„Un subiect ce merită abordat separat”, aşa numeam extensia şi extinderea Jazz In Church-ului în afara marginii de capitală, drept în centrul geometric al hărţii, în însetatul de spectacol Sfîntu Gheorghe (de Covasna). 
 
Izvor de mare bucurie, pare-se, pentru comunitatea locală, pentru cea a braşovenilor, amplasaţi la doar cîteva minute de goană a maşinii, pentru mulţi ce din nord spre Bucureşti oricum veneau, hotărîţi să nu absenteze, şi, să nu va fie cu mirare, chiar şi pentru „capitalişti”, stupefiaţi de imposibilitatea de a mai prinde vreun bilet în urbea proprie, dat fiind interesul enorm pentru acest eveniment. La drum cu voi, melomani! E o cauză nobilă.
 
Nu întregul Festival se replică în Sfîntu Gheorghe, copiind versiunea mamă, cea din Bucureşti. Mai mult, versiunea 2.0 – cea de Covasna – are elemente proprii, concertul duo-ului Mihai Balabaş - Alexandru Arcuş fiind prezent doar aici, în deschiderea de joi, 16 aprilie, a evenimentului ocrotit de Biserica Unitariană. Poli-instrumentişti surprinzători şi foarte potriviţi cu tonul şi aerul acestei manifestări inedite, cei doi români au sarcina de a îi imersa pe fani şi pe profani în ceea ce se cîntă astăzi în jazz-ul de avangardă, în improvizaţie, în ceea ce caută, sonoricește, muzicianul tînăr, şi are şi şansa de a găsi, de e însoţit, în mod norocos, de un spectator potrivit. 
 
Cu recitalul om-trompetă-vis (Nils Petter Molvaer) continuă şi se încheie seara dintîi. Deci, poate, nu plecaţi la pauză.
 
Cum bine îi şade jazz-ului, în ziua a 2-a, vineri 17, tărăşenia se mută chiar în Braşov, pe Redută, unde veți urmări un spectaculos duel: clarinet bass versus pianoforte, fost în Luterană de Bucureşti cu o seară înainte. Să îl numim „Jazz-urile Dunării” şi să savurăm arta şi precizia din belşug împărţite de Ulrich Drechsler şi Cristoph Cech. 
 
Actul final al periplului intracarpatic are loc simultan cu cel de la Bucureşti, în după-amiaza duminicii de 19 aprilie, cînd în Biserica Unitariană din Sfîntu Gheorghe vor descinde vedetele francofone Sclavis, Moussay, Corboz şi Truffaz. Sigur glăsuiesc inspirat, mai ales că sînt rodaţi în decor şi atmosferă, după ce, cu o seară înainte, aceleaşi două concerte vor fi fost aclamate în capitală.
 
Dacă rîndurile de mai sus sînt confuze pînă la extrem şi nu mai ştiţi care-unde-ce-sau-cînd cîntă, nu va îmbufnaţi, aşa e în jazz, tema apare şi dispare, răsare de unde nu crezi şi cînd nici nu te aştepţi, adesea „operată estetic”… Rămîn bucuria şi amintirea de a fi fost acolo. În cazul nostru, de trei ori acolo.
 
Paul Tutungiu este maestru de ceremonii la www.andante.ro