Fluxul de refugiaţi fără precedent de la al doilea război mondial încoace cu care este confruntată Europa alimentează în Franţa dezbateri vehemente nu doar în sînul clasei politice ci şi în lumea intelectualilor. Şi aceasta din urmă este de fapt divizată în faţa marilor subiecte ale zilei: imigraţia, identitatea, islamul. Cîţiva dintre ei par să se detaşeze însă şi să formeze un fel de grup de comando anti-corectitudine politică.

Alain Finkielkraut, Michel Onfray, Régis Debray, iată doar trei nume care în ultimul timp au ocupat masiv spaţiul mediatic. Ultimul număr al revistei l'Express le dedică un întreg dosar cu accentul pe efortul lor de a demonstra că anumite reflexe ale stîngii instituţionalizate, care a dominat viaţa culturală a Franţei după 1968, nu mai sînt acceptabile, şi aceasta în numele spiritului critic.

Alain Finkielkraut este fără îndoială în acest moment cel mai prezent pe platourile de televiziune şi în redacţiile posturilor de radio, în contextul în care şi-a publicat şi o nouă culegere de articole initulată Singura exactitate (apărută la Editura Stock). Personal mărturisesc că luările sale de poziţii mi se par intersante şi stimulatoare chiar şi atunci cînd nu mă conving imediat sau deloc. Ceea ce apreciez în primul rînd la el este faptul că oferă imaginea rară şi agreabilă a unui om care gîndeşte şi care caută alte unghiuri de analiză decît cele obişnuite sau dominante. El este singurul, de exemplu, care îşi permite să facă o afirmaţie de genul (citez dintr-un interviu acordat revistei L'Express): "Este destul de greu de înţeles ce se întîmplă, sirienii fug din ţara lor din cauza războiului iar Europa trebuie să-i primească dar şi să ducă războiul în locul lor."

Citiţi şi ascultaţi mai multe pe rfi.ro