Marți, 11 noiembrie, de la ora 19, în cadrul Cineclubului Documentar, la sala UNATC va fi proiectat filmul regizat de Jacques-Yves Cousteau și Louis Malle în 1956, Le monde du silence. Discuția cu publicul va fi moderată de Raluca Durbacă și Andra Petrescu.

 

În 1949, milionarul irlandez Loel Guinness, descendentul fondatorului berăriei Guiness, cumpără un vechi dragor de mine, pe care-l echipează ca laborator mobil pentru cercetări oceanografice conform specificațiilor lui Jacques-Yves Cousteau și-l închiriază acestuia pentru numai un franc pe an. Acest dragor este botezat apoi Calypso, după numele nimfei ce își avea sălașul pe o insulă din Marea Mediterană. Timp de patru decenii Cousteau explorează mările și oceanele lumii la bordul acestui vas, din ghețurile Antarcticii și ale Nordului pînă în Marea Roșie, Marea Caraibelor și Marea Mediterană, efectuînd numeroase cercetări și mii de ore de filmări subacvatice, care au fost transformate în 50 de cărți, două enciclopedii, filme de lung metraj și documentare.

În 1956, alături de tînărul Louis Malle, Cousteau filmează documentarul „Le monde du silence”, primul documentar care a cîștigat premiul Palme d’Or în cadrul Festivalului de Film de la Cannes. „Le mond du silence” reunește materiale filmate pe parcursul a doi ani în timpul expediției National Geographic făcută de Cousteau și echipajul său în Marea Mediterană, în Golful Persic, în Oceanul Indian și în Marea Roșie.

Dincolo de splendidele filmări subacvatice color, o performanță a acelor timpuri, „Le monde du silence” este un film de aventuri, în care un grup de bărbați înarmați cu cele mai performante aparate de scufundare, precum și cu tot felul de dispozitive care mai de care mai năstrușnice, pleacă să exploreze oceanele planetei.

Trei aspecte sînt importante pentru ei. Primul – să arate lumii întregi „jucăriile” ce le-au fost puse la dispoziție. Pentru exemplificare, realizează cîteva reconstituiri neîndemînatice, dar amuzante și ludice, ale unor momente dramatice prin care au trecut și explică, cît de didactic se poate, cum au reușit acele jucării să le salveze viața. De exemplu: te-ai scufundat la mare adîncime ca să aduni homari pentru prînz, dar nu ai avut grijă să-ți verifici nivelul de oxigen din butelii, așa că riști să intri într-o comă indusă de nitrogenul/ azotul pe care-l respiri și să rămîi lat pe fundul oceanului. De aceea, e important să ai un prieten cu tine, care să te trezească din beția de nitrogen și să te trimită repejor la suprafață. Odată ajuns la suprafață, începi să simți o durere în picior, cauzată de faptul că urcarea ta rapidă la suprafață nu i-a permis corpului să efectueze o decompresie normală. De aceea, căpitanul te introduce timp de trei ori într-un tub de decompresie, cît timp colegii tăi se delectează cu homarii pe care chiar tu i-ai prins.

Cel de-al doilea aspect important este să arate ce aventură interesantă și presărată de pericole care-ți dau fiori este explorarea oceanelor. De exemplu: treci printr-un muson care-ți zdruncină nava din toate încheieturile, dar acest lucru nu te oprește să stai pe punte cît timp valurile de izbesc dintr-o parte în alta. Sau, ai descoperit o epavă pe fundul oceanului, și nimic nu te oprește să o explorezi, și exterior, și interior, fără să verifici dacă există vreun pericol pentru tine sau colegi tăi. Sau, ai văzut un grup de rechini care ți-au încercuit nava, așa că tot ce-ți rămîne de făcut este să-i pescuiești și să-i arunci vii în barcă, după care să te chinui să le spargi craniul cu un topor.

Ceea ce ne duce la cel de-al treilea aspect. Ești om, bărbat, stăpînul mărilor și oceanelor, ai cele mai performante aparate la dispoziție, iar Greenpeace încă nu a fost inventată, așa că îți permiți să arunci un recif de corali în aer cu dinamită pentru a explora „în detaliu” viața marină care zace acum moartă pe fundul oceanului; poți să hărțuiești un grup de balene, rănind un pui cu elicea navei, pe care-l omori apoi dintr-un act de compasiune, realizînd că nu mai are nicio șansă să supraviețuiască, măcelărind apoi și rechinii veniți să se înfrupte din carcasa lui; sau poți să crezi că un pește exotic poate fi dresat asemenea unui cîine, momindu-l cu carne și apoi băgîndu-l într-o cușcă în momentul în care nu reușești să mai scapi de el. Cousteau a primit nenumărate critici din partea organizațiilor ecologiste din cauza distrugerilor pe care el și echipajul lui le-au cauzat vieții marine în timpul filmărilor.

Poate că unor spectatori de astăzi li se vor părea de-a dreptul barbare unele dintre acțiunile întreprinse de membrii echipajului de pe Calypso în timpul acestor filmări, dar trebuie înțeles că, în momentul lansării documentarului, sensibilitățile ecologiste erau altele. Nimic din primitivismul acțiunilor lor nu știrbește din adevărata plăcere pe care acești marinari o simt atunci cînd sînt pe mare și urmăresc, de exemplu, zeci de delfini care se iau la întrecere cu nava, plăcere ce reușește să ajungă și la spectator. La fel cum, într-un moment de tăcere vinovată și complice, spectatorul este nevoit să admită că, pe cît îi place să admire peștii, pe atît de mult îi place să-i și mănînce, atunci cînd, după ce ne arată splendidele aripi ale unui pește zburător aterizat din greșeală pe navă, un membru al echipajului îl pune într-o tigaie și, după ce aruncă o privire jucăușă în cameră, coboară cu el sub punte.

Le monde du silence (Lumea tăcerii)

regie Jacques-Yves Cousteau, Louis Malle

scenariu Jacques-Yves Cousteau

imagine Philippe Agostini, Louis Malle

montaj Georges Alépée
cu: Frédéric Dumas, Albert Falco, Jacques-Yves Cousteau