Mai 1961. Liderul Cubei, Fidel Castro, anunţa că nu vor mai avea loc alegeri. Se întîmpla la doar jumătate de lună după respingerea cu succes a debarcării exilaţilor cubanezi, antrenaţi de CIA, în Golful Porcilor, din sudul ţării.

După înlăturarea de la putere a lui Fulgencio Batista, cel care condusese Cuba pînă în 1959, un alt dictator al unei ţări din Caraibe era deposedat de prerogativele puterii, într-un mod mult mai dur. Condusese cu mînă de fier Republica Dominicană, încă din 1930. Prin asasinarea lui Rafael Trujillo, 69 de ani, se încheiau mai bine de trei decenii de represalii sîngeroase (50.000 de victime) şi de cult exacerbat al personalităţii.

În Statele Unite, Alan Shepard devenea primul american care ajungea în spaţiul cosmic, la nici o lună după ce sovieticii îl lansaseră pe orbită pe Iuri Gagarin. Spre deosebire de rus, care rămăsese 108 minute, pe o traiectorie orbitală, americanul aflat la bordul misiunii Freedom 7 din programul Mercury a fost propulsat pe o traiectorie balistică, de 15 minute, răstimp în care a ajuns la o altitudine de 187 km.

Zece ani mai tîrziu, la 47 de ani, americanul devenea cea de-a cincea persoană care punea piciorul pe Lună, după ce pilotase vehiculul de aselenizare al misiunii Apollo 14. Atunci, Shepard a lovit două mingi de golf, pe solul selenar. A trecut în rezervă în 1974 şi a devenit om de afaceri de succes. A murit de leucemie, în iulie 1998, la 74 de ani. După ce pierduseră cursa cu Uniunea Sovietică pentru trimiterea primului om în spaţiul cosmic, americanii anunţau, prin vocea preşedintelui John Kennedy, intenţia de a duce un om pe Lună, pînă la sfîrşitul deceniului. Ceea ce avea să se întîmple, în vara lui 1969.

Aflat la volanul unui bolid Lotus, englezul Sterling Moss lua startul din pole position şi cîştiga cursa de la Monte Carlo, etapa de debut a sezonului în Campionatul Mondial al Formulei 1. Deşi britanicul avea să mai încheie o dată pe primul loc, în Grand Prix-ul de pe Nurburgring, în august, titlul de campion al lumii avea să fie cîştigat după cele opt etape de Phil Hill, americanul de la Ferrari. A fost un an care a aparţinut piloţilor de la echipa căluţului cabrat, americanul fiind secondat în clasamentul final de coechipierul Wolfgang von Trips. Germanul de viţă nobilă era creditat cu prima şansă la victoria finală înaintea penultimei curse a sezonului, la Monza, cînd s-a produs dezastrul. Aceea este însă altă poveste...

Cu o echipă compusă în totalitate din fotbalişti portughezi, Benfica îşi trecea în palmares primul din cele două titluri de campioană a Europei. Antrenată de un tehnician maghiar, Béla Guttmann, echipa din Lisabona învingea cu 3-2 pe Barcelona, în finala jucată pe stadionul Wankdorf din Berna. Catalanii pregătiţi de Enrique Orizaola au avut în primul 11 trei fotbalişti maghiari (Ladislau Kubala, Sandor Kocsis şi Zoltan Czibor – ultimii doi autori ai golurilor spaniole) şi un brazilian. Barça reuşise ceea ce nimeni nu făcuse pînă atunci, în precedentele cinci ediţii ale CCE. Catalanii eliminaseră încă din optimi de finală pe Real Madrid, echipa care dominase începutul competiţiei. În 1962, Benfica avea să-şi apere cu succes trofeul continental, după ce învingea pe Real, în finala de la Amsterdam. Meciul acela avea să fie finala lui Eusebio...

Dat fiind că melodiile din acea perioadă nu durau foarte mult, am închegat o emisiune cu primele 15 piese ale topului din Statele Unite, şi nu 10, ca pînă acum. Şi cum trebuia să compensez într-un fel, am gîndit finalul ca pe o paranteză închisă în timp, adusă pînă în zilele noastre. Am ales trei piese lansate luna aceasta, pe trei albume. David Letterman m-a ajutat să prezint una dintre melodii . Nu vi se pare că aduce uşor a Billy Idol şi a sa Eyes Without a Face? Ceilalţi doi interpreţi nu mai au nevoie de nicio prezentare, deoarece sînt Carlos Santana şi Willie Nelson. Ceea ce nu înseamnă că nu trebuie ascultaţi. De aceea, faceţi click cu încredere pe butonul play de mai jos şi lăsaţi amintirile să vă învăluie!