarte modern, foarte muzical, sensibil şi pulsînd de forţă.

În seara zilei de 22 iulie, Hiromi, varianta Golden Trio (la bass Anthony Jackson, iar la un imens set de tobe şi tobiţe Simon Phillips), loveşte năprasnic în capitala jazzului zilelor noastre, Gărîna, într-un festival în care este desemnată cap de afiş, înaintea altor mari muzicieni consacraţi, mai vîrstnici, mai experimentaţi. Un plus al scenei actuale a spectacolelor autohtone, care reuşeşte să se sincronizeze cu mapamondul în timp real, marile nume onorîndu-ne cu prezenţa la început şi la apogeu de carieră, nu doar la obositor-încetăţenitul tipar al amurgului. 

Citiţi aici recenzia celui mai nou album al lui Hiromi.   

Mai multe informaţii despre casete, viniluri, CD-uri, DVD-uri şi cărţi de muzică pe www.andante.ro.