153 de secunde, primul spectacol de teatru inspirat de incendiul de la Colectiv, în regia Ioanei Păun, a avut de curînd premiera la Centrul Național al Dansului din București. 153 de secunde, atît a durat incendiul din Clubul Colectiv, declanșat în noaptea de vineri, 30 octombrie 2015. 

Cum te-a marcat personal momentul Colectiv, astfel încît ai decis să realizezi spectacolul 153 de secunde? 

Deciziile mele de a ataca un subiect vin în timp, se instalează şi dispar, pînă cînd există un declic care face legitimă şi personală relaţia cu subiectul. Apropierea de Colectiv s-a întîmplat în timp, şi a fost de fapt o apropiere de colegi, de prieteni, de oameni pe care îi vedeam că se confruntă cu o mare dificultate şi cu dileme cu care alte generaţii nu se confruntă. Oameni care nu îţi găsesc locul într-un aranjament social şi politic făcut pe alte tipare decît cele care ne-au fost „promise” în timp ce creşteam. Sunt interesată de cine sîntem şi cum putem să ne obţinem autonomia. La Colectiv s-a relevat ceva ce ştiam deja. Că sîntem singuri, că structurile de autoritate nu ne protejează, ba mai mult, ne ignoră complet nevoile. Aşa că oamenii se ajută intre ei, oamenii nu se abandonează cu uşurinţă. Găsesc formule prin care să se susţină, aici intervine imaginaţia, bunătatea, dar şi maturitatea. La Colectiv m-a surprins conştientizarea în masă a condiţiei noastre: nu mai sîntem copii şi, fiindcă ne-am purtat singuri de grijă nu mai avem de ce să dăm socoteală pentru alegerile şi opţiunile noastre de viaţă, nimănui, niciodată. Cred că şi alţii cred la fel, că ceea ce ne tine în trecut, în structuri şi idei tribale, fricoase, obediente, e ceea ce ne face să ne depărtam tot mai tare de libertatea idealurilor noastre autentice. Şi nu e prima dată cînd pun în discuţie asta, dar e prima dată cînd o fac cu scopul de a spune povestea deloc simplă a unei generaţii.   

În acest context, consideri că arta are puterea de a schimba ceva în lume?

Da. Este evident că schimbă. Nu e necesar să ne mai întrebăm dacă schimbă sau nu. Răspunşul este da. Dar nu de unul singur. Dacă un spectacol de teatru legitimează o idee considerată, altfel, excentrică, aceea idee se va materializa într-o bună zi. Schimbarea ia ani, zeci de ani. Dar vine mai degrabă dacă faci ceva în sensul ei, decît dacă nu faci nimic.

Ce e de învățat după Colectiv?

Să fii conștient că limitele tale, puterea ta, capacitatea de a lupta, toate astea sînt mult mai mari decît crezi. Asta ne-au învățat supraviețuitorii. 

a consemnat Cristina ŞTEFAN

Foto: Răzvan Leucea

***

153 de secunde

Regia: Ioana Păun
Scenografia: Cătălin Rulea
Documentare: Laura Ștefănuț, Smaranda Nicolau
Scenariu: Svetlana Cârstean
Coloana sonoră: Sillyconductor
Mișcare: Andreea David
Performeri: Irina Artenii, Andrei Cătălin, Claudia Chiraș, Sorin Dobrin, Lorena Luchian, Alice Mihalache, Denisse Moise, Cristina Negucioiu, Ana Maria Pop, Ingrid Robu, Adina Răducan, Amelia Stuparu, Teodora Tudose, Octavian  Voina
Voce: Bogdan Dumitrache
Compoziție muzicală specială: Diana Miron
Producătoare: Biatrice Cozmolici
Video: Razvan Leucea
Comunicare: Evantia Barca
Artistă asociată: Nicoleta Lefter